"Privit de aproape, complotul universal seamănă leit a prostie autohtonă". ANALIZĂ | De ce au dispărut şi dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc

2 ian 2018 17339 afişări Comentează şi tu Fotbal Intern
"Privit de aproape, complotul universal seamănă leit a prostie autohtonă". ANALIZĂ | De ce au dispărut şi dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc 9 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7906/16914290/2/walter.jpg

Un triumf strălucit al gândirii leneşe. Fuga perfectă de responsabilitate. Un fel de a crede că poţi desface orice fel de şurub cu o singură cheie fixă. Aşa îmi caracteriza, prin 2011, regretatul psihiatru Florin Tudose psihoza teoriei conspiraţiei care îmbâcseşte şi paralizează societatea românească. Discuţia cu jurnalistul avusese ca punct de plecare fotbalul, respectiv conducătorii cluburilor veşnic persecutaţi de duşmani ascunşi, de cabale monstruoase care le justifică şi amnistiază toate eşecurile, toate dezastrele prezidate din capul mesei, atâţia şi atâţia ani.

Povestea acestui delir de persecuţie (diagnosticul pus atunci de profesor) este povestea fotbalului românesc post-1989. „Ar trebui să ne obişnuim cu ideea asta, cu normalitatea, adică aşa cum au dispărut şi au dispărut, nu că a vrut federaţia, foarte multe cluburi şi foarte multe de tradiţie. Progresul, Rapid, Constanţa, Craiova, Sportul, U Cluj, FC Braşov au dispărut. UTA se chinuie pe acolo, prin Liga a 2-a. Este posibil sa reînvie dacă există oameni de genul lui Becali, care recunoaşte că Steaua este o afacere, prin toate declaraţiile lui“, afirmă – nicio surpriză! – Mircea Sandu într-un interviu acordat DigiSport. Fostul preşedinte al FRF este consecvent cu sine însuşi şi cu toţi cei pe care i-a patronat 24 de ani. Ştim scenariul, Dumitru Dragomir (alt gestionar inocent al masacrului) este chiar un pic mai explicit: „cineva“, ştim noi cine, a vrut şi vrea să nu mai existe fotbal în România. Eram prea buni, prea puternici, şi atunci „cineva“ ne-a „curăţat“. Noi n-avem vină. Aşa s-a stabilit la nivel înalt, ca România să nu aibă fotbal.

Nu-i aşa că asta explică tot? E simplu, aşa se face lumină: Steaua, Rapid, Farul, Universitatea Craiova, FC Argeş, Sportul, U Cluj, FC Braşov, FC Bacău, Oţelul, Progresul, Poli Timişoara, UTA – toate au dispărut pentru că „s-a vrut“. Acum, aţi văzut, se pregăteşte şi Dinamo, ultimul bastion.

Cineva, undeva, a luat această decizie, să ne facă rău. Eram un pericol şi „s-a decis“ să fim distruşi.

OK. Haideţi să aruncăm o privire mai de aproape.

Steaua


George Becali, condamnat penal în trei dosare, dintre care unul pentru mituirea ministrului Apărării, spune că este o victimă şi duşmani misterioşi i-au furat Steaua

Gigi Becali invocă o conspiraţie satanisto-comunistă. Cineva a dat ordin să îi fie luată Steaua. În funcţie de moment, pe parcursul ultimilor ani, suspectaţi de latifundiar au fost generalul Gabriel Oprea, Victor Piţurcă, masonii, un grup de ofiţeri, serviciile secrete.
Dincolo de aceste acuzaţii rămân documentele şi faptele. În peste şase ani de procese, Becali şi armatele sale de avocaţi n-au reuşit să prezinte în faţa instanţelor măcar un singur act care să ateste că Steaua a fost preluată legal, în 2003, de la Armată şi trecută în proprietatea privată a latifundiarului. Dimpotrivă, toţi cei care au avut acces la dosar au constatat, uimiţi, cât de flagrantă a fost ilegalitatea. Întrebarea care se ridică este cum a fost posibil ca FRF şi LPF să înscrie în competiţii, pe locul deţinut de echipa Armatei, o altă echipă, deţinută de o societate comercială, care nu avea legătură cu vechea asociaţie şi nici nu putea prezenta documente valide. Şi, bineînţeles, de ce Armata n-a reclamat, ani la rând, această pierdere.

Un răspuns poate veni de la fostul comandant al CSA Steaua, generalul Laurenţiu Roşu, al cărui raport, unde erau indicaţi cu nume şi prenume ofiţeri superiori implicaţi în ilegalităţi, a fost secretizat atunci.

Aşadar: de ce a apărut problema Steaua, care bulversează fotbalul românesc în ultimii ani? Răspunsul Justiţiei ar fi următorul: Becali nu are acte care să ateste proprietatea sa asupra brandului Steaua. Şi această vulnerabilitate a ieşit la iveală cu prima ocazie când statul român a devenit suficient de puternic pentru a-şi apăra interesele.

Rapid


George Copos a reuşit performanţa să facă aproape 30 de milioane de euro datorii la Rapid, cea mai mare parte - către alte firme care-i aparţineau tot lui

„A fost ucis la comandă“, i-a declarat reporterului ProSport doctorul Mihai Pârvu, preşedintele Clubului Aristocratic Rapid, în urmă cu un an şi jumătate, la scurt timp după intrarea în faliment. Cineva, o mână criminală, a vrut răul clubului. Copos, Securitatea, chiar Becali! sunt suspectaţi că ar fi uneltit.

Realitatea din dosarul aflat pe masa judecătorului sindic este mult mai prozaică. Ani în şir, Rapid a fost condus de nişte oameni care au îmbinat incompetenţa cu reaua-credinţă. Copos l-a băgat în insolvenţă cu peste 29 de milioane de euro datorii, cea mai mare parte – către propriile firme. Ce fel de patron e acela care îşi împrumută propria firmă? Cum e posibil ca un club din România cu încasări atât de mari (Rapid vindea jucători pe milioane de euro, primea bani din drepturi TV, avea printre cele mai mari încasări din bilete şi o grămadă de sponsori) să ajungă dator aproape 30 de milioane?

Au urmat, patroni, Zamfir şi Cristescu. Multiple surse, lucrători la Rapid în perioada respectivă, au certificat pentru ProSport că, în anul respectiv, cei doi n-au dat un ban.

Ultimul la rând a fost Moraru, cel care a şi pus crucea pe club. L-a luat cu foarte puţine datorii, pentru că prin planul de reorganizare se şterseseră aproape toate restanţele. Cu el, datoria a urcat iar la 10 milioane de lei. Jucători, antrenori, impresari, furnizori, Fisc – toţi reclamau că nu sunt plătiţi.

Legea spune că, odată intrată în insolvenţă, o societate nu mai are voie să acumuleze datorii curente. Cu Moraru patron, Rapidul a strâns milioane restante numai în ultimele 6 luni de existenţă. Decizia de faliment a venit ca o consecinţă logică.

Universitatea Craiova


Adrian Mititelu acuză o conspiraţie cu iz politic şi fotbalistic, în care ar fi implicate multe persoane, pentru a-i fura echipa. El e azi trimis în judecată de ANAF pentru evaziune fiscală făcută pe când conducea Universitatea Craiova

Adrian Mititelu are un sâmbure de dreptate când acuză conspiraţia conducătorilor de atunci ai FRF şi LPF pentru dezafilierea Universităţii Craiova. Anul trecut, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir au scăpat de condamnarea primită în primă instanţă pentru că o decizie a Curţii Constituţionale a modificat definiţia abuzului în serviciu.

În acelaşi timp, patronul acestui brand uriaş al fotbalului românesc a uitat propriile fapte. În momentul dezafilierii, Craiova retrogradase deja sportiv în Liga 2. Clubul era în stare de faliment nedeclarat, cu datorii către toată lumea şi cu conturile blocate. Azi, Adrian Mititelu şi SC FC U Craiova sunt parte a unui proces intentat de ANFa pentru evaziune fiscală.

E greu de spus acum ce s-ar fi întâmplat cu Craiova dacă n-ar fi fost dezafiliată, însă situaţia în care ajunsese clubul era foarte apropiată de faliment.

Petrolul Ploieşti


Dan Capră, ultimul patron al Petrolului, este trimis în judecată pentru grup infracţional organizat

Dat din mână-n mână, de-a lungul timpului, Petrolul Ploieşti a ajuns, după Revoluţie, în situaţia de a deceda de mai multe ori. În ultimele două decenii s-au făcut tot felul de articii. La un moment dat, a fost comasat cu Astra. Altă-dată, a fost resuscitat din Liga 3 de Vivi Răchită, cu ajutorul autorităţilor locale. Finalmente, şi-a dat obştescul sfârşit anul trecut, după ce Florian Walter i l-a pasat lui Dan Capră, iar acesta din urmă a ajuns în acheta DIICOT pentru diverse infracţiuni. În 2014, procurorii au percheziţionat sediul Petrolului, căutând probe pentru acuzaţia de evaziune fiscală.

În 2016, Dan Capră a anunţat că se retrage. Anul trecut, clubul a dat faliment oficial.

Progresul Bucureşti

Aici este tot o poveste pe persoană fizică. Ajunsă la Constantin Iacov, echipa care în 2002 se bătea la titlu a căzut pe scară până în Liga 4. Anul acesta, Tudor Iacov, fratele lui Constantin şi preşedintele clubului, n-a mai înscris-o nici acolo. Progresul e azi o echipă-fantomă, care joacă pe te miri unde, iar patronul său este într-un război pe viaţă şi pe moarte cu şefii AMFB şi ai FRF.

FC Argeş

După ce a mai scăpat o dată de datoriile către Fisc prin jongleria înfiinţării unei noi societăţi care a preluat activele, lăsând pasivele pe vechea firmă, FC Argeş şi-a dat obştescul sfârşit după ce patronul Cornel Penescu a intrat la închisoare, fiind găsit vinovat, printre altele, în dosarul „mită pentru arbitri“.

FC Argeş – varianta originală – a murit din cauza propriului proprietar.

Cornel Penescu, patron la FC Argeş, mituia arbitrii şi nota şpăgile într-un tabel excell pe computer

Farul Constanţa

Clubul a dat faliment anul trecut, după o perioadă în care a fost ţinut la limita subzistenţei de un om de afaceri din Bucureşti pe nume Giani Nedelcu. După revoluţie, echipa Constanţei a găsit foarte greu resurse în acest oraş-port plin de oameni de afaceri prosperi.
Acum, soluţia pare a fi comasarea echipei de fotbal într-un club multidisciplinar finanţat de autorităţile locale.
Cert este că, în acest moment, SC FC Farul nu mai există. Societatea e în faliment, iar brandul este scos la licitaţie.

Sportul Studenţesc


Vasile Şiman a luat Sportul, unul din cele mai profitabile cluburi din fotbalul românesc, şi în câţiva ani l-a făcut praf

Patronul Vasile Şiman poate explica pe larg ce s-a întâmplat la acest brand pe care l-a preluat de la Mac Popescu, rectorul Institutului de Arhitectură, în condiţii excepţionale. Fostul preşedinte transformase micuţul club din Regie într-o fabrică de fotbalişti, organizând cu inteligenţă un centru de copii şi juniori performant, condus de oameni pasionaţi şi pricepuţi.
Vasile Şiman a tăiat găina cu ouă de aur. În doar câţiva ani, s-a ales praful de tot. Sportul a retrogradat după un şir interminabil de scandaluri, în care detaliile picante (fotbalişti plătiţi cu paltoane şi borcane de murături) făceau deliciul publicului.

Anul acesta, Şiman abia dacă a avut bani să înscrie echipa în Liga 4. A retras-o după câteva etape, pentru că nu putea asigura cheltuielile.

U Cluj

Ar fi foarte multe de povestit la acest club emblematic al Transilvaniei. E suficient să spunem că problemele au început acum foartă multă vreme, pe vremea fostului preşedinte Sorin Bagiu.

Un şir de patroni şi „investitori“, unii dintre ei, misterioşi, a tras echipa în jos. Cum a ajuns Florian Walter, alias Buşcă, afacerist abonat la contractele cu statul, să fie patron la „şepcile roşii“, ce discuţii a avut cu edilii oraşului şi ce nu a mers acolo, făcându-l să taie finanţarea, asta este o poveste în sine.

FC Braşov

„Steagul roşu“ a dat faliment, anul trecut, după ce insolvenţa i-a fost cerută chiar de firmele patronului Ioan Niculaie, la care clubul avea datorii. În ultimii ani, FC Braşov fusese implicată în tot felul de tranzacţii absolut ciudate. În momentul falimentului, clubul ajunsese la 10 milioane de euro datorii.

FC Bacău

Decăderea a început după ce Dumitru Sechelariu a pierdut primăria Bacăului. Noii edili n-au fost interesaţi de fotbal, Sechelariu n-a mai putut să ţină echipa, care a decăzut treptat. În 2014 s-au tras obloanele.

Oţelul Galaţi


Dan Adamescu a dispus, imediat cum a venit la Oţelul, încheierea unor poliţe de asigurare exorbitante cu o societate pe care o cotrola, scoţând astfel din club milioane de euro

Blestemul clubului – ca şi al altor grupări mici – a fost că a câştigat titlul şi a jucat în Liga Campionilor. Într-un timp record, după ce au câştigat campionatul în 2011 şi în conturi au intrat 18,3 milioane de euro de la UEFA, gălăţenii au dat faliment.

Fostul preşedinte Marius Stan, plecat în 2012 la primăria Galaţiului, ar putea să povestească foarte multe despre ce s-a întâmplat cu banii, pentru că problemele au apărut, în mod bizar, la foarte scurt timp după câştigarea titlului. Trebuie spus că, pe lângă banii de la UEFA, la Oţelul au ajuns peste 3 milioane de euro şi din drepturile TV ale Ligii 1.

Cert este că, după ce a devenit campioană, Oţelul a intrat pe mâna răposatului afacerist Dan Adamescu. În acel moment, în conturi mai erau 7 milioane de euro. După doar câteva luni, clubul a trecut pe minus. A fost băgat în insolvenţă şi apoi în faliment.

Dosarul a făcut obiectul cercetării DNA, care a obţinut condamnarea lui Adamescu tocmai pe acest tip de speţe – patronul Oţelului organizase o reţea prin care reuşea să bage în insolvenţă, ilegal, diverse societăţi. Oţelul s-a numărat printre ele.

Poli Timişoara

„Adevărata“ Poli Timişoara a fost dată de şefii Universităţii Politehnice, acum două decenii, unui italian pe nume Claudio Zambon. Atunci, ca şi acum, a fost imposibil de înţeles de ce bănăţenii au crezut că ar veni cineva, oricine, din străinătate ca să-şi cheltuie banii cu o echipă din România.

Omul n-avea cum să ţină un club în Liga 1. S-a certat cu autorităţile locale, a mutat Poli în alt oraş. Pe măsură ce mai retrograda o divizie, echipa ajungea să joace în locuri absolut bizare. „Adevărata“ Poli a jucat pe lângă Timişoara, pe la Bucureşti şi chiar la Drăgăşani. Apoi, în 2011, a dispărut.


Concluziile le poate trage oricine, citind ce s-a întâmplat la fiecare din aceste echipe dispărute (unele dintre ele, reapărute în ultimii ani, dar fără să deţină legitimitatea originalului sau ajunse la siglă şi nume prin unele artificii juridice). Luat la bani mărunţi, complotul universal împotriva fotbalului românesc capătă aspect banal: superficialitate, corupţie şi incompetenţă. Vedem că, în multe cazuri, cluburile dispărute au primit lovitura de graţie pe mâna unor indivizi condamnaţi.

Totul, absolut totul, s-a petrecut cu binecuvântarea şi ştiinţa FRF şi a LPF, a şefilor acestor instituţii – indiferent că vorbim de Mircea Sandu sau Răzvan Burleanu, Dumitru Dragomir sau Gino Iorgulescu.

Privit de aproape, complotul universal împotriva fotbalului românesc seamănă leit a prostie autohtonă.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.