Dacă estimările mai-marilor sportului sunt corecte, România va avea la vară, la Olimpiada de la Rio de Janeiro, cea mai mică delegație din ultimii 60 de ani și a doua din coadă, ca mărime, după Al Doilea Război Mondial. Pentru țara noastră, ar fi un minim istoric pe care, cu numai câțiva ani înainte, nu ni l-am fi putut nici măcar închipui.
Elisabeta Lipă, noul ministru al tineretului și sporturilor, a menționat în fața Comisiei de Buget-Finanțe a Parlamentului, la audierile pentru învestire, că în acest moment avem doar 30 de sportivi calificați la Olimpiadă, iar până la startul jocurilor putem spera să mai calificăm, eventual, alți 30. În total, estimează Lipă, România va trimite la Jocurile Olimpice circa 60 de sportivi, cifra fiind acceptată și confirmată vineri de Alin Petrache, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
Dacă am câștiga și câteva medalii, ar fi ca după război
Va fi un record negativ al ultimilor 60 de ani pentru România, care a avut mai puțin de 60 de sportivi, ultima oară, la Olimpiada din 1956, de la Melbourne. Delegația țării noastre a numărat atunci 44 de oameni, însă a câștigat 13 medalii (5 aur, 3 argint, 5 bronz) și s-a clasat, în final, pe locul 9 pe națiuni.
Singurul sport de echipă din România care are șanse de calificare la Olimpiada de la Rio este handbalul feminin
În cele 14 ediții care au urmat, România a calificat, în general, mult peste 100 de sportivi (în 6 cazuri, chiar peste 150), piscul fiind atins în 1980, la Moscova, când ne-am prezentat cu 228 de participanți. În tot acest timp, polul negativ a fost reprezentat de Olimpiada de la Seul, din 1988, însă aici a fost vorba nu de lipsa de valoare a competitorilor români, ci de politica Partidului Comunist și de dispozițiile dictatorului Nicolae Ceaușescu. Obsedat de reducerea cu orice preț a cheltuielilor, Ceaușescu a ordonat ca la Olimpiada de la Seul să fie trimiși doar sportivii care aveau șanse reale la medalii.
Privită din acest unghi, delegația României deplasată la Seul 1988 nu este deloc mică. Faptul că la Olimpiada din 1988 țara noastră a avut 68 de performeri cu șanse reale la medalii spune ceva despre forța sportului din România la acel moment. La competiția din Seul s-au cucerit, de altfel, 24 de medalii, dintre care 7 de aur (asta înseamnă că a fost obținută câte o medalie la mai puțin de trei sportivi trimiși, un randament fantastic). Prin comparație cu situația din 1988, Elisabeta Lipă estimează că acum, dintre cei 30 de sportivi calificați deja, 16 nu au șanse de a realiza vreo performanță notabilă. Cu alte cuvinte, merg la Rio ca să iasă la număr și ca să capete experiență.
„Discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții federațiilor ne-au arătat că nu putem veni acasă de la Rio cu mai mult de 6-8 medalii și că nu putem avea acolo mai mult de 50-60, poate 70 de sportivi. Sper totuși ca la finalul calificărilor pentru Rio 2016 să ne bucurăm de cât mai mulți sportivi participanți, însă eu nu pot fi mulțumit nici dacă vom participa cu 150 de sportivi la Jocurile Olimpice”, a comentat vineri și Alin Petrache, șeful COSR, la Gala Rugby-ului Românesc.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, România a lipsit la o singură ediție: cea organizată la Londra, în 1948. În 1952, la Helsinki, am trimis deja 114 sportivi, cifră la care acum, la sfârșitul lui 2016, nu putem decât visa. Este, totuși, incredibil că România se află acum, cu sportul, într-o situație mult mai rea decât cea de după război.
În timp ce sediile instituțiilor care conduc sportul sunt tot mai moderne, condițiile oferite performerilor sunt tot mai proaste
La Rio ne pregătim și de un record negativ al numărului de medalii. Dacă sportivii tricolori nu vor reuși să se autodepășească, iar estimarea de 6-8 medalii a lui Alin Petrache se va confirma, atunci Olimpiada din 2016 va fi depășită, după război, doare de cea de la Helsinki, din 1952, când s-au obținut 4 medalii.
Până acum câțiva ani, România avea performanțe mari și sedii ale mișcării sportive modeste. Acum are sedii somptuoase și rezultate foarte slabe. FOTO: ProSport
Este aproape caraghios să constatăm că, în timp ce miniștrii se mândresc cu reușite, vorbesc despre strategii și inaugurează noi sedii de instituții care să-i adăpostească pe funcționarii mișcării sportive, sportul din România se duce ca un bolovan la fundul râului.
Trendul descendent în mișcarea sportivă din România nu este de dată recentă, deși declinul vizibil și abrupt a început în 2008, mai întâi la nivelul numărului de medalii. Atena 2004, când s-au cucerit 19 medalii, a fost ultima reprezentanție a vechiului sistem conceput să producă performanță. La Beijing, în 2008, au fost cucerite 8, iar în 2012, la Londra – 9. La anul, la Rio, șeful COSR se așteaptă la 6-8 medalii.
Sportul nu se numără printre primele 10 priorități ale guvernelor României
Problema este că, după ce a scăzut numărul trofeelor, acum ne confruntăm cu altă dificultate, mult mai gravă – nu mai reușim nici măcar să calificăm sportivii la competiție. La acest declin aparent imposibil de stopat au contribuit nu numai schimbarea realităților economice și sociale de după Revoluție, dar și corupția și nepăsarea regimurilor politice succedate din 1990 până astăzi. Emblematică pentru ce s-a întâmplat cu sportul românesc în ultimii 25 de ani a fost declarația lui Călin Popescu Tăriceanu în 2005, în chiar primele luni după instalarea sa ca premier al României: „Sportul nu se numără între primele 10 priorități ale guvernului meu”.
Singurul gimnast român calificat acum la Olimpiadă este Marian Dragulescu (35 de ani), un produs al școlii sportive de dinainte de Revoluție
Aceeași situație este și acum, în 2015, guvernul Cioloș, venit la putere luna trecută, alocând un buget foarte mic sportului anul viitor. O propunere de a se suplimenta fondurile de premiere pentru eventualii campioni de la Rio, de anul viitor, a fost respinsă în Parlament. În continuare, nu există o strategie națională adresată copiilor și sportului de masă care să readucă sportul în școli, în timp ce bazele sportive continuă să se împuțineze.
În clasamentul all-time al medaliilor câștigate la Olimpiadele de vară, România continuă însă să ocupe un loc cu mult mai bun decât cel la care ar putea spera prin prisma caracteristicilor generale (nivel de dezvoltare, număr de locuitori, mărime etc). Cu 301 medalii câștigate, în principal, după Al Doilea Război Mondial, tricolorii se clasează pe locul 14 în lume.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER