Mai bine decât Bela Karoly n-ar putea vorbi nimeni despre trecutul, prezentul și viitorul Nadiei Comăneci. La apoape 70 de ani, descoperitorul „Zeiței de la Montreal” duce o viață liniștită în Statele Unite, la ranch-ul său de la Houston și se împarte între postura de antrenor la Centrul Olimpic de Gimnastică (unde sunt șlefuite vedetele SUA), poziția de bunic (are două nepoțele de 5 și 9 ani) și rolul de om-orchestră într-un domeniu fantastic. Nu poartă telefon mobil – l-am prins pe telefonul fix abia la a șaptea încercare – și anul acesta s-au împlinit deja două decenii de la plecarea sa din România. Domnule Karoly, cum arată viața la aproape 70 de ani? Sunt bine, slavă Domnului, dar timpul fuge ca vântul și cel mai elocvent exemplu e că Nadia face 50 de ani, iar nepoțelele mele au 5 și 9 ani. În rest, am sănătate, sunt un tip robust și mă bucur de energia nebănuită pe care o posed încă. Mă trezesc dis-de-dimineață – acum eram pe-afară prin ranch -, iar diminețile arată la fel pentru mine. Mă duc la baza sportivă pentru a mă asigura că totul este în regulă, apoi, când revin acasă, am grijă ca totul să fie în perfectă ordine și la ranchul nostru. E un ranch adevărat, în care avem cai, vaci, cămile, antilope și alte animale exotice. E un cadru idilic în care ne simțim excelent… E ceva gen Southfork din serialul Dallas? E, oarecum, dar la o altă dimensiune… Ce este mai exact această bază sportivă despre care ne spuneți? Ne duce cu gândul la un fel de Izvorani? Nu se pot compara. Este o tabără națională și olimpică, ea există din 2000, dar de anul acesta a devenit și tabără de pregătire olimpică. Soția mea antrenează acolo și este un vis mai vechi de‑al meu devenit realitate. Am clădit baza încetul cu încetul și este primul centru olimpic creat din fonduri de proprietate personală. E un cadru de pregătire semicentralizat, unde sportivele nu stau pe tot parcursul anului, se antrenează patru-cinci zile, apoi se duc la cluburile de care aparțin.
Sunteți conectat la ce se întâmplă în România? Sincer, nu prind canale de televiziune românești, dar am mai fost prin țară, ultima dată în septembrie, și țin să contrazic opinia generală conform căreia România e frământată de un șir lung de greutăți. Eu am perceput-o ca o țară din ce în ce mai dezvoltată, nu am văzut niciun pas înapoi, ci din contră, din punct de vedere economic înaintează. Mă rog, nici nu se compară cu perioada în care trăiam eu în România, momentele grele cred că au dispărut. Așa văd eu România acum. Din punct de vedere personal, eu nu mai am resentimente față de România, necazurile au dispărut în ceața istoriei, iar jumătate dintre ele le-am și uitat.
Dacă instantaneu ați putea teleporta ceva din România, ce-ați alege la ora aceasta? Zece-cinsprezece sarmale într‑o… oală de lut.
„Eram un taur furios”
Inevitabil, la ceas de sărbătoare, vă întrebăm de Nadia. Mai țineți legătura? Sigur, ținem legătura tot timpul, avem o relație foarte bună, amicală, ne vedem la concursuri și o văd foarte fericită, și asta datorită copilului, Dylan Paul, care e un scump și un drăgălaș. Nadia duce o viață fericită și spun asta și pentru că ne vedem des, ea stă în Oklahoma, noi în Houston și nu e o distanță foarte mare între noi, statele fiind învecinate.
Să dăm puțin timpul înapoi. Ce percepeți la 35 de ani distanță de ce a fost la Montreal? Sunt mulți ani de-atunci, dar cu siguranță acea bombă fără precedent care a explodat pe cerul sportului mondial va rămâne unică. A deschis noi orizonturi. N-am crezut că va fi nota 10, m-am gândit că e vreo greșeală sau Nadia a fost penalizată pentru vreo eroare. Ea venea agale spre mine, cu o privire întrebătoare, cu ochii mari, iar eu mă duceam ca un taur furios spre masa juriului. Dar nici n-am mai ajuns la țintă, căci la jumătatea drumului vocea entuziasmată a announcerului sălii a anunțat 10-le perfect, moment în care toată sala a fost în flăcări!
O întrebare simplă… Cum era Nadia? Mai făcea mici figuri copilărești, dar în principiu era o fată disciplinată în străfundul ei. Era sârguincioasă și muncitoare, era un copil de minune și din punct de vedere fizic, și din punct de vedere moral, iar în prezent își menține gratitudinea. E apreciată prin felul în care relaționează cu lumea și prin discreția și eleganța ei.
Într-un interviu pentru ProSport, ea susținea că sunteți cel mai important om din cariera ei… Unul fără celălalt nu am fi existat! Am dat naștere unei combinații fericite din care a rezultat această minune, Nadia, o grozăvie.
Se spune că erați un antrenor dur… … Eu țineam hățurile în mână, soția mea, Marta, era mai permisivă. Ea a fost ca o mamă pentru Nadia, o a doua mamă, bineînțeles. Dar revenind la întrebare, gimnastica actuală e caracterizată poate de o libertate excesivă, la noi disciplina era fermă, dar există metode prin care acest handicap se poate anula.
Credeți că se va mai naște cineva care să ajungă la valoarea ei? Altă Nadia nu va mai exista, dar există posibilitatea să se nască Lenuțe, Alexandre, dar Nadii nu. Unde credeți că se află inima ei? În România sau în America? Inima ei stă cu siguranță în România, țară în care s-a dezvoltat ca sportivă, țară din care s-a înălțat pe cel mai înalt piedestal al istoriei sportului mondial. Țară în care i-au rămas mulți prieteni apropiați. Țară care-i păstrează cu sfințenie trecutul. Evoluția ei ca om a fost generată însă de Statele Unite, națiune care i-a pus pe tavă toate formele libertății.
„Îmi place mult de Porgras”
Cum comentați noul sistem de punctaj din gimnastică? E tot mai complicat, e de neînțeles, e dubios! E în dezavantajul sportului și al sportivului! Din momentul în care s-a modificat, am considerat că e împotriva normalității! La Tokyo a fost un dezastru pentru lotul feminin tricolor. Dumneavoastră cum l-ați perceput? Eu nu îl văd așa, chiar dacă România nu a luat nicio medalie. România posedă și acum fete de calitate. Îmi place mult de Porgras, iar ce a fost la Tokyo nu e edificator! Bellu și Bitang cred că vor strânge rapid rândurile pentru că au toate calitățile necesare.
Ce mesaj îi transmiteți Nadiei la 50 de ani? E un an foarte important pentru ea, ca un prag plin de semnificații. E un timp al reflecției asupra întregii vieți și a carierei și îi doresc să se bucure din plin, în continuare, de aprecierea unanimă a românilor și a întregii lumi și îi doresc să aibă o viață fericită. Nadia, împreună cu soțul său, Bart și cu fiul lor, Dylan, au ajuns aseară în Qatar
Marta Karoli (69 de ani) ocupă în continuare postul de antrenor coordonator al lotului național de gimnastică feminină a SUA
9 campioane olimpice au pregătit Bela și Marta Karoli
15 campioane mondiale a antrenat cuplul plecat în America în 1981
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER