Cum se juca fotbal în lagărele germane!** Povești neștiute din primul război mondial

În Primul Război Mondial, mai mulți internaționali englezi și scoțieni au fost închiși în lagărul civil de la Ruhleben, lângă Berlin. Aici au înființat o federație de fotbal și au organizat vreme de patru ani un campionat. ProSport vă prezintă amănunte surprinzătoare din acea perioadă.

Erau cu toții peste 5 000. Bărbați, femei, copii, bătrâni. Englezi, scoțieni, galezi, câțiva irlandezi rătăciți și ei pe acolo. Fără altă vină decât cea a naționalității. Germanii i-au adunat și i-au închis la Ruhleben, într-un lagăr pentru civilii cetățeni ai aliaților.

Doar ce începuse războiul! Și-i prinsese pe toți în țara nemților, care, după ce i-au arestat, i-au închis pe un hipodrom. Vechile grajduri pentru cai erau acum barăci, la fel salonul de ceai și spațiile de sub marea tribună. Și se înghesuiau acolo, ordonat, facând cinste apartenenței lor imperiale cu suprioritate și indiferență, simulate cu grație. Părea că nu le pasă de nimic și așa a apărut prima prăvălie: cismăria din Baraca 4. În aceeași zi, J.H. Platford a deschis o bibliotecă cu 89 de volume, în Baraca 1. În prima săptămână exista o tutungerie, o tipografie și un Comitet de Organizare.

Mai întâi Federație

Tot în Baraca 1 își avea sediul și Ruhleben Football Association. Pe Fred Petland, președintele, îl ridicaseră din birourile Federației Germane de Fotbal. Fusese angajat antrenor al selecționatei olimpice de la Berlin, după ce jucase până cu un an înainte mai bine de 200 de jocuri în campionatul englez. Și l-au săltat fără să le pese, i-au zis că avusese timp să plece din țară, trebuia să o fi făcut. Cu Sam Wolstenholme fusese coechipier în 1905 în naționala Albionului. Pe Steve Bloomer îl știa toată lumea. Primul mare idol englez. În 1907 stabilise recordul de selecții în naționala Angliei, 23 de meciuri, în care marcase 28 de goluri. Războiul l-a prins antrenor la Britannia Berlin, de acolo l-au ridicat nemții. Avea de acum peste 40 de ani, dar nu uitase nimic din ce știuse în tinerețe, în fața porții. Mai erau și alții prin lagăr și au avut noroc că locul era mare. Așa și-au făcut și un teren de football, și unul de cricket, și vreo trei de tennis. Având federație, echipele s-au format rapid, iar campionatul s-a organizat imediat.

Tottenham, prima campioană

În noiembrie 1914, prima ediție de campionat de la Ruhleben se încheia cu victoria echipei care se numea Tottenham XI. Steve Bloomer, un fel de David Beckham al începutului de secol 20 în Anglia, se număra printre învingători. Finala, la care au asistat mai mult de 1000 de spectatori, s-a jucat contra lui Oldham XI. Erau mulți foști internaționali de renume închiși la Ruhleben. Scoțianul John Cameron, care jucase la Tottenham până în 1907, cucerind ca jucător o Cupă a Angliei, printre ei.

Anglia vs. „Restul lumii”

Meciul care a rămas însă în istoria celor închiși în campusul din estul Berlinului avea să se dispute între o formație a englezilor și una a „restului lumii”. De fapt, au fost mai multe astfel de partide, englezii câștigând mereu, dar rivalitatea aceasta a căpătat notorietate și a rămas în memoria tuturor celor închiși la Ruhleben. Cu Bloomer căpitan și marcator a două goluri, Anglia a câștigat cu 4-2 disputa de pe 5 mai 1915. Pe ceilalți i-a condus din teren Cameron. Există și o foaie oficială a meciului, în care sunt trecute echipele și arbitrul, precum și ora de start: 16:30. Printre jucători, Fred Spiksley, John Brearley, dar și fostul internațional german Edwin Dutton, născut în Anglia dar crescut de la 5 ani în Germania, unde tatăl său formase prima echipă profesionistă de fotbal.

S-au mai păstrat dovezi, inclusiv fotografii, de la meciul de adio al lui Steve Bloomer, în martie 1918. Acesta avea să fie eliberat din lagăr la câteva zile după partidă.

Petland, manager de succes

Cea mai cunoscută figură de la Ruhleben a fost, fără îndoială, Fred Petland. Avea 31 de ani când a sosit în lagăr, pe care l-a părăsit abia la finalul războiului, în 1918. El a inițiat organizarea Federației și de asemenea a jucat în echipa Angliei și în campionatul de la Ruhleben.
După război, a cunoscut succesul ca manager în Spania, unde a antrenat pe Athletic Bilbao, Atletico Madrid, Racing de Santander și Real Oviedo. La Bilbao, a cucerit Cupa Spaniei în 1923, 1930, 1931, 1932 și 1933. De asemenea, titlul de campion în 1930, la a doua ediție, apoi în 1931, în 1932 și 1933 terminând cu formația bască pe locul al doilea. Practic, a construit la Athletic prima mare formație din istoria fotbalului spaniol.

articol scris de Cosmin Stăniloiu