Un interviu cu Ciprian Tătărușanu este greu de obținut. Cei care în redacțiile de sport se ocupă de Steaua știu cel mai bine asta. Relația presei cu echipa campioană este una care nu le permite celor dintâi să pună întrebări, iar celor din urmă să ofere anumite explicații. Convocarea la națională a jucătorilor steliștilor reprezintă unica modalitate de conversație a presei cu fotbaliștii campioanei. Și, cum lotul României s-a reunit duminică la Mogoșoaia, în vederea unui cantonament în Elveția, în perioada 29 mai – 5 iunie, oportunitatea s-a ivit pentru ca Ciprian Tătărușanu să dialogheze cu ProSport.
Pentru națională urmează stagiul de pregătire din Elveția. Vă încearcă un sentiment ciudat că unele naționale se pregătesc pentru Campionatul Mondial, iar noi urmărim din nou un turneu final din fața televizorului? Da, normal că ne-am fi dorit cu toții să fim la Campionatul Mondial din Brazilia. Dar nu s-a putut. Am întâlnit un adversar mai puternic decât noi și, din punctul meu de vedere, nu cred că am meritat să ajungem acolo. Acum trebuie să lăsăm acest lucru în spate, ne concentrăm pe aceste două meciuri (n.r. – amicalele din cadrul stagiului de pregătire, cu Albania și Algeria) și ne pregătim pentru următoarele calificări.
Tu cum ai trăit eșecul din barajul cu Grecia? Nimănui nu îi place să piardă. Nu am reușit să facem mai mult. Au fost mai buni ca noi și merită să fie la Campionatul Mondial.
Te miră noutățile din lotul național? Trei jucători de la Viitorul, unul de la CS U Craiova… Cum s-au integrat ei? Nu știu cum s-au integrat, pentru că suntem doar de o zi aici. Ar trebui să treacă mai mult zile și mai multe antrenamente ca să ne putem da cu părerea cum s-au integrat. Dar selecționerul a făcut selecția, dânsul știe cel mai bine cine merită să fie la lot și cine nu.
Îți amintești de prima ta convocare la națională? Da, bineînțeles. Cred că orice jucător își amintește. A fost pe timpul mandatului lui Răzvan Lucescu, în amicalul cu Italia. Acela a fost primul meu meci jucat pentru echipa națională. Am fost mândru. Fiecare fotbalist își dorește să reprezinte țara și este o mândrie pentru fiecare.
„Mi-ar fi plăcut ca Lobonț să fie mai mult timp printre noi”
Ce înseamnă pentru tine faptul că ai reușit să te impui ca titular la echipa națională? Este un sentiment de bucurie. Orice jucător, când se apucă de fotbal, își dorește să evolueze constant, să fie printre primii 11 de pe teren. Eu am reușit acest lucru și sper ca în continuare să fiu prima opțiune pentru selecționer.
Te-a mirat decizia lui Bogdan Lobonț de a se retrage din activitate? Nu pot să spun că m-a mirat. Am avut un sentiment de regret, pentru că este un băiat extraordinar. Pe noi, cei mai tineri, ne ajuta foarte mult cu sfaturi și mi-ar fi plăcut să fie mai mult timp printre noi. Dar este decizia lui și el știe cel mai bine ce are de făcut.
Urmăreai evoluțiile lui la națională când încă nu făceai parte din lotul României? Da, normal. Era portarul echipei naționale și urmăream cu interes meciurile lui și evoluțiile pe care le avea.
Ce portar din Liga I îți place? În momentul acesta? Nu știu ce să zic. Nu pot să spun că îmi place un portar anume, sunt portari valoroși în Liga I, dar eu am alții pe care îi plac, dar nu sunt din campionatul nostru. Îmi plac cei care obțin performanțe an de an la echipele importante din Europa. Pe ei îi urmăresc și încerc să iau tot ce-i mai bun.
Unde crezi că mai ai de lucrat ca portar? Care îți sunt slăbiciunile? Cred că un fotbalist are de lucrat la el până se retrage, pentru că tot timpul avem ceva de învățat și ceva de perfectat.
Ciprian Tătărușanu a debutat la echipa națională în 2010, atunci când selecționer era Răzvan Lucescu. De atunci, este o prezență constantă în lotul tricolorilor
„Sunt un om împlinit acum că am și un copil”
Te-a afectat în vreun fel pe tine, ca jucător al Stelei, conflictul pe care Reghecampf l-a avut cu selecționerul naționalei, Victor Pițurcă? Ai resimțit vreo consecință tu sau ceilalți jucători? Nu știu dacă a fost un conflict. A fost mai mult amplificat de presă, din punctul meu de vedere. Iar noi jucătorii am încercat să ne detașăm și să ne facem treaba acolo unde suntem. Când am fost la Steaua, am încercat să facem ce-i mai bun acolo, iar la echipa națională, la fel.
Ai accepta, în viitor, să te duci la un club unde să nu fii titular? Nu știu ce portar sau ce jucător ar accepta acest lucru. Când te duci la o echipă, nu îți este garantat postul de titular și nici nu ești trecut direct pe banca de rezerve. Asta depinde numai de tine, de cum te pregătești și de cum te vede antrenorul respectiv ca fotbalist, dacă reușești să îl convingi să fii primul „11″ sau nu.
Este o coincidență faptul că jocul tău a început să fie aproape perfect din momentul în care logodnica ta a rămas însărcinată? Nu știu dacă este un joc fără greșeală. Cu toții facem greșeli. Dar, de când sunt la Steaua, am apărat constant. Iar logodnica mea a fost gravidă acum nouă luni. Eu cred că nu are nicio legătură. Am câștigat campionatul cu Steaua când prietena mea nu era gravidă. Deci nu cred că aceasta este cheia succesului pentru mine. Dar bineînțeles că o viață liniștită și o viață de familie este mai potrivită pentru un fotbalist profesionist.
Cum te-a schimbat nașterea copilului tău? Te-a schimbat în vreun fel? Te simți altfel? Este o senzație diferită față de ce am trăit până acum. Mă refer la fotbal. Este plăcut să ai un copil, să fie sănătos, să mă trezesc în fiecare dimineață și să îl văd. Sunt un om împlinit acum că am și un copil.
Tătărușanu a devenit tată în urmă cu trei luni. Se consideră a fi un tată fericit: „Nu plânge deloc, doarme toată noaptea și nici colici nu a avut”, povestește portarul Stelei atunci când este întrebat de Sebastian, fiul său
„Trebuie să avem rezultate mai bune decât în trecut”
Cărei persoane îi datorezi cel mai mult în cariera ta? Sunt multe persoane cărora trebuie să le mulțumesc. În primul rând, sunt părinții mei, care m-au crescut bine și pe mine, dar și pe fratele meu. Au făcut multe sacrificii pentru ca noi să nu avem nimic lipsă. Dar pe lângă ei mai sunt și antrenorii de la copii și juniori, care m-au îndrumat spre fotbalul mare, mi-au dat o educație fotbalistică foarte bună și restul antrenorilor pe care i-am avut. Sunt multe persoane cărora aș putea să le mulțumesc în momentul de față. Dar dacă ar fi să nominalizez niște persoane care cu adevărat mi-au marcat cariera sunt Mățaoanu Ion, antrenorul meu de la copii și juniori, Viorel Dumitrescu, fostul meu coleg și totodată antrenorul meu de la Juventus București, domnului Ioan Ovidiu Sabău, care a avut curajul să mă promoveze în prima echipă a Gloriei Bistrița și să mizeze pe mine, când eram un tânăr fără experiență, domnului Marin Barbu, care m-a debutat în fotbalul mare, în Divizia B, la Juventus București. Cam ei sunt antrenorii care mi-au marcat cariera. Ei au riscat cu mine când nimeni altcineva nu a făcut-o.
Ți-e teamă de un eventual eșec? Nu pot să spun că îmi este teamă de eșec. El face parte din fotbal. Și la un moment dat oricine pierde. Nu pot să spun că îmi este teamă.
Echipei naționale ce îi lipsește să ajungă la un turneu final? Rezultatele bune. Trebuie să avem rezultate mult mai bune decât în trecut, să câștigăm, bineînțeles, meciurile și să ne clasăm pe o poziție care ne permite calificarea.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER