Ziua perfuziilor în Giulești! Doi fani rapidiști au ajuns la spital în a șasea zi de grevă

Protestul din Giulești începe să aibă consecințe asupra fanilor: doi dintre ei au ajuns ieri la Spitalul Municipal.

Verdictele vin cel mai ușor din exterior. Oamenii aflați de aproape o săptămână în greva foamei au fost numiți, pe rând, „nebuni”, „inconștienți” sau „naivi” de către cei care au urmărit din liniștea caselor reportajele și imaginile din Giulești. Pentru cei care vin zi de zi la stadion doar pentru a-i sprijini moral pe greviști, etichetele au dispărut. Aceștia observă doar imaginea tristă a unor băieți trași la față, care par să facă un efort supraomenesc de fiecare dată când articulează câteva cuvinte. Vorba lor stinsă e imaginea celor șase zile fără mâncare.

Ieri, în jurul orei 13:00, grupul greviștilor din Giulești a primit întâia lovitură. Alexandru, un băiat de 18 ani, a fost luat de Ambulanță de pe gazonul stadionului după ce i s-a făcut rău. „A urinat sânge, avea amețeli și pierderi de memorie…”, spun ceilalți colegi de grevă. Pus pe perfuzii, băiatul în al cărui istoric medical figurează și un preinfarct, le-a transmis un mesaj celorlalți din grup: „Pentru Rapid ne-am născut, pentru Rapid suntem gata să ne dăm viața”. Până acum, expresia „pentru echipa X ne dăm viața” era doar un clișeu din galerie, nu-i așa?

„Nu contează că am probleme cardiace, Rapid merită totul. Mi-e rău un pic, dar pentru echipa noastră merită să ținem steagul sus. Familia mea nu prea a fost de acord să intru în greva foamei, dar știți cum e: «Mamă, te iubesc, dar viața mea e Rapid»”, a mai spus Alexandru înainte să fie urcat de medici în Ambulanță. Între timp, un alt băiat care nu se simțea bine a plecat împreună cu un alt fan spre Spital.

„Tati, nu mi-ai zis tu că Rapid e familia noastră?”
Niciunul dintre ei nu mai găsește puterea să facă o glumă. Arma principală a grupului, buna dispoziție, pare să fi dispărut odată cu Ambulanța care l-a dus pe Alexandru la Spitalul Municipal. Acum, cei aproape 20 de bărbați se analizează încercând parcă să-l identifice pe următorul care va ceda. „Două zile cred că mai rezist! Mai mult nu cred, sincer nu cred!”, e ferm unul dintre ei.

Singurul care nu pare să înțeleagă pe deplin situația în care se află greviștii este un puști blond care bate în tobele așezate pe pista de atletism. E băiatul de opt ani al lui Andrei, unul dintre suporteri, și a venit luni dimineață la stadion, deși, inițial, tatăl său s-a opus: „Știi ce mi-a zis? «Tati, nu mi-ai spus tu când eram mai mic că Rapid face parte din familia noastră? Vreau și eu să vin cu tine pe Giulești» Ce era să-i mai zic? I-am luat câteva fructe să aibă aici, că nu am cum să îl țin nemâncat…”.  Cei aproape 20 de bărbați duc cu greu încă o zi de grevă. Nu știu cât vor mai rezista, dar corpul le spune că nu mult.

E inuman ce se întâmplă aici! S-a ajuns la a șasea zi de grevă, iar oamenii care conduc fotbalul nu dau niciun semn că i-ar interesa de situația acestor suporteri care își pun viețile în pericol
Nicolae Cristescu, patron Rapid

CORNEL, după șasezile de greva foamei

Cornel are 50 de ani, lucrează ca șofer, iar pe perioada grevei a găsit un prieten care să-i țină locul la muncă.

Cât ai glicemia?
Sâmbătă seară aveam 94. (În prima zi de grevă, Cornel a avut glicemia 112, aceasta scăzând treptat)

Ce simți în corp?
Nimic! Nu îmi e foame… probabil organismul s-a obișnuit cu lipsa mâncării. Nu spun că nu aș mânca, dar nu îmi e foame. În schimb, duminică noapte, pentru prima oară, am visat mâncare…

Cât crezi că vei rezista?
(Pronosticul inițial al lui Cornel fusese sâmbătă sau duminică) Știi, ți-am zis că cel târziu duminică vor apărea problemele. Așa credeam. Când nu ești obișnuit cu o astfel de situație, încerci să estimezi… Acum, sincer, nu știu… câteva zile mai duc.