România, meciul 3 "după Daum": gândul că mâine ar fi fost barajul cu Irlanda...

10 nov 2017 3857 afişări Comentează şi tu Nationala
România, meciul 3 "după Daum": gândul că mâine ar fi fost barajul cu Irlanda... Grozav a marcat două goluri cu Turcia. Cu Contra pe bancă, majoritatea jucătorilor arată cu totul altfel decât în urmă cu doar câteva luni. FOTO: Mediafax/Dan Tăuţan

Azi, când cu fiecare meci jucat de naţională devine tot mai clar că nu fotbaliştii români au fost de vină pentru prăbuşirea de 15 luni a României, în mandatul lui Christoph Daum ca selecţioner, este interesant de urmărit cum se vor reorienta cei responsabili pentru aventura care ne-a costat încă 4 ani fără Mondiale.

Al treilea meci al României cu noul antrenor, Cosmin Contra, 2-0 cu Turcia lui Mircea Lucescu în amicalul de la Cluj, a consolidat impresia primelor două partide (oficiale): lăsăm în urmă un coşmar. Câştigăm meciuri şi fără să avem nevoie ca adversarii să joace cu un om mai puţin pe teren. Avem şi oameni de gol, şi jucători în stare să dribleze, şi atitudine combativă în teren. Apar în continuare jucători proaspeţi. Niţă a fost impresionat în cele 20 de minute jucate. Grozav e reinventat. Budescu îi reconfirmă pe toţi cei care l-au cerut în echipă pe parcursul ultimilor ani.

Parcă ne-am fi dat jos de pe bicicleta medicinală şi ne-am fi urcat pe una adevărată: dăm la pedale şi, ce să vezi, minune!, chiar înaintăm.

15 luni, interval în care s-a ratat calificarea la Mondialele din 2018, preşedintele federaţiei şi echipa sa de conducere ne-au spus că rezultatele sunt dezastruoase pentru că Mircea Sandu. Ştiţi deja: ăştia sunt jucătorii, nici Mourinho n-ar fi în stare să scoată ceva din ei, actuala generaţie, sub orice critică, este greaua moştenire, crucea pe care noi, actualii manageri, suntem obligaţi să o cărăm, Golgota pe care trebuie s-o urcăm în locul altora.

Dar naţionala cu Contra pe bancă arată că nu e chiar aşa. Vinovaţi se conturează a fi tocmai cei care din august 2016 au tot arătat cu degetul.

Există aici două dimensiuni ale campaniei eşuate pentru Mondiale.

Prima este cea din care face parte toată România. Pierd suporterii, rămaşi încă o vară telespectatori detaşaţi ai unui eveniment planetar. Pierd echipele, pierd jucătorii. Pierde fenomenul, în ansamblu.

Cea de-a doua dimensiune priveşte direct FRF. S-au pierdut enorm de mulţi bani. Decizia nefericită de a angaja naţionala într-o aventură riscantă şi costisitoare ar trebui azi decontată de cineva.
- Cu tot cu taxele la stat, federaţia a plătit pentru Daum, în cele 15 luni petrecute de acesta pe banca României, 1,1 milioane de euro.

Cu tot cu banii daţi stufosului său staf, suma se apropie de 2 milioane de euro.

- Dincolo de acestă pagubă concretă, trebuie adăugaţi banii care ar fi venit de la FIFA. La Mondialele din 2018, forul mondial plăteşte federaţiilor calificate o sumă cu 22% mai mare decât cea de la Mondialul brazilian din 2014: aproximativ 700 de milioane de dolari.

Simpla calificare la turneul final ar fi însemnat, pentru vistieria FRF, un plus de 2 milioane de dolari, plătit de FIFA pentru stagiile de pregătire ale naţionalei, şi încă 10 milioane de dolari pentru participarea la meciurile din grupe. Aşadar, 12 milioane de dolari venit sigur. E vorba, de fapt, de dublarea bugetului federaţiei!

Eventuala calificare din grupe ar fi adus încă 2 milioane de dolari. Ce ar fi făcut „guvernanţa corporativă“ a FRF cu banii, ne putem imagina. Dar deja asta e altă poveste.

- În sfârşit, eşecul naţionalei cu Daum a însemnat şi ratarea bonusurilor de performanţă din contractele sponsorilor pe care-i are FRF. În mod curent, federaţia a pierdut o plată adiţională de 60% din contracte odată cu necalificarea.

Faceţi socoteala.

Nimeni nu poate spune cu certitudine dacă am fi obţinut biletele pentru Mondiale cu alt selecţioner pe banca României. În schimb, putem spune clar că ideea lui Burleanu a fost nefericită. Dedublarea de tip politicianist nu ţine în sport: aşa cum şi-a asumat fericit prima uriaşă pentru calificarea la Euro 2016, trebuie să-şi asume şi decizia care a generat catastrofa din preliminariile Mondialelor – mai ales acum, când, după schimbarea selecţionerului, România şi-a revenit subit atât ca joc, cât şi ca rezultate.

Nu ştim dacă ne-am fi calificat „cu Mourinho pe bancă“, pentru a-i parafraza pe actualii şefi ai FRF. Dar ne dăm seama că măcar la locul Danemarcei eram îndreptăţiţi să sperăm.
În loc să ne roadem unghiile de ciudă la gândul că plătim pentru nepriceperea altora şi că nu suntem chiar ultimele găini din coteţul Europei (aşa cum ni s-a tot spus), azi ne pregăteam de barajul cu Irlanda.

Meciul tur ar fi trebuit să se joace mâine, acasă la noi. Returul - miercuri, la Dublin.
Ce spuneţi, aveam şanse?
 

 

 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.