ProSport a vizitat familia Vrăjitoru la doi ani de la accidentul fiului cel mare pe pista din Portugalia. Mircea face pași mici spre o viață normală. Își poate susține capul, strânge sănătos mâna stânga și poate fixa cu privirea orice lucru din cameră. Râde uneori. De aproape doi ani, părinții nu i-au mai auzit vocea. Din când în când, băiatul de 21 de ani încearcă să vorbească. Până acum, nu a reușit.
Pe 27 septembrie 2012, Mircea Vrăjitoru urca pentru ultima oară pe motocicletă. Era în Portugalia, la cursa European SuperStock 600. Le promisese părinților că va avea grijă pe pistă, că nu va păți nimic. Era obișnuit cu îngrijorările lor, știa cum să-i liniștească. Mama, tatăl și fratele mai mic se gândeau deja la ce vor vizita după ce cursa lui Mircea va lua sfârșit. Nimeni nu avea să anticipeze deznodământul tragic. În timpul ei, puștiul de 19 ani a fost dezechilibrat de un alt competitor. Apoi, un alt participant la cursă a trecut cu motocicleta peste capul lui. „Începutul sfârșitului”, povestește Mihaela Vrăjitoru, cea care de aproape doi ani de zile se roagă cu patimă în fiecare noapte pentru a-și vedea băiatul cel mare mergând. Pufnește în plâns când și când, dar fie este fie îmbărbătată de soț și de fiul cel mic, fie trage adânc aer în piept și povestește liniștită cum lucrurile puteau să fie mai rele. Pentru familia Vrăjitoru, ultimii ani nu s-au mai măsurat în luni. Nici în zile. Ci în progresele mici pe care Mircea le-a făcut în tot acest timp.
Mircea Vrăjitoru a concurat în 2012 la cursa European SuperStock 600. A fost ultima lui cursă. Cu o zi înainte, fratele său, Bogdan Vrăjitoru, participase la aceeași cursă. În prezent, cel din urmă a renunțat la cursele de viteză
„Plânge uneori, îi ștergem lacrimile”
E dificil să spui că „e mai bine”, deși acum Mircea s-a mai împlinit, își ține capul drept și strânge puternic pumnul stâng. Te urmărește cu privirea în camera care i-a devenit, în ultimii doi ani, loc de odihnă, dar și de exercițiu. Între patru pereți a învățat să mănânce din nou și să facă gesturi mici prin care să le dea părinților de înțeles că nu mai vrea, că nu mai poate. Lângă el au rămas cei care îi urau succes înainte de cursa din Portugalia: fratele, mama și tatăl. Și viața lor a fost schimbată pe 27 septembrie 2012. Recunosc rar asta și se simt imediat vinovați, privindu-l pe Mircea cum încearcă fără succes să le comunice verbal ceva. Orice. „Când era mic, primul cuvânt pe care l-a spus a fost . De fiecare dată îi zic prima dată, da?>”.
Mihaela Vrăjitoru zâmbește amar și își mângâie băiatul cel mare. Nu trece zi în care să nu îl laude pentru progresele făcute. Îi spune cât de mult îl iubește și îl roagă, uneori cu lacrimi în ochi, să vorbească: „Nici nu mai știu cum îi sună vocea. Era cel mai vorbăreț dintre băieți. Și să nu-l mai aud deloc… Doamne, e îngrozitor”. Pufnește în plâns, dar Mircea nu o vede. E în bucătărie, îi pregătește aproape robotic mâncarea. De doi ani, la aceleași ore, îi dă să mănânce cu lingurița copilului care va împlini 22 de ani la sfârșitul lunii decembrie. „Știi, plânge uneori. Se enervează că nu se poate mișca, că nu poate vorbi, nici nu știu. Încerc să îl calmez, îi șterg lacrimile, dar parcă e și mai rău atunci. Poate își amintește de accident. Aș vrea să îmi spună, mi-ar fi mai ușor”, spune cu voce stinsă Mihaela Vrăjitoru. Trage adânc aer în piept, își șterge lacrimile și urcă la Mircea. Nu știi de unde are atât de multă putere. Zâmbește atunci când e în cameră, nu lasă să se vadă nimic din drama ei. Pentru că se uită în ochii celui care de doi ani nu mai vorbește și nu mai merge.
Mircea Vrăjitoru va împlini la finalul lunii decembrie 22 de ani. După calculele din trecut ale părinților, ar fi trebuit să termine facultatea, nu să învețe din nou să meargă și să vorbească
Va lucra și cu un logoped
Mircea Vrăjitoru lucrează cu doi kinetoterapeuți. Face câte o ședință în fiecare zi a săptămânii. De-a lungul timpului, cei care l-au ajutat să își recapete simțurile în partea stângă a corpului s-au schimbat. Nu și voința lui Mircea. A început, de curând, să își miște și mâna dreaptă. Progrese mici, care cântăresc enorm. Mai ales pentru părinți. Și care, puse cap la cap, fac ultimii doi ani să conteze: „Se putea și mai rău. Îi facem lunar analizele, îi ies excelent. Asta ne mai trebuia, să ne plimbăm cu el prin spitale…”, oftează Octavian Vrăjitoru, tatăl său. Va începe, de săptămâna viitoare, să lucreze și cu un logoped. Părinții vor mai mult decât un sunet. Mircea, la fel. Doi ani au trecut de la accidentul din Portugalia, iar între patru pereți, doar vocea părinților se aude din când în când. E un monolog, unul care se dorește a se schimba într-un dialog la care să participe și Mircea. Până atunci, se șterg lacrimile în bucătărie și pe chip nu se citește nimic.
Iar la ieșirea din cameră, una care a văzut prea multe în ultima perioadă, Mircea te urmărește cu privirea. Ar vrea să-ți facă cu mâna, dar nu reușește decât să o ridice puțin: „Poate anul viitor vom fi mai bine… Sigur vom fi. Nu, Mircea? Ia spune . Zici?”. Zâmbești amar și îi spui că data viitoare o să vorbiți. De doi ani, familia Vrăjitoru se bucură atunci când mâna dreaptă a fiului lor se mișcă puțin. Ar da orice să se îngrijoreze, ca majoritatea părinților, că este târziu, iar la telefon nu le răspunde băiatul cel mare, deși a promis că nu va rămâne mult alături de prietenii lui în oraș. În loc de asta, și-au creat sisteme. Dacă Mircea clipește de două ori, îi este sete. Dacă strânge pumnul stâng, trebuie întins pe pat. „Dar va fi bine. O să vezi”, spune Mihaela Vrăjitoru. Și ai vrea, din tot sufletul, să se întâmple asta. Pentru că la 22 de ani nu trebuie să înveți să mergi. Doar că viața, uneori, nu ține cont de reguli. Și îți dă peste cap orice proiecție a viitorului pe care o ai.
În prezent, pe lângă cei doi kinetoterapeuți, familia Vrăjitoru a angajat și un logoped pentru Mircea. Speră ca, în curând, să îi audă vocea băiatului cel mare, „cel mai vorbăreț din familie”, așa cum îl descrie mama, Mihaela Vrăjitoru
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER