ACTE | Raportul interzis: trădătorii din Armata română. Comandantul CSA anunţa şefii MApN, în 2001, că afacerişti, politicieni şi ofiţeri complotează să fure echipa de fotbal. Generalul Roşu spune că s-a urmărit nimicirea totală a clubului Steaua: "Domnule, le-au dat tot!"

28 nov 2016 42418 afişări Comentează şi tu Special
ACTE | Raportul interzis: trădătorii din Armata română. Comandantul CSA anunţa şefii MApN, în 2001, că afacerişti, politicieni şi ofiţeri complotează să fure echipa de fotbal. Generalul Roşu spune că s-a urmărit nimicirea totală a clubului Steaua: "Domnule, le-au dat tot!"   11 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/15992381/8/colaj-amendament-protocol.jpg

Foştii miniştri ai apărării Victor Babiuc şi Sorin Frunzăverde, generalii Traian Pigui şi Eugen Bădălan, coloneii (deveniţi şi ei, între timp, generali) Dorel Siminiuc şi Cătălin Zisu fac parte din gruparea de politicieni şi ofiţeri ai Armatei române care a conspirat la păgubirea statului prin înstrăinarea gratuită a echipei de fotbal Steaua şi distrugerea CSA Steaua. Acestea sunt acuzaţiile pe care colonelul Laurenţiu Roşu (acum general în retragere), comandant al CSA Steaua în perioada mai 2000 - iulie 2003, le-a formulat într-un raport din 2001 destinat opiniei publice, dar blocat şi înlocuit de conducerea de atunci a MApN.

Documentul, intrat în posesia ProSport prin bunăvoinţa autorului său, este uluitor: 10 pagini în care acesta sintetiza povestea trecerii gratuite a celei mai galonate echipe de fotbal din istoria României din proprietatea statului în mâna unor afacerişti.


Foştii miniştri ai Apărării Frunzăverde (stânga sus) şi Babiuc (dreapta sus) şi generalii Zisu (stânga jos) şi Bădălan (dreapta jos) sunt patru dintre oamenii acuzaţi explicit de fostul comandant al CSA Steaua că au trădat interesele Armatei şi ale statului român pentru a favoriza afaceriştii care voiau să pună mâna pe echipa de fotbal. FOTO: Mediafax

Textul asumat de ofiţer este, fără nicio exagerare, cutremurător. Fostul comandant al CSA Steaua nu ezită nici azi, la 15 ani distanţă de la întocmirea respectivului act, să afirme deschis că „s-a urmărit distrugerea completă a Clubului Sportiv, pentru ca baza din Ghencea să fie preluată gratuit de cei care puseseră mâna pe echipa de fotbal“.

Documentul scris de colonelul Laurenţiu Roşu a fost o „informare“ neobişnuită pentru un cadru militar – erau acuzaţi cu nume şi prenume superiori în grad. 

Aşa cum veţi citi mai jos, comandantul CSA Steaua solicita încă din 2001, explicit, ca FC Steaua să nu mai folosească numele „Steaua“ şi „să plătească despăgubiri pentru că invocă ilegal o tradiţie şi o istorie care nu îi aparţin“.


Pe 6 noiembrie 2001, jurnalistul Liviu Chiriţă publica în ProSport un scurt interviu cu colonelul Laurenţiu Roşu care afirma: "Acolo sunt cu putere de decizie doar trei persoane: Păunescu - Becali - Piţurcă. (...) Pe noi, Armata, ne-au scos din calcul, de parcă echipa nu ar fi fost înfiinţată de Ministerul Apărării. Ei nu au istorie şi nici tradiţie, iar numele lor nu se leagă în niciun caz cu performanţele şi gloria aduse de steliştii adevăraţi. (...) Poartă ilegal emblema clubului cu însemnele MApN. Sigla este doar a Armatei şi este înregistrată la OSIM. (...) Să fie clar, ei s-au născut în 1998 şi se numesc printr-o întâmplare FC Steaua. (...) Ceea ce se întâmplă acum la echipa de fotbal nu mai are nimic în comun cu spiritul Stelei, cu civilizaţia impusă de-a lungul anilor în Ghencea. De aceea vom încerca să facem distincţie între clubul MApN şi nişte persoane care debitează numai prostii. Vom lua măsuri şi îi vom da în judecată pentru că aceşti indivizi nu au dreptul să se folosească de simbolul şi imaginea clubului sportiv al Armatei". Acest proces avea să înceapă abia câţiva ani mai târziu.

„Informarea“ incendiară a colonelului Roşu, înlocuită cu un comunicat de trei pagini presărat cu laude la adresa conduceriii ministerului

Autorul raportului (al cărui titlu iniţial, din 2001, era „Clubul Sportiv Central al Armatei Steaua – în pragul falimentului“) va publica documentul integral, împreună cu alte mărturii importante, în volumul de memorii pe care se pregăteşte să îl tipărească şi care se va numi „Clubul din inima mea“. Generalul a acceptat ca fragmente din această „informare“ rămasă la sertar 15 ani să fie date publicităţii, în premieră, prin intermediul ProSport.

Citiţi, aşadar, cum perla coroanei fotbalului românesc a fost „privatizată“ după schema prin care a fost „privatizată“ şi industria României după 1989. Laurenţiu Roşu descrie cum un activ foarte valoros şi profitabil, o veritabilă matriţă de bani, a fost cedat gratis unor apropiaţi ai puterii, cu complicitatea funcţionarilor statului şi a politicienilor. 


„Marca de identificare a Asociaţiei Fotbal Club Steaua Bucureşti este cea înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, conferind asociaţiei dreptul asupra mărcii, dobândit şi protejat prin Legea nr. 84/15.04.1998“.
Punctul 10 al Protocolului dintre MApN şi AFC Steaua, încheiat în 1999. Prevederea avea să fie anulată prin Hotărâre de Guvern, în 2003


Textul de mai jos poate vi se va părea greoi şi complicat, însă aşa a fost şi situaţia de la Steaua în perioada în care echipa a trecut de la stat la proprietari privaţi. ProSport a încercat să sintetizeze, pentru dumneavoastră, un raport stufos, plin de date, de cifre şi de fapte concrete, în condiţiile în care autorul său, ofiţerul Laurenţiu Roşu, a dorit să nu fie redat integral. 

Proiectul iniţial, ca echipa de fotbal Steaua să funcţioneze autonom, ca asociaţie fără scop patrimonial, sub tutela şi controlul MApN, a fost modificat succesiv de reprezentanţii Armatei, până când noua entitate – cu tot profitul său uriaş – a fost transformată într-o societate comercială şi mutată „în privat“.


Sub semnătura jurnalistului Grigore Cartianu, ProSport publica pe 10 mai 2001 un text intitulat "Gaşca fărădelegii", unde era descris modul în care se organizaseră alegerile pentru conducerea clubului de fotbal

Când veţi citi cele de mai jos, trebuie să ţineţi cont, tot timpul, că acest document a fost întocmit oficial, înaintat pe scară ierarhică de comandantul CSA Steaua către superiori şi văzut de conducerea Armatei şi - foarte probabil - de miniştrii MApN.
În locul acestui raport, care ar fi aruncat în aer încă din 2001 relaţiile dintre suporterii Stelei şi noii ei stăpâni, dar ar fi atras şi atenţia justiţiei, oficiul de presă al MApN a redactat şi dat publicităţii un alt document, trei pagini în care acuzaţiile colonelului Roşu erau înlocuite cu complimente la adresa conducerii ministerului.


„Ce legătură este între faptul că, prin Protocolul M-21, MApN asigură pentru FC Steaua cazarea sportivilor şi a arbitrilor în hotelurile şi căminele militare de garnizoană (...) şi faptul că şeful Serviciului de asigurare logistică a MApN (care are în subordine aceste cămine şi hoteluri) – colonelul Cătălin Zisu – este membru al aceluiaşi consiliu director al FC Steaua?“
colonelul Laurenţiu Roşu, comandantul CSA Steaua, în „Informarea“ înaintată şefilor săi în 2001


Pretextul: nişte adrese de la FRF şi LPF

Situaţia actuală, de confruntare dintre Armată şi Gigi Becali, îşi are originile în 1998 (latifundiarul a preluat efectiv clubul în 2003, de la Viorel Păunescu, dar tensiunile începuseră deja la acea dată). Mai întâi LPF (în februarie şi, din nou, pe 21 mai 1998), apoi FRF (pe 22 mai 1998) au anunţat Ministerul Apărării că e obligatoriu ca echipa de fotbal Steaua să fie profesionistă. În adresa LPF se menţiona explicit: „Calitatea de membru al LPF o are clubul profesionist prin care, în sensul prezentului statut, înţelegem: clubul de fotbal, secţia de fotbal din cadrul clubului sportiv polivalent sau asociaţia sportivă, organizate ca persoane juridice fără scop lucrativ sau societăţi comerciale care acţionează în Divizia Naţională (Divizia A, Liga 1) şi au obţinut licenţa profesionistă“.

Soluţia găsită de MApN: secţia de fotbal, organizată într-o asociaţie fără scop patrimonial, rămânea sub umbrela şi controlul Armatei, dar devenea autonomă şi profesionistă, se autofinanţa. În acel moment, ca şi acum, sursele de venit nu reprezentau o problemă pentru Steaua. Echipa dominase cu autoritate ultimul deceniu al secolului trecut. În 1998, ultimul sezon ca secţie la clubul Armatei, Steaua câştiga pentru a şasea oară consecutiv titlul de campioană (record neegalat după 1945 de nimeni). Participase de trei ori consecutiv (1994-1996) în grupele Ligii Campionilor, avea cotă bună în Europa, vindea fotbalişti pe sume importante în străinătate, juca în Ghencea cu tribunele pline chiar şi la meciuri banale de campionat. Panduru, Prodan, Adi Ilie, Filipescu, Gâlcă, Vlădoiu, Doboş, Sabin Ilie sunt doar câteva dintre vedetele vândute pe milioane de dolari (în fotbal nu se vehiculau încă sumele de acum).


„Ce-a obţinut domnul Viorel Păunescu prin toate aceste manipulări (puternica lui influenţă în sferele înalte ale MApN fiind deja demonstrată)? (…) O echipă de jucători de fotbal pe care nu a plătit niciun leu; un nume pentru această echipă; o imagine favorabilă pe baza acestui nume şi a asocierii cu valorile militare; o istorie care nu-i aparţine (vezi Sevilla ’86) şi la care n-avea dreptul să facă niciun apel (istoria FC Steaua începe în anul 1999).“
concluzie din textul pe care colonelul Laurenţiu Roşu, comandantul CSA Steaua, l-a înaintat conducerii MApN în 2001


Steaua era atât de rentabilă, încât din banii încasaţi se finanţase reconstrucţia tribunei oficiale, se înfruptaseră pe săturate oficialii clubului, se susţinuse campania electorală a PSDR (actualul PSD) pentru alegerile din 1996.

Pe 9 aprilie 1998, în Adunarea Generală a membrilor fondatori, s-au pus bazele Asociaţiei fără scop patrimonial FC Steaua Bucureşti. Pe scurt, AFC Steaua, club care rămânea sub pulpana Ministerului Apărării. „Amănuntul“ era prevăzut explicit în statut, la punctul 6: „Asociaţia se află sub autoritatea MApN, MTS şi respectă regulamentele FRF, LPF, FIFA şi UEFA“. Erau numiţi trei ofiţeri care aveau calitatea de membri ai Consiliului de Administraţie al AFC Steaua, unul dintre ei exercitând şi supravegherea şi controlul din partea Armatei.

Lucrurile erau clare prin precizările făcute de generalul Constantin Stănăşilă, şeful Direcţiei Construcţii şi Domenii Militare: „Potrivit Legii 41/1990 cu privire la organizarea şi funcţionarea MApN, la Art. 11 se prevede: MApN poate avea în subordinea sa regii autonome, cluburi, asociaţii sportive (...). Fiind asociaţie sportivă şi funcţionând în subordinea MApN, regimul juridic al sediului său este acelaşi cu sediul CSA Steaua (...)“.

În acest moment apare o parte esenţială în continuarea poveştii noastre. În statutul iniţial al AFC Steaua avizat de şeful Direcţiei Construcţii şi Domenii Militare apărea următoarea precizare: „Patrimoniul imobiliar al CSA Steaua a fost şi rămâne în continuare în administrarea acesteia. Nu s-a pus problema unui transfer din patrimoniul imobiliar al CSA Steaua la ASFC Steaua (…)“.

Condamnarea la moarte a CSA Steaua

Doar că lucrurile s-au schimbat imediat după constituirea AFC Steaua, cu Viorel Păunescu în rol de preşedinte. Colonelul Roşu nota negru pe alb, în 2001: „Se pare însă că pentru preşedintele CA al FC Steaua – domnul Viorel Păunescu – acesta n-a fost decât un pas către punerea în aplicare a unui proiect mult mai ambiţios decât o asociaţie patronată de MApN, care să-şi desfăşoare activitatea în curtea sau pe moşia CSA Steaua, adică a Armatei, ca administrator de drept“.

Urmează acuzaţii frontale făcute de comandantul în exerciţiu al CSA Steaua, la acel moment: „(…) Păunescu a început operaţiunea de primenire a Consiliului de Administraţie, atrăgând de partea sa persoane cu funcţii cheie în structura militară. Rezultatul? După niciun an de zile, avea să apară celebra Hotărâre de Guvern nr. 66 din 04.02.1999, privind abilitatea Ministerului Apărării Naţionale de a transmite dreptul de folosinţă gratuită pentru spaţiile şi terenurile destinate activităţilor sportive aflate în administrarea sa de către Asociaţia Fotbal Club Steaua Bucureşti pe o perioadă de 20 de ani (!!). Un fel de condamnare la moarte pentru CSA Steaua“.

Semnele de exclamare îi aparţin ofiţerului Laurenţiu Roşu.

Guvernul dădea gratuit către FC Steaua nu doar 24 de jucători campioni ai României şi stadionul, dar şi baza hipică

Iată bunurile de patrimoniu ale statului român care, în urma HG 66/1999, propusă de Armată prin vocea ministrului Victor Babiuc şi întocmită sub comanda generalului Traian Pigui, şeful Direcţiei de Domenii şi Infrastructuri a MApN, treceau gratuit la AFC Steaua pe 20 de ani:
- tot stadionul „Steaua“,
- parcările de la tribuna oficială,
- toate terenurile de antrenament,
- terenul de minifotbal,
- terenul dintre tribuna I şi fabrica de confecţii,
- parcările betonate,
- garajul din tablă ondulată,
- clădirea centrului de copii şi juniori (parţial),
- baza hipică (!).



Textul Protocolului semnat între Victor Babiuc, ministrul Apărării din 1999, şi Viorel Păunescu, preşedintele AFC Steaua. Atenţie la punctul 10 al textului (rândul de jos, pagina din mijloc), unde scrie că este cedată gratuit şi marca Steaua

Laurenţiu Roşu semnala: „Prin această HG, CSA Steaua rămânea fără principala posibilitate de a-şi asigura – pe baza chiriei pentru spaţiile şi terenurile respective – venituri extrabugetare absolut necesare în susţinerea activităţii de performanţă a tuturor celorlalte secţii sportive. Toate acestea în contextul în care desprinderea secţiei de fotbal a lăsat în urmă nu doar un gol ci şi nişte datorii uriaşe pentru club“.

FC Steaua oferea o lojă şi 20 de locuri la tribuna oficială. Primea, în schimb, nenumărate facilităţi şi, mai ales, MARCA!

Generozitatea statului român cu „investitorii“ nu s-a oprit aici, conform afirmaţiilor cuprinse în raportul întocmit de colonel: printr-un Protocol din 7 martie 1999, încheiat de Armată cu AFC Steaua pentru aplicarea HG 66/1999, ministerul punea la dispoziţia asociaţiei lui Păunescu alte facilităţi uluitoare:
- folosirea bazelor sportive de la Săftica, Snagov şi Forban,
- accesul personalului de la FC Steaua pentru tratament şi recuperare în spitalele militare, policlinicile militare şi sanatoriile aflate în administrarea MApN,
- cazarea sportivilor şi arbitrilor în hotelurile şi căminele militare de garnizoană din Bucureşti şi din alte garnizoane,
- cazarea echipelor de fotbal din ţară şi din străinătate pentru organizarea de turnee şi jocuri,
- asigurarea mijloacelor de transport necesare pentru desfăşurarea activităţii,
- închirierea, de către FC Steaua, a spaţiilor şi terenurilor primite prin protocol de la Armată. „Cu alte cuvinte, să scoată nişte bani de pe ceva ce a primit în mod gratuit“, semnala comandantul CSA Steaua.

Conform Protocolului, statul român a primit în schimb o lojă şi 20 de locuri la tribuna 0 a stadionului Steaua.


Textul Amendamentului la Protocol: conducerea Armatei acorda noi facilităţi pentru AFC Steaua

Cu alte cuvinte, Armata ceda gratuit un întreg club de fotbal, cu lot de 24 de seniori care tocmai câştigase titlul (a cărui vânzare ar fi adus, la preţurile de atunci, minimum 20 de milioane de dolari, o sumă colosală pentru fotbalul românesc al acelor vremuri), cu echipe de juniori şi aproape toată baza sportivă Steaua, primind la schimb permisiunea ca oficialii ai MApN să vadă meciurile de la tribuna oficială. 

Comandantul CSA Steaua scria, în raportul secretizat din 2001: „(…) respectiva hotărâre de guvern aduce un mare deserviciu economic clubului militar. Şi, ceea ce este şi mai curios, proiectul ei a fost elaborat şi înaintat chiar de către MApN! (...) Poate membrii militari ai Consiliului de Administraţie să fi reprezentat mai bine interesele FC Steaua în interiorul MApN decât invers, cum era normal?“.

Deşi Protocolul ar fi trebuit să vizeze norma de aplicare a Hotărârii de Guvern care dădea baza sportivă către FC Steaua, la punctul 10 era strecurată o veritabilă bombă: „Marca de identificare a Asociaţiei Fotbal Club Steaua Bucureşti este cea înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, conferind asociaţiei dreptul asupra mărcii, dobândit şi protejat prin Legea nr. 84/15.04.1998“.

Dacă acest Protocol ar fi rămas în vigoare, astăzi nu ar mai fi avut niciun rost discuţia despre marca Steaua. Numai că, în 2003, guvernul a anulat HG 66/1999 şi, implicit, Protocolul care a decurs de aici. În plus, marca nu a fost preluată de Societatea Comercială Steaua în 2003, atunci când s-a făcut transferul jucătorilor de la AFC Steaua.

„Iniţiativa şefului SMG s-a lovit de opoziţia noului ministru al apărării, Sorin Frunzăverde“

Textul raportului din 2001 cuprinde, în continuare, acuzaţii foarte grave la adresa unora dintre ofiţerii care conduceau atunci Armata română. Prin Protocolul dintre MApN şi AFC Steaua, aceasta din urmă se obliga să preia datoriile făcute de fosta secţie de fotbal. Numai că, pe drum, au dispărut cele mai importante două creanţe. „Din Convenţie au fost «omise» (poate să creadă cineva că neintenţionat?) două mari datorii ale CSA Steaua, legate tot de secţia de fotbal: datoria către AVAB (...) în valoare de 21,6 miliarde de lei şi datoria către antreprenorul general SC Tehnorob SRL, în valoare de 25 de miliarde de lei“, scrie pe pagina 4 a raportului lui Laurenţiu Roşu.

Aşadar, colonelul afirma explicit, în 2001, că generalii păgubiseră deliberat Armata şi statul acceptând ca bugetul României să preia pasive de 46,6 miliarde de lei vechi (peste 1 milion de euro), pentru a-i da lui Păunescu doar activele echipei de fotbal.


„Să se solicite FC Steaua plata sumelor corespunzătoare transferului de jucători de la CSA Steaua la AFC Steaua; să i se interzică asociaţiei de fotbal folosirea denumirii Steaua, să i se solicite plata sumelor corespunzătoare dreptului de folosire a numelui şi imaginii clubului militar; să cheme în instanţă FC Steaua pentru atribuirea ilegală a unor valori istorice şi imaginii clubului militar în scopuri publicitare (...)“
colonelul Laurenţiu Roşu, comandantul CSA Steaua, le cerea  oficial comandanţilor Armatei, în 2001, să interzică echipei lui Păunescu şi Becali dreptul de a folosi numele Steaua 


Din lectura raportului rezultă că s-a dus o luptă crâncenă în interiorul MApN. „Abia după schimbarea conducerii Armatei problema celor două mari datorii a putut fi pusă din nou pe tapet“, scria comandantul CSA Steaua.

Şeful Statului Major General din acel moment, generalul Mircea Chelaru, a iniţiat un amendament la Protocol prin care FC Steaua să fie obligată să preia cele două datorii în valoare de 46,6 miliarde de lei, dar şi proiectul unei noi Hotărâri de Guvern care să anuleze prevederile HG 66/1999 (cea promovată de Babiuc şi prezentată mai sus). Doar că propunerea generalului Chelaru a fost blocată pe linie politică. „Proiectul a murit în faşă, iniţiativa şefului SMG lovindu-se de opoziţia noului ministru al apărării, Sorin Frunzăverde“, reclama Laurenţiu Roşu.


„În 2001 nu mai eram ministrul Apărării. Vă mulţumesc, la revedere!“
Sorin Frunzăverde, ministrul Apărării în perioada martie-decembrie 2000, a pus capăt discuţiei cu ProSport când a auzit despre ce este vorba, invocând faptul că nu mai era ministru în 2001, deşi faptele de care-l acuza colonelul Roşu se petrecuseră în 2000, în mandatul său la MApN


Lucrurile nu s-au oprit aici. Amendamentul la Protocolul dintre Armată şi AFC Steaua, prin care noul club de fotbal urma să-şi asume cheltuielile făcute tot în beneficiul echipei lui Păunescu şi, de-acum, Becali (acesta apăruse în peisaj în 1999), „a fost întocmit defectuos din punct de vedere juridic, oferind în continuare o portiţă prin care FC Steaua să amâne plata datoriei către Tehnorob“. Firma construise tribuna oficială şi acum cerea banii din contract.

Responsabili pentru erorile de redactare care făceau scăpată de la plată FC Steaua erau indicaţi de Laurenţiu Roşu, din nou, ca fiind generalul Traian Pigui, şeful Direcţiei Domenii şi Infrastructură din MApN, şi colonelul Dorel Siminiuc, şeful Direcţiei Juridice a MApN, care a dat avizul pe forma finală a textului.


Până la urmă, datoriile către Tehnorob au fost plătite de Gigi Becali, care a cumpărat la licitaţie nocturna şi tribuna a II-a a stadionului "Steaua". FOTO: Mediafax

Datoriile echipei de fotbal au fost fie omise la întocmirea actelor, fie menţionate defectuos, astfel încât FC Steaua să se poată sustrage de la plată

Pe scurt, povestea – aşa cum a fost ea relatată de generalul Laurenţiu Roşu – continuă aşa:

Deoarece FC Steaua nu voia să plătească datoriile către Tehnorob, care reparase stadionul şi reconstruise tribuna oficială, această firmă a dat în judecată CSA Steaua şi MApN, în solidar. Pe 19 aprilie 1999 s-a încheiat o convenţie prin care FC Steaua prelua (conform înţelegerii iniţiale) nota de plată a cheltuielilor făcute pentru echipa de fotbal, „dar datoria către Tehnorob era iarăşi «omis㻓. Tribunalul Bucureşti decide că MApN şi CSA Steaua, în solidar, trebuie să plătească 25 de miliarde de lei vechi (care ulterior, prin penalităţi, vor deveni peste 40 de miliarde).

În urma sentinţei se semnează un nou amendament la Protocolul iniţial, pe 11 septembrie 2000, care obligă FC Steaua să preia atât datoria către AVAB, cât şi cea către Tehnorob. Documentul „avea să fie însă defectuos întocmit juridic de către Direcţia Domenii şi Infrastructuri şi avizat în această formă de Direcţia Juridică, conducând astfel la acordul şefului SMG şi la aprobarea ministrului Apărării Naţionale – FC Steaua prevalându-se de acele greşeli intenţionate în refuzul de a prelua datoriile“, acuza comandantul CSA Steaua.

Cu aceasta, se intra în linia dreaptă a planului de distrugere a CSA Steaua, aşa cum era el descris în raportul ascuns opiniei publice. Proprietarii echipei de fotbal pierdute gratis de Armată trebuia să primească toată baza MApN din Complexul Ghencea şi nu numai – afirmă colonelul Roşu.


„Ce legătură există între faptul că cele trei documente favorabile intereselor FC Steaua menite să distrugă clubul militar au fost întocmite de către Direcţia Domenii şi Infrastructuri a MApN şi faptul că şeful direcţiei – generalul Traian Pigui – este vicepreşedintele consiliului director al FC Steaua?“
De ce a avizat colonelul Dorel Siminiuc – şeful Direcţiei Juridice a MApN – un document întocmit defectuos juridic, care oferea posibilitatea FC Steaua să refuze preluarea datoriei către Tehnorob?“
colonelul Laurenţiu Roşu, comandantul CSA Steaua, în „informarea“ din 2001


Conform amendamentului la Protocol, AFC Steaua a virat în contul ministerului banii pentru taxele judiciare de timbru necesare recursului în procesul cu Tehnorob. Numai că Armata, în loc să lupte mai departe în instanţă, cere scoaterea din cauză invocând lipsa calităţii procesuale active. „Curtea de Apel admite excepţia şi obligă la plata datoriei către Tehnorob numai CSA Steaua. (...) După ce a lăsat clubul militar singur într-o luptă care nu era a lui, MApN nu numai că n-a virat către CSA Steaua banii primiţi de la FC Steaua pentru a merge mai departe în proces, ci îi returnează acesteia din urmă“, se consemnează în raportul secretizat.

Operaţiunea pusă la cale de grupul de politicieni, ofiţeri şi afacerişti – conform spuselor lui Roşu – a fost, în 2001, pe punctul de a reuşi: „CSA Steaua nu a putut nici să continue lupta juridică (în lipsa banilor necesari), dar nici să oblige în vreun fel FC Steaua la plata datoriei conform Amendamentului nr. 1, deoarece acesta fusese încheiat între FC Steaua şi... MApN!

Consecinţele: în prezent este obligat la plată doar CSA Steaua – hotărâre definitivă şi irevocabilă. (...) Cu alte cuvinte, din acest moment CSA Steaua nu mai poate funcţiona nici ca unitate sportivă, nici ca unitate militară, aflându-se în situaţie de faliment (desfiinţare)“.

Întrebări fără răspunsuri


Viorel Păunescu şi Gigi Becali pe vremea când, umăr la umăr, conduceau FC Steaua. FOTO: Mediafax

Documentul din 2001 a cuprins şi 17 întrebări cărora nu le-a răspuns nimeni, niciodată, în aceşti 15 ani scurşi de la întâmplări. Absolut toate punctele vizează personaje cu funcţii înalte în interiorul Armatei, oameni care – unii dintre ei – încă mai ocupă posturi-cheie şi au fost chiar promovaţi în grad şi funcţie.


„În lumina marilor interese personale puse în joc, se poate trage concluzia că CSCA Steaua este o cantitate neglijabilă pentru domnul Viorel Păunescu şi FC Steaua. (...) În faţa unor scopuri meschine, cincizeci şi patru de ani de istorie pot fi călcaţi în picioare cu uşurinţa cu care striveşti un muc de ţigară.“
colonelul Laurenţiu Roşu în documentul scris în 2001
 


Iată o parte din întrebările puse de comandantul CSA Steaua în 2001:

„> De ce nu a rămas FC Steaua în continuare sub autoritatea MApN, cum era prevăzut iniţial?

> Cum a fost posibil ca patrimoniul clubului militar să fie scindat printr-o Hotărâre de Guvern iniţiată chiar de MApN?

> De ce s-a oferit dreptul de folosinţă de către FC Steaua a stadionului de fotbal şi celorlalte terenuri în mod gratuit pe 20 de ani, când plata chiriilor corespunzătoare ar fi fost vitală pentru bugetul clubului?

> Ce legătură aveau «terenul viran dintre Tribuna I şi fabrica de confecţii», ca şi «baza hipică» cu «obiectul propriu de activitate» al FC Steaua?

> De ce jucătorii echipei de fotbal au fost cedaţi gratuit AFC Steaua, deşi la data emiterii HG 66/1999 ei aveau statut de profesionişti?

> Ce legătură există între faptul că cele trei documente favorabile intereselor FC Steaua menite să distrugă clubul militar (proiectul HG 66/1999 privind folosinţa gratuită a bazei, Protocolul din care au fost omise datoriile, Amendamentul nr. 1 întocmit defectuos juridic, cu greşeli intenţionate) au fost întocmite de către Direcţia Domenii şi Infrastructuri a MApN şi faptul că şeful direcţiei – generalul Traian Pigui – este vicepreşedintele consiliului director al FC Steaua?

> De ce a avizat colonelul Dorel Siminiuc – şeful Direcţiei Juridice a MApN un document întocmit defectuos juridic, care oferea posibilitatea FC Steaua să refuze preluarea datoriei către Tehnorob?

> Ce legătură este între faptul că, prin Protocolul M-21, MApN asigură pentru FC Steaua cazarea sportivilor şi a arbitrilor în hotelurile şi căminele militare de garnizoană (...) şi faptul că şeful Serviciului de asigurare logistică a MApN (care are în subordine aceste cămine şi hoteluri) – colonelul Cătălin Zisu – este membru al aceluiaşi consiliu director al FC Steaua?

> De ce a avut MApN interesul ca CSA Steaua să nu meargă mai departe în procesul cu Tehnorob?

> De ce ministrul apărării Sorin Frunzăverde s-a opus iniţiativei generalului Chelaru de a înainta proiectul unei noi HG, care să anuleze prevederile HG 66/1999?

> Care este rolul celor trei cadre din structurile de vârf ale MApN ca membri ai consiliului director al FC Steaua (generalul Traian Pigui – vicepreşedinte, generalul Eugen Bădălan şi colonelul Cătălin Zisu)?

> Aducerea în stare de faliment a CSA Steaua nu reprezintă şi o altă modalitate, indirectă şi nedeclarată (dar sigură), de desfiinţare a sa? Cine şi ce interese are în acest caz?“.

„Au obţinut o istorie care nu le aparţine şi la care n-aveau dreptul să facă niciun apel“

Comandantul CSA Steaua creiona, în finalul raportului, şi planul pe care considera că gruparea de ofiţeri, împreună cu politicienii şi afaceriştii, îl elaboraseră în operaţiunea de preluare ostilă a echipei de fotbal:

„(…) ce-a obţinut domnul Viorel Păunescu prin toate aceste manipulări (puternica lui influenţă în sferele înalte ale MApN fiind deja demonstrată) perfect susţinute legal şi ce-ar mai putea obţine în continuare, sau unde vrea să ajungă? (…)

Ce-a obţinut? O echipă de jucători de fotbal pe care nu a plătit niciun leu; un nume pentru această echipă; o imagine favorabilă pe baza acestui nume şi a asocierii cu valorile militare; o istorie care nu-i aparţine (vezi Sevilla ’86) şi la care n-avea dreptul să facă niciun apel (istoria FC Steaua începe în anul 1999); un stadion şi o mulţime de spaţii şi terenuri adiacente în folosinţă gratuită pe 20 de ani, prin lege; dreptul de a obţine bani prin închiriere, publicitate etc de pe aceste spaţii; bunuri mobile din dotarea clubului militar; o serie de facilităţi din partea MApN etc.

Ce urmăreşte în continuare? (…) cum ar putea deveni domnul Viorel Păunescu proprietar pe stadionul aflat în prezent în proprietatea statului şi în administrarea MApN? (…) O hotărâre de guvern – iniţiată tot de MApN, desigur – prin care Armata să primească în proprietate stadionul de fotbal. Ca orice proprietar, MApN-ul va avea atunci posibilitatea să-l vândă cui doreşte – adică la FC Steaua. (...) Nimeni n-ar putea reproşa vreodată faptul că respectiva hotărâre de guvern ar fi un demers întreprins în mod special în întâmpinarea intereselor domnului Păunescu“.

„(...) Falimentarea clubului militar este o consecinţă directă a acestor demersuri. (...) În lumina marilor interese personale puse în joc, se poate trage concluzia că CSCA Steaua este o cantitate neglijabilă pentru domnul Viorel Păunescu şi FC Steaua. Ce contează că aici s-a scris istoria sportului românesc? Ce contează că în clădirea imaginii şi numelui de Steaua au trudit atâţi sportivi, recunoscuţi, iubiţi şi respectaţi pe toate meridianele globului. În faţa unor scopuri meschine, cincizeci şi patru de ani de istorie pot fi călcaţi în picioare cu uşurinţa cu care striveşti un muc de ţigară. (...)

Dispariţia Clubului Sportiv al Armatei Steaua corespunde intereselor domnului Viorel Păunescu din cel puţin două motive: în primul rând, n-ar mai avea cine ridica în interiorul MApN vreo pretenţie asupra bazelor sportive adjudecate de FC Steaua şi, în al doilea rând, poate că falimentarea clubului militar ar oferi posibilitatea cumpărării acestuia pe nimic (...)“.

Aceste previziuni asupra finalizării planului descris de Laurenţiu Roşu nu s-au concretizat.

Ultimele rânduri sunt foarte importante. Colonelul Laurenţiu Roşu cerea, în 2001, un set de măsuri care a fost pus în practică abia 15 ani mai târziu: „Demersurile care ar putea îndrepta această situaţie gravă constau în: (…) să se solicite FC Steaua plata sumelor corespunzătoare transferului de jucători de la CSA Steaua la AFC Steaua; să i se interzică asociaţiei de fotbal folosirea denumirii Steaua, să i se solicite plata sumelor corespunzătoare dreptului de folosire a numelui şi imaginii clubului militar; să cheme în instanţă FC Steaua pentru atribuirea ilegală a unor valori istorice şi imaginii clubului militar în scopuri publicitare (...)“.


Ultima pagină (10) a raportului incendiar întocmit, în 2001, de colonelul Laurenţiu Roşu. Penultimul paragraf este explicit: se cerea ca Ministerul să interzică echipei de fotbal să mai folosească numele Steaua şi să plătească despăgubiri pentru folosirea ilegală a numelui şi imaginii. Conducerea Armatei a înlocuit raportul iniţial cu un comunicat de presă pe care vi-l prezentăm mai jos:

Cine sunt şi ce mai fac personajele principale ale raportului întocmit de colonelul Roşu în 2001

Viorel Păunescu: e preşedinte de onoare la FC Steaua. A pierdut, în 2003, bătălia cu Gigi Becali pentru club. Afaceristul în vârstă de 81 de ani îl susţine acum – aşa cum a dezvăluit ProSport – pe Ciprian Marica în candidatura pentru şefia FRF. ProSport vă va prezenta în scurt timp un amplu interviu cu Viorel Păunescu pe tema evenimentelor la care face referire raportul colonelului Laurenţiu Roşu din 2001.

Gigi Becali: este patronul din umbră al FC Steaua, pentru că în acte figurează ca acţionari nişte interpuşi de-ai săi. A fost condamnat în trei dosare penale la un total de 8 ani de închisoare pentru diverse infracţiuni, ispăşind însă, în urma unor jonglerii avocăţeşti şi a prevederilor legii din România, numai 1 an şi 10 luni după gratii. Printre cele trei condamnări se numără şi aceea a mituirii lui Victor Babiuc, ministrul Apărării din 1998, pentru ca acesta să aprobe un schimb terenuri păgubos pentru Armată şi statul român. În acest moment, luptă în justiţie cu MApN pentru dreptul de a folosi numele „Steaua“ şi de a păstra locul echipei sale în prima ligă. Armata îi cere despăgubiri de 37 de milioane de euro pentru folosirea ilegală, timp de 10 ani, a brandului Steaua.

Eugen Bădălan: a fost condamnat definitiv, în 2012, la patru ani de închisoare cu suspendare pentru afacerea „Anvelopa“. Alături de alţi ofiţeri, generalul Bădălan a girat tranzacţii între MApN şi firma SC Tofan, în urma cărora Armata a vândut tehnică militară dezmembrată la preţ subevaluat contra anvelope la preţuri supraevaluate.


Traian Pigui: a fost achitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe 24 mai 2016, în dosarul „case pentru generali“, în care fusese acuzat de infracţiunile de abuz în serviciu şi participare improprie la fals intelectual. Alături de fostul ministru al Apărării Corneliu Dobriţoiu (condamnat în acelaşi dosar) şi alţi nouă colonei şi generali, Pigui fusese trimis în judecată de DNA, în 2013, pentru atribuirea, în condiţii nelegale, a unor locuinţe de serviciu, pentru a fi cumpărate la preţ subvenţionat, de către cadre militare cu funcţii de conducere în MApN. „Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1999-2005, Traian Pigui, în calitate de şef al Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din Ministerul Apărării Naţionale, s-a implicat în atribuirea, în condiţii nelegale, a unor locuinţe de serviciu, (dintre care unele preluate de la RAPPS), pentru a fi cumpărate la preţ subvenţionat, în baza Legii 562/2004, de către beneficiari - cadre militare cu funcţii de conducere din MApN. Traian Pigui ar fi întocmit nelegal adrese de repartiţie a unor locuinţe de serviciu şi ar fi acordat avize de repartizare ce nu erau în concordanţă cu legea, prin care i-a indus în eroare pe membrii comisiilor de auditare formate în vederea vânzării în regim subvenţionat a acestor locuinţe. Prin urmare, membrii comisiilor respective au întocmit, în fals, mai multe documente oficiale, în baza cărora s-au vândut locuinţele în regim subvenţionat inculpaţilor Floarea Şerban, Francisc Radici, Constantin Năstase, Sergiu Tudor Medar şi Gheorghe Rotaru“, conform Mediafax. „Vânzarea în regim subvenţionat a acestor locuinţe a fost de natură să aducă Ministerului Apărării Naţionale un prejudiciu cumulat de 962.330,37 lei, inculpatul Traian Pigui înlesnind obţinerea de foloase materiale injuste pentru titularii contractelor de cumpărare în regim subvenţionat“, notaseră procurorii în rechizitoriu.

Dorel Siminiuc: alături de Eugen Bădălan şi alţi ofiţeri, a făcut parte, conform investigaţiilor făcute de "România liberă", din comisia care l-a avansat „peste rând“ pe Gabriel Oprea la gradul de general de brigadă.

Cătălin Zisu: a continuat să avanseze în grad, azi fiind general şi comandantul Comandamentului Logistic Întrunit.

Epilog. Un răspuns neaşteptat

Aşa cum ştim astăzi, CSA Steaua a fost salvată, până la urmă. În 2003, după venirea lui Ioan Mircea Pascu în postul de ministru al Apărării, s-a emis o nouă Hotărâre de Guvern (HG 128/2003) prin care era abrogată decizia din 1999. Aceasta, pentru că în februarie 2003 echipa de fotbal fusese mutată de pe AFC Steaua pe nou-înfiinţata SC FC Steaua Bucureşti SA, unde acţionar majoritar devenise Gigi Becali.

Despăgubirile stabilite de instanţă faţă de firma Tehnorob, ajunse, cu tot cu penalităţi, la peste 40 de miliarde de lei vechi, au fost achitate, până la urmă, de Gigi Becali, care a cumpărat la licitaţie nocturna şi tribuna a II-a a stadionului "Steaua", executate silit, în contul datoriei.

Colonelul Laurenţiu Roşu a fost demis din funcţie în vara lui 2003, fiind acuzat de abuz în funcţie. Superiorii i-au imputat tocmai semnarea unui contract cu Gigi Becali, prin care CSA Steaua îi închiria acestuia, în primăvara acelui an, stadionul şi alte zone din complexul sportiv Ghencea, după cum ne-a povestit chiar ofiţerul. „Încă de atunci nu se mai dorea o înţelegere cu clubul lui Becali. Acesta venise cu cererea să închirieze baza încă din primăvară, dar cei de la MApN întârziau răspunsul. În cele din urmă, mi-am asumat eu această responsabilitate, de a semna contractul, pentru că echipa trebuia să prezinte la FRF şi la UEFA dovada că are stadion unde să joace şi bază de pregătire. Pentru că am semnat contractul cu Becali, am fost schimbat din funcţie“, a declarat Roşu.

În loc de încheiere, un fragment din dialogul jurnaliştilor cu generalul:
ProSport: A primit actuala echipă de fotbal marca, dreptul să joace pe locul clubului Steaua?
Laurenţiu Roşu: Domnule, LE-AU DAT TOT!


Replica lui Viorel Păunescu - omul de afaceri face dezvăluiri şi acuzaţii surprinzătoare - este publicată de ProSport aici: http://www.prosport.ro/sport-life/special/interviu-viorel-paunescu-acuzatia-impreuna-politicieni-ofiteri-furat-steaua-perioada-1998-2003-prostii-colonelul-rosu-era-bara-bara-becali-cei-24-jucatori-fusesera-evaluati-10-2-milioane-dolari-16008206 

 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.