INTERVIU | Românul care şi-a găsit liniştea în Mongolia. Antrenează portarii asiaticilor şi a uimit pe toată lumea când a început să vorbeacă de Attila şi Gingis Han. "Mă bucur că am plecat din România"

3 iul 2017 12187 afişări Comentează şi tu România e ProSport
INTERVIU | Românul care şi-a găsit liniştea în Mongolia. Antrenează portarii asiaticilor şi a uimit pe toată lumea când a început să vorbeacă de Attila şi Gingis Han. "Mă bucur că am plecat din România"

Dragoş Plopeanu, 28 de ani, este în prezent antrenor cu portarii pentru echipa naţională a Mongoliei. Fostul jucător al Oţelului a plecat în Asia, după ce Michael Weiß a fost numit selecţioner al echipei de seniori în acest an. Neamţul s-a aflat la conducerea Oţelului în 2014, perioadă în care Dragoş Plopeanu a fost legitimat la fost campioană a României.

Într-un interviu acordat pentru ProSport, Plopeanu a vorbit despre condiţiile din Mongolia, seriozitatea de care dau dovadă asiatici şi nivelul fotbalului la graniţa cu Rusia. În România, fostul portar şi-a făcut junioratul la Dinamo, iar mai târziua a evoluat pentru Dinamo II, Inter Gaz Bucureşti, Poli Timişoara II, CS Buftea, Gloria Buzău, Rapid Bucureşti şi Oţelul Galaţi.

ProSport: Cum ai ajuns în Mongolia?

Dragoş Plopeanu: Domnul Weiß m-a sunat după ce am discutat foarte mult timp despre chestia asta, pentru că el avea o propunere de acolo. A semnat dânsul, şi după şase săptămâni am ajuns şi eu în Mongolia.

Ţi-a fost frică să pleci acolo?

Nu mi-a fost frică să merg, sunt atras de Asia, îmi place Asia şi am sperat mereu să plec acolo. Niciodată nu am crezut că o să ajung în Mongolia.

Ce ştiai despre Mongolia?

I-am surprins când au văzut că ştiu istoria ţării lor. Le-am spus de Attila, de Gingis Han. Nu se aşteptau să cunosc atât de multe lucruri despre istoria lor.

Ai reuşit să înveţi limba mongolă?

Limba este foarte grea. Am învăţat în jur de 15 cuvinte. Cu portarii mă înţeleg, în mare parte, în engleză. Am şi un traducător care mă ajută să le transmit ce vreau. S-au obişnuit cu mine.

La ce nivel se află echipa naţională?

Clasamentul FIFA arată dezastruos pentru ei, se situează pe locul 197. În Asia, preliminariile nu sunt la fel ca în Europa. Trebuie să treci de nişte grupe pentru a putea juca împotriva naţionalelor puternice, cum ar fi Japonia sau Coreea de Sud. Noi jucăm cu Bangladesh, Pakistan şi India, pentru accederea în grupa principală. Indienii au un antrenor din Irlanda de Nord (Stephen Constantine), care i-a ajutat să ajungă la 15 meciuri oficiale în acest an. Noi (n.r. Naţionala Mongoliei) încă n-am reuşit să ajungem la nivelul ăsta.

Pe unde s-ar situa naţionala Mongoliei, în fotbalul românesc?

Niveul echipei naţionale de aici ar fi, comparativ cu România, cam la niveul unei de echipe de Liga 2, sau chiar al unei echipe aflate la retrogradare în Liga 1. Sunt fotbalişti buni, care pot face surprize. Eu mă ocup şi de portarii de la U19 şi U16.

Povesteşte-mi despre cum e viaţa acolo.

M-a suprins foarte mult aglomeraţia din Mongolia. În Capitala Ulaanbaatar, îţi ia o oră să mergi cinci km cu maşina. Acum, fiind vară, oraşul s-a mai eliberat deoarece multă lume a plecat. Majoritatea au case de vacanţă în afara oraşului. În Bucureşti, traficul e "parfum" comparativ cu cel de acolo. Mâncare tradiţională este mielul, pus la oala sub presiune, cu cartofi, cu morcovi şi cu multă vodka.

Cum se prezintă jucătorii?

Jucătorii, în mare parte, sunt destul de profesionişti. Campionatul naţional are zece echipe. Din sezonul următor sperăm să schimbăm sistemul, pentru că sunt foarte puţine meciuri. Acum avem o pauză de o lună, lucru care nu e foarte normal.

Ai mai întâlnit străini în Mongolia?

Am mai găsit aici spanioli, americani înnebuniţi după baschet şi foarte mulţi japonezi. Baschetul e principalul sport aici. Se mai joacă rugby, baseball şi este foarte iubit wrestlingul! Nu wrestlingul american, ci luptele în sine. La judo au avut un finalist la Rio, care a cucerit medalia de argint. Dacă nu se accidenta în semifinale, probabil că ar fi luat aurul.

Cum au reacţionat părinţii tăi, când i-ai anunţat că pleci?

Mama s-a întristat când a auzit că plec în Mongolia, tata a fost foarte fericit. Cred că pentru cariera mea a fost un pas înainte. Am stat doi ani la CSA Steaua la grupele de juniori, cred că am făcut o treabă bună acolo. După am fost în Liga 2 la Metalul Reşita, iar acum sunt aici. Pentru viitor, cred că este un pas important. Nu cred că sunt mulţi antrenori care se pot lăuda cu un astfel de job. În afara de Stoichiţă care a antrenat Kuweitul şi Panama, recent, nu am mai avut antrenori români care să pregătească alte naţionale. Şi totuşi, n-am primit niciun telefon din partea Federaţiei Române de Fotbal.

Cum s-ar încheia un meci între România şi Mongolia?

Poate în următorii ani, Mongolia ar putea să punâ câteva probleme României. În acest moment, România s-ar impune fără probleme. Ne bazăm foarte mult pe defensivă, nu am putut face mare lucru în aceste două luni. Vrem să întinerim echipa, ne vom baza foarte mult pe jucător U23.

Cât durează zborul până în Mongolia?

14 ore fac cu avionul până acolo. Maxim am prins 30 de grade în Mongolia, dar se simt precum 18-20 în România. Am primit un apartament aproape de federaţie, fac cinci minute pe jos până acolo.

Cum se distrează oamenii în timpul liber?

Există multe cluburi de karaoke, le place foarte mult să cânte. Beau destul de multă vodka. În schimb, nu prea există cluburi. Nu sunt atât de deschişi în privinţa cluburilor, a discotecilor, cum suntem noi.

Eşti mulţumit din punct de vedere financiar?

Acolo nu există probleme cu banii. Lumea te respectă, am şofer din partea federaţiei. Se ţin de orice fel de promisiune când vine vorba de bani. Dacă ai nevoie, poţi chiar să primeşti banii în avans. Nu există probleme din România. În Mongolia, foarte rar se ceartă cineva. De la Oţelul mai am de luat şase luni de salariu, nu-i mai văd niciodată. Domnul Adamescu a murit, fiul lui e plecat din ţară, dânsul a închis Oţelul dar nu şi-a plătit datoriile. Familia lui are milioane de euro, dar nu poate să-şi plătească angajaţii. Singurii care şi-au primit banii de la Oţelul, au fost aceia care au rămas la club şi în Liga 2. Weiß ar vrea să se întoarcă în Liga 1 în viitor, dar să găsească o echipă stabilă din punct de vedere financiar. La Oţelul era o degringoladă totală.


Cum se prezintă portarii?

Portarii de acolo sunt foarte imobili, precum cei germani. Nu sunt atât de specatuloşi, nu sunt atât de elastici, comparativ cu portarii spanioli, de exemplu. Spaniolii sunt mult mai eleganţi în mişcări. Sper să-i ajut ca pe viitor să fie mai spectaculoşi.

Ce ştiai despre fotbalul mongol înainte să pleci?

Înainte să plec am încercat să mă documentez despre fotbalul mongol, dar nu am găsit mare lucru. Ştiam despre ei că sunt nomazi, că sunt destul de reci, ştiam că Ulaanbaatar este foarte aglomerat, din păcate este cea mai poluată capitală din lume.

Foarte mulţi dintre ei lucrează în mine de aur. Mongolia e o ţară bogată din acest punct de vedere. Au foarte mult aur. De curând au răscumpărat câteva mine de la ruşi, au plătit foarte mulţi bani. Au destul de multe resurse. Cel mai vechi bloc datează din 2010, rar găseşti un bloc construit înainte de 2010. Capitala se aseamănă cu oraşele europene, fiind aproape de Rusial. Aş putea compara Ulaanbaatar cu Craiova, dar Craiova având blocuri noi. Este un oraş în care se construieşte foarte mult.

Ai mai urmărit Liga 1?

N-am apucat să văd mai nimic din ultimul sezon al Ligii 1, din cauza diferenţei de fus orar (Între Mongolia şi România este o diferenţă de plus şase ore). Am văzut cu greu finala Ligii Campionilor, m-am culcat la golul de 3-1 pentru Real Madrid.

Câte zile lucrezi pe săptămână?

Lucrez în fiecare zi aici. N-am muncit în viaţa mea atât de mult, au fost zile în care am muncit 12 ore. E un job care îmi place, sunt foarte fericit aici, mă bucur că am plecat din România. Mă săturasem să văd probleme, de orice natură. În fiecare zi apăreau probleme. În fotbalul nostru nu sunt respectaţi jucătorii şi antrenorii. Nu se plătesc salariile.

Cum îţi spun mongolii?

Lumea îmi spune Dragoş, nu au probleme de exprimare. Avem un singur jucător care a ajuns în Europa, la Academia Ferenc Puskás. Sperăm să semneze un contract şi să rămână acolo. Academia aparţine de Honvéd Budapesta.

http://www.prosport.ro/romania-e-prosport/interviu-romanul-care-si-a-gasit-linistea-in-mongolia-antreneaza-portarii-asiaticilor-si-a-uimit-pe-toata-lumea-cand-a-inceput-sa-vorbeaca-de-attila-si-gingis-han-ma-bucur-ca-am-plecat-din-romania-16547573
16547573
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Când toată lumea era cu ochii pe Dragnea, România a primit o LOVITURĂ URIAŞĂ! Este un RĂZBOI TOTAL de acum înainte