ANALIZĂ Cum au ajuns Adibas, Hike şi Polo Ralp House în Liga 1. Nouă dintre echipele Ligii 1 s-au înfiinţat după anul 2000. De ce este România un caz excepţional în Europa

17 feb 2016 28833 afişări Comentează şi tu Special
ANALIZĂ Cum au ajuns Adibas, Hike şi Polo Ralp House în Liga 1. Nouă dintre echipele Ligii 1 s-au înfiinţat după anul 2000. De ce este România un caz excepţional în Europa Imagine simbol pentru fotbalul românesc în 2016: fotbalişti de la falsa Steaua îşi dispută mingea cu fotbalişti de la falsa ASA Tg. Mureş în faţa unor tribune goale. FOTO: Mediafax 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/15074846/1/can-s-au-infiintat-cluburile.jpg

Din cele 14 echipe existente acum în Liga 1 la fotbal, 9 sunt înfiinţate după anul 2000 şi numai două, Dinamo şi CFR Cluj, pot fi regăsite şi în ediţia din urmă cu 40 de ani a competiţiei. Prin comparaţie, în Anglia, toate cele 20 de cluburi din Premier League au peste 100 de ani vechime, iar 12 dintre ele puteau fi găsite în prima ligă din ediţia 1975-1976. În Ungaria, 9 echipe din totalul de 12 s-au înfiinţat înainte de 1920, iar 9 dintre cluburile ediţiei 2015-2016 jucau în prima ligă şi acum patru decenii.

Situaţia fotbalului din România reprezintă un caz cu totul excepţional la nivel european, iar ProSport vă propune în cele ce urmează o analiză comparativă cu situaţia din alte ţări, atât cu campionate de top, cât şi din ţări apropiate de noi geografic şi ca valoare fotbalistică.

Legătura secretă dintre tradiţie şi valoare

Privind competiţiile din ţări importante ale Europei, se poate observa că, în principiu, în fiecare dintre ele există un mănunchi de formaţii puternice care fac parte aproape permanent din prima ligă. Acestea sunt, de altfel, şi cele mai puternice branduri, continuitatea asigurându-le legitimitate, popularitate, forţă, experienţă competiţională şi organizatorică, substanţă financiară – într-un cuvânt, valoare. Dintre aceste formaţii se recrutează şi majoritatea covârşitoare a câştigătoarelor de cupe europene. În general, în campionatele puternice discutăm de echipe înfiinţate acum un secol şi chiar mai mult (în Anglia, cele mai multe au peste 130 de ani vechime).

(click pe imagine pentru a mări)

În ţările din Europa Centrală şi de Est, vârsta cluburilor este mai mică, dar majoritatea sunt fondate acum cel puţin 70 de ani. În Polonia, 10 din cele 16 cluburi ale primei ligi sunt înfiinţate înainte de 1946, în Ungaria – 10 din 12, în Croaţia – 7 din 10, în Serbia – 12 din 16. Cele mai vechi cluburi sunt, de obicei, nu numai cele mai galonate şi cu cei mai mulţi suporteri, dar şi cele mai valoroase ca şi cotă de piaţă, indiferent că sunt, momentan, între primele locuri sau nu.

În orice caz, ceea ce se poate remarca, atât în Est, cât şi în Vest, este că indiferent de regimul politic şi de situaţia ţărilor respective (învinse sau învingătoare în cele două războaie mondiale), cluburile de fotbal au supravieţuit. E drept, în Occident, unde n-a existat comunism, procentajul echipelor cu vechime este substanţial mai mare, dar acestea există şi în Est. În acest sezon, Polonia are în prima ligă şapte echipe înfiinţate înainte de instalarea regimului comunist, Ungaria – 10, Croaţia – 6, Serbia – 9.

Cele două extincţii în masă din fotbalul românesc

În mod excepţional, România nu se încadrează în tipar. O singură echipă, Dinamo, a fost prezentă în fiecare dintre ediţiile primei ligi monitorizate din 1975 şi până azi. Pe parcursul ultimilor 80 de ani au existat două fracturi majore care au dus la dispariţia în masă a cluburilor, restartul însemnând, de fiecare dată, un regres major pe toate planurile. Prima ruptură s-a produs în 1945, după ocuparea ţării de către sovietici şi instalarea regimului comunist. Puţine cluburi au supravieţuit furiei demolatoare a noului regim – în orice caz, exceptând Rapid şi Petrolul, toate grupările puternice apărute şi crescute anevoie în perioada interbelică au fost şterse de pe faţa pământului. Au dispărut Venus, Ripensia, Chinezul, CA Oradea, Carmen, Unirea Tricolor. În loc au fost înfiinţate, după modelul din Uniunea Sovietică, grupări muncitoreşti şi militare. După decenii de zbateri, experimente eşuate şi contraperformanţe, spre mijlocul anilor ’70 din secolul trecut s-a edificat o nouă elită care a continuat să crească încet până la Revoluţia din 1989: Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova, UT Arad, FC Argeş.

Al doilea crah a venit în fotbalul românesc după anul 2000. O nouă „bombă atomică“ a făcut ravagii. Deocamdată, în Liga 1 mai avem trei echipe care se pot lăuda cu o istorie mai veche de 65 de ani – CFR Cluj, Petrolul şi Dinamo – şi alte două – Pandurii şi Concordia – invocând tradiţia a peste o jumătate de veac. În rest, vârsta medie a celorlalte cluburi este de 8 ani.

În România, din primele trei cele mai populare echipe, două mai există doar pe hârtie

Edificatoare este o privire spre campionatele de acum 40 de ani – intervalul a două generaţii de suporteri. Cuvintele-cheie, pentru ţările cu fotbal puternic, par a fi „constanţă“ şi „predictibilitate“. Sistemul competiţional nu s-a modificat niciodată în Germania şi Franţa pe parcursul ultimelor patru decenii: 18 formaţii şi, respectiv, 20 de formaţii care joacă un sezon clasic, tur-retur. În Anglia a existat o singură modificare, reducerea primului eşalon de la 22 la 20 de echipe, în timp ce Italia a crescut treptat, de la 16 la 18 şi, apoi, la 20 de formaţii.

În România, agitaţia şi imprevizibilul sunt elementele definitorii. A fost o primă ligă de 18 echipe, apoi a scăzut la 16, a crescut din nou la 18, s-a redus acum la 14 şi conducătorii de cluburi vor deja o revenire la 16 echipe. A fost sezon regulat în care au retrogradat trei echipe, apoi patru, apoi două direct şi două la baraj, apoi din nou trei. Acum se joacă un sistem hibrid, sezon regulat şi play-off/play-out, cu 14 formaţii, în final retrogradează două direct şi una merge la baraj. Asta, în condiţiile în care s-a încercat, uneori (inclusiv în sezonul trecut), schimbarea sistemului competiţional chiar pe parcursul său, cu câteva luni înainte de final.

(click pe imagine pentru a mări)

Cazul României este deosebit chiar între vecinele din Est prin particularitatea că au dispărut aproape toate formaţiile care aveau o bază de suporteri. Dintre primele trei echipe ca popularitate, două nu mai există decât juridic.

CSA Steaua a câştigat în instanţă brandul „Steaua Bucureşti“, ceea ce a făcut ca actuala SC FC SB SA, ocupanta locului 4 în Liga 1, să nu mai aibă legătură cu echipa înfiinţată de Armată în 1947 şi să devină, conform actelor, un club născut în 2003, atunci când Gigi Becali a înregistrat noua firmă. Situaţia este în sine emblematică: după decizia Curţii de Apel, în noiembrie 2014, suporterii au părăsit în masă SC FC SB SA, dar au rămas alături de alte sporturi unde Steaua continuă să existe – baschet, rugby, hochei, volei, polo.

Universitatea Craiova, al treilea club ca număr de susţinători, după Steaua şi Dinamo, a ieşit din scenă în 2013, când s-a retras, în plin sezon, din Liga 2.

Alte cluburi vechi şi populare printre români – FC Argeş (înfiinţat în 1953), Poli Timişoara (1921), Sportul Studenţesc (1916), UT Arad (1945) – au dispărut fără urmă în ultimul deceniu.

Clonele din Liga 1

Încă o caracteristică unică a României este că, după ce nu s-a acordat importanţă conservării vechilor branduri, ulterior s-a încercat clonarea lor, păcălirea suporterilor şi, uneori, chiar a autorităţilor sportive.

În ciuda proceselor pierdute definitiv şi a faptului că, oficial, au recunoscut deciziile instanţelor, patronul şi conducătorii SC FC SB SA continuă să pretindă, în comunicarea fără caracter oficial şi instituţional, că reprezintă „Steaua Bucureşti“. Din acest motiv, SC FC SB SA este acum parte reclamată într-un nou proces cu deţinătorul de drept al brandului, Ministerul Apărării.

La Timişoara asistăm la o continuă încercare de substituire a vechiului brand Politehnica. Mai întâi, în 2002, Fulgerul Bragadiru, devenit AEK Bucureşti, s-a mutat la Timişoara, transformându-se în Poli AEK. Ulterior, prin mai multe procese, s-a încercat recuperarea palmaresului, astfel încât redenumita FC Timişoara să poate căpăta titulatura de Politehnica. În final, în 2011, clubul s-a desfiinţat. În 2012, la Timişoara a fost adusă o altă formaţie mică, ACS Recaş, şi rebotezată ACS Poli Timişoara. Această echipă joacă acum în Liga 1, dar, la fel ca şi în cazul Steaua, nu este recunoscută de marea masă a vechilor suporteri ca succesoare legitimă a legendarei Politehnica.

La Craiova, lucrurile sunt şi mai clare. Vechea FC Universitatea Craiova a capotat cu largul concurs al FRF şi al autorităţilor locale, care i-au pus piedici după ce proprietarul Adrian Mititelu, intrat în impas financiar, a refuzat să cedeze brandul. În 2013 s-a inventat o nouă grupare, CS Universitatea Craiova, susţinută de municipalitate şi care a primit „din oficiu“, neregulamentar, un loc direct în Liga 2, pe criteriul că „e nevoie de o echipă la Craiova pentru că e oraş mare“. Oltenii refuză însă această substituire şi rămân fideli „Ştiinţei“ care are în palmares titlurile naţionale şi semifinala Cupei UEFA din 1983.

La Târgu Mureş, în schimb, situaţia e de-a dreptul caraghioasă. Vechea şi populara ASA – acronimul pentru Asociaţia Sportivă Armata – a dispărut definitiv în 2004. Autorităţile locale au inventat o „clonă“ cu acelaşi acronim, ASA, dar ale cărei iniţiale provin de la Asociaţia Sportivă Ardealul. Copia a mers mai departe: noul club, apărut în 2008 şi derivat din FCM Tg. Mureş, are aceleaşi culori (roşu-albastru) pe emblemă şi la echipament ca vechea ASA.

Adibas, SC Manchester Underground FC şi Paris Saint Gormain


Pentru consecvenţă, unele dintre cluburile româneşti ar trebui să încheie contracte cu Adibas, Hike şi Fuma

Dincolo de anectodică, situaţia spune ceva despre seriozitatea şi competenţa personajelor – patroni şi conducători – care se învârt în fotbalul românesc. Liga 1 seamănă acum cu un Mall în care au apărut magazine „Adibas“, „Hike“ şi „Polo Ralp House“. Păstrând proporţiile, putem încerca să ne imaginăm că, în Anglia, un patron înfiinţează o nouă societate, SC Manchester Underground FC, cu aceleaşi culori şi o emblemă asemănătoare celor de la Manchester United. Iar federaţia engleză acceptă şi chiar îi permite să joace în Premier League. Sau, în Franţa, noii proprietari de la Paris Saint Germain ar desfiinţa echipa pentru a scăpa de datorii şi ar înregistra un nou club numit Paris Saint Gormain.

Această traiectorie ciudată a fotbalului n-a trecut graniţele ţării noastre. Cu o vechime medie sub 10 ani, cele mai multe cluburi din Liga 1 – aceeaşi situaţie se întâlneşte la destule grupări din Liga 2, care apar şi dispar peste noapte – nu sunt nici măcar la prima generaţie de suporteri. În lipsa unei idei de fidelizare a publicului, fără marketing, fără jucători de valoare, fără performanţe – într-un cuvânt, fără o poveste în spate –, aceste cluburi sunt condamnate la irelevanţă şi, foarte probabil, dispariţie subită, asemenea apariţiei lor în fotbal.

http://www.prosport.ro/sport-life/special/analiza-cum-au-ajuns-adibas-hike-si-polo-ralp-house-in-liga-1-noua-dintre-echipele-ligii-1-s-au-infiintat-dupa-anul-2000-de-ce-este-romania-un-caz-exceptional-in-europa-15074846
15074846
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard
ULTIMA ORĂ
CEL MAI DUR ATAC de până acum al lui Putin la adresa României. A spus-o pentru prima dată cu subiect şi predicat. ESTE O ŢINTĂ