Emeric Ienei – „Am plâns de bucurie”

Pe noi nu prea ne-a așteptat nimeni la sosirea la Sevilla. I-au așteptat pe barcelonezi. Îmi aduc aminte că ne-am dus într-un parc să ne relaxăm în ziua meciului și am văzut autocarele a 40.000 de spectatori în culorile Stelei, roșu și albastru. Bineînțeles, erau suporterii Barcelonei, dar le-am spus jucătorilor că sunt ai noștri. Doar 1.200 de suporteri steliști veniseră să ne susțină la Sevilla. Câți s-au întors, nu mai știu, că nu ne dădeau nouă aceste date.

Ne-a însoțit și un securist. Săracul, ne număra de nu știu câte ori. Dacă se întâmpla ceva, își pierdea serviciul. Jucătorii faceau frecvent glume pe seama lui“, a început să povestească fostul tehnician.

„Înainte de începerea meciului, ne-am dus să inspectăm terenul, moment în care am avut de înfruntat din partea spectatorilor un calvar, niște fluierături infernale. Atunci i-am încurajat pe elevii mei: «Ce poate să vă facă mai mult decât să vă bată? Nu vă fură nevestele, bani nu aveți», pentru că atunci primeam diurnă trei dolari. Le-am spus: «Chiar dacă pierdeți, o să vin să vă felicit».“, a rememorat Ienei, care nu a uitat nici cel mai culminant punct al partidei din 1986, executarea loviturilor de departajare.

Lui Iordănescu i-a fost frică să bată lovituri de departajare

„Eram sigur că Bölöni și Majearu vor înscrie, și chiar ei au ratat. Voiam să-l pun pe Iordănescu, dar îi tremurau picioarele. La execuțiile jucătorilor mei nici nu m-am uitat. N-am putut din cauza emoțiilor. Puiu mi-a zis: «Eu sunt antrenor secund. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă ratez?». Și n-am putut să-l oblig.

Apoi mă gândisem la Bărbulescu și Iovan. Cei care au înscris, Balint și Lăcătuș, erau copii. Nu anticipasem că ei vor executa atât de bine! Chiar ei au venit la mine și mi-au spus: «Vrem noi să executăm. Stați liniștiți, o să fim campionii Europei!». Chiar și regele lor se aștepta să se bată al cincilea 11 m. El avea pregătit deja banchetul, dar am reușit să i-l stricăm. Când am ajuns la hotel, am luat-o în brațe pe soția mea și am început amândoi să plângem de bucurie”, și-a amintit antrenorul, care a adus Cupa Campionilor în Ghencea.