"Am rămas singurul brand al Craiovei!"

• 
• 
• 

- 3 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Holurile Teatrului "Marin Sorescu", din Craiova, par interminabile, iar singurul lucru care te ghidează prin labirint e mirosul vechi, desprins parcă din alte timpuri, care se îmbină într-un mod ciudat cu cel al vopselei proaspete. "Te pomeneşti că mi-au făcut ăştia teatru nou! Au schimbat pe aici, că n-am mai fost de ceva timp", se aude vocea maestrului Tudor Gheorghe în penumbră.

Ne invită în cabina sa, cea cu numărul 10. O cifră care, în fotbal, l-ar plasa pe celebrul artist alături de "Regele" Hagi sau de Maradona. Urmează o discuţie despre drama unei "iubiri alb-albastre" cu un titan, un om care spune despre sine că a rămas singurul brand al Olteniei după dispariţia naşului său, Adrian Păunescu. (Îşi aşază paltonul şi pălăria pe patul mic din cabină şi se pregăteşte de interviu. Observă însă foaia pe care reporterul şi-a notat câteva idei: "Nu-mi spune ce mă întrebi! Dă-i drumul, că suntem profesionişti, ce dracu'!")

Maestre, cum se vede sportul românesc de pe scena sălii de spectacole?

Dragul meu, să ştii că nu sunt un om din afara fenomenului sportiv. Ştiu bine ce se întâmplă, îi urmăresc toate ramurile. Dar în ultima perioadă mă îngrijorează foarte mult această criză de valoare pe care o traversăm.

"Puteam să ajung campion la judo"

De ce credeţi că am ajuns aici?

Eu am încercat să aflu răspunsul şi l-am întrebat pe Aurică Beldeanu: "Bă, ce dracu', nu mai aveţi copii? Că noi eram pepinieră, Craiova dădea talente unul după altul", şi mi-a spus o chestie senzaţională: "Nea Tudore, copiii nu mai joacă mingea în spatele blocului, acum stau numai pe calculatoare!". Iar noi nu avem o politică raţională de promovare a sportului în şcoli. Că doar americanii au avut computere cu mult înaintea noastră şi tot sunt performanţi în sport! Ei au o programă şcolară serioasă, iar la noi se taie orele de educaţie fizică. Aici e tragedia!

Aţi făcut sport?

Ştii, mereu sunt întrebat care este secretul faptului că fac spectacole de două ore şi jumătate, singur pe scenă, şi nici măcar nu transpir. Am făcut sport la viaţa mea! Păi trupul ăsta trebuie să exprime ceva când eşti pe scenă.

Ce sport?

Când am venit în teatru, m-am apucat să fac primul spectacol şi mi-am dat seama că n-am respiraţie. Gândisem bine spectacolul, dar nu aveam suflu să duc două reprize (râde). Atunci m-am apucat de judo. Am fost la un pas să ajung campion naţional, dar pe mine nu mă interesa asta, ci să-mi fac condiţie fizică.

Revenind la criza din sport. Universitatea Craiova, echipa dumneavoastră de suflet, e într-o situaţie dificilă. Vă doare că a ajuns aici?

Nu! Eu sunt acela care a cântat "O iubire alb-albastră la Craiova e mereu". Am urmărit fenomenul Craiova, am fost prieten foarte bun cu ei, cu acei copii frumoşi: Balaci, Cîrţu, Ştefănescu. Ei aveau o mândrie extraordinară. Nu câştigau bani mulţi, erau angajaţi fictiv pe la Electroputere şi luau 1.200 de lei pe lună. Le mai dădeau o butelie, o chestie acolo. Dar mureau de bucuria jocului!

Şi acum?

În clipa în care sportul s-a îndepărtat de bucuria jocului şi au primat interesele financiare, a dispărut totul. Nu mai există mândria de a-ţi reprezenta ţara sau clubul! Nu! Baniiiiiiii! Atât! Păi, acum, un băiat aflat la vârsta de a intra în prima echipă, prima chestie la care se gândeşte e contractul! Cât ia!

Nici măcar venirea lui Victor Piţurcă nu v-a făcut să speraţi că lucrurile se vor schimba în bine?

Nu m-a entuziasmat câtuşi de puţin, eu ştiu foarte bine sistemul fotbalului românesc: vorbe, amăgiri, bani! Totul porneşte de la bani! V-am spus, nu mai există acea flacără interioară, acea bucurie a jocului care exista înainte. Şi asta nu porneşte numai de la jucători, ci şi de la impresari. Aceşti indivizi care s-au îmbogăţit prin şmecherii şi prin inginerii financiare. Aici e cea mai mare durere. Copiii ăştia, care sunt talentaţi cât încape, sunt momiţi de alde Becali şi ăştia. Zic de ei, pentru că sunt cei mai cunoscuţi...

"Oltenii să renunţe la o bere pe lună ca să salveze echipa"

Există vreo soluţie pentru a scoate Universitatea din criză?

Da! Eu nu vreau să le dau idei acum, ca să le cer drepturi de autor după aceea (râde cu poftă). În primul rând, să i se returneze lui Mititelu banii pe care i-a băgat cu sufletul în echipa asta. Nu ştiu cum, dar să i se dea banii. Apoi, să vină unul, eu, de pildă, dar nu prea am timp de aşa ceva, şi să spună: "De mâine deschid un cont şi fiecare oltean care-şi doreşte ca Universitatea să renască să pună 5 lei!". Atât! Să renunţe la o bere pe lună şi Universitatea va renaşte! Şi nu va mai fi nici a lui Mititelu, nici a lui Neţoiu sau a ăluia... Staicu. Va fi echipa Olteniei!

Credeţi că poate fi implementată o astfel de metodă?

Ideea e nobilă, e frumoasă, dar mi-e teamă că toţi ăştia care urlă pe stadioane şi strigă tot felul, când va fi vorba să dea... nu ştiu ce să zic. Repet, o bere pe lună! Nu mai mult...

"Becali e labil psihic absolut"

Cristi Minculescu a spus, după transplantul de ficat pe care l-a suferit, că Universitatea l-a ţinut în viaţă. Aţi avut şi dumneavoastră clipe în care echipa v-a dat putere?

Eu am fost deasupra fenomenului, l-am înţeles altfel! Am spus-o în perioada de dinaintea Revoluţiei că oraşul Craiova se mândreşte cu trei instituţii de bază, trei branduri, cum se zice acum: Electroputere, Universitatea Craiova şi Tudor Gheorghe. Electroputere s-a dus dracu', s-a împărţit, Universitatea se târăşte, iar eu am rămas singurul care ia trei puncte şi acasă, şi în deplasare. N-am avut niciodată meci nul! Acesta e rezultatul seriozităţii şi al antrenamentului.

De ce credeţi că lumea nu se mai înghesuie pe stadioane, ca înainte?

Spectacolul fotbalistic a murit! Asta din cauza ma-ne-vre-lor! Jucătorii sunt debusolaţi! Ăia de la Steaua cum să joace, când li se schimbă antrenorul din trei în trei luni? Nimeni nu mai ştie nimic acolo, Becali fiind labil psihic absolut! N-ai văzut cum se bucură de-i sar ochii din cap: "Tiki-taka, tiki-taka"! Şi după, când ia bătaie, buf: "Cei mai tâmpiţi, îi dau afară pe toţi?" (îl imită perfect pe patronul Stelei). Păi lui Becali dacă-i iei televizorul, în trei luni se sinucide. Altfel, mie mi-e drag de el de nu mai pot. Are un suflet imens, de copil.

Aţi spus că urmăriţi toate evenimentele sportive. Vă uitaţi şi la emisiunile sportive?

Nu, n-am la ce! Eu nici nu apar la televizor, decât o dată pe an. Unde să apar? N-am loc! Vrei să mă duc la nu ştiu ce emisiune şi să mă întrebe moderatorul cum stau cu gagicile? Sau de vedetele astea de Dorobanţi care fac accident cu maşina şi apoi umblă libere? Asta nu e lumea mea. Eu sunt omul care munceşte de-i sar ochii din cap! Nu trece o zi fără să am un program de gimnastică de o oră. Sunt dependent de mişcare.

"Mutu ar avea loc în naţionala tuturor timpurilor"

Maestrul are o viziune personală asupra problemelor de care s-a lovit Adi Mutu, mai ales în "cazul cocaina": "Dacă era curios, de ce nu s-a dus la doctorul de la Chelsea să se drogheze sub asistenţă medicală? Vedea cum e, i se făcea rău şi îşi vedea de treabă".

Cu ce gen muzical ar putea fi comparat fotbalul românesc?

Cu manelele! Britanicii sunt rock, fireşte, nemţii sunt marş, că ştiu exact unde se duc când pornesc la drum, iar noi - manele cât încape. Trebuie schimbat tot! Numai că instituţiile noastre abilitate tac! Au încercat să intre un pic în fotbal. De ce n-au mers până la capăt? Să vezi cum reînvia fotbalul! Şi Iisus a trebuit să moară ca să reînvie!

Nici la nivel de echipă naţională nu stăm mai bine…

N-avem naţională! Pe noi ne-a nenorocit şi internaţionalizarea. Din această cauză nu vom avea niciodată echipă naţională. Până nu ne vom întoarce către valorile noastre, nu o să avem echipă, punct!

E şi Răzvan Lucescu de vină?

Nici Mourinho, dacă ar veni acum, n-ar avea ce să facă. Eu îl ştiu pe Lucescu de mic, de când se târa pe la uşă să asculte ce vorbesc cu taică-su, pe la Hunedoara. Uite, noi ne bazăm pe Chivu, un băiat excepţional, un copil blând, un profesionist fără doar şi poate, dar care nu e fotbalistul acela de care avem noi nevoie. Dovadă că în confruntările importante au trecut ăia pe lângă el...

Putea fi Mutu acela?

Adrian da! El e fotbalist, dar n-are aici… (arată cu degetul spre cap). Dacă ar fi să fac o echipă naţională a tuturor timpurilor, Mutu ar avea loc. Un talent extraordinar. Dar l-a furat valul prea devreme. Îţi dai seama, s-a văzut bietul copil din Piteşti în Anglia şi cu banii ăia. Câştiga o sută şi ceva de lire pe oră! Trivale e Trivale, ţuica de dude o ştia doar Dobrin, iar el a descoperit altceva... N-ai voie să faci aşa ceva. Putea să facă altă chestie, dacă tot murea de curiozitate.

Ce anume?

Se ducea la antrenorul lui şi îi zicea: "Şefu', dă-mi doctorul de la echipă, nu joc etapa viitoare, şi dă-mi să mă droghez, că mor de curiozitate!". Şi, sub asistenţă medicală, îi facea ăla un drog şi a doua zi îi era rău de nu s-a pomenit şi termina definitiv cu toate curiozităţile astea şi-şi vedea de treabă.

Vă doare când vedeţi atâţia jucători talentaţi care se irosesc?

Inconştienţa acestor copii care fac sporturi de performanţă este că realizează mult prea târziu cât de scurtă este viaţa de sportiv. Pe urmă începe şocul cumplit de a fi nimeni! Nu-ţi dai seama... Nu-ţi dai seama... După ce ai fost aclamat de un stadion întreg, să ieşi pe stradă anonim, sărăcuţ. E cumplit! Să nu îşi bată joc de anii ăştia!

(Interviul a luat sfârşit după fix o oră. "Mă duc să urmăresc meciul de handbal, România - Serbia", ne anunţă Maestrul cu un zâmbet larg)