"Who's who?"

Cronică din blogroll-ul prosport.ro. Aveţi aici detalii despre autor.

La pescuit

In Insulele Feroe sunt mai multe locuri bune pentru pescuit. Unul din ele e la Torshavn, in capitala micutului arhipelag. Intr-o dupa-masa de miercuri terna, mohorata, cum de altfel sunt mai toate zilele din Feroe, doi pescari s-au inteles sa iasa impreuna la o partida de pescuit.

Unul din ei avea un oarecare avantaj: avea mult mai multe rame decat colegul sau si, in plus, avea si o undita destul de buna, cumparata de curand, de undeva din Austria sau Elvetia - fusese acolo prin iunie, cu niste treaba. Celalalt, mai amarat de felul lui, a avut "privilegiul" de a alege el locul pentru pescuitul din ziua respectiva, macar in felul acesta putand opta pentru un loc mai cunoscut pentru el, sa poata cumva demonta din avantajul celuilalt.

Cei doi pescari s-au intalnit undeva in oras, iar apoi au pornit spre locul cu pricina. Odata ajunsi acolo, s-au asezat fiecare pe scaunelul lui, si-au aranjat unditele si momelile si au inceput sa astepte.

Asteptau. Nu se intampla nimic iesit din comun, nimic care sa schimbe din tabloul destul de rece al zilei respective. Pescarul cu undita mai performanta parca simtise de cateva ori ca muscase pestele, insa totul s-a dovedit a fi doar o iluzie. Iar timpul trecea.

Si trecea in continuare, in exact aceleasi coordonate: unul din pescari cu tot mai putina rabdare, celalalt cu o figura implacabila, stand la locul lui fara aproape nici o expresie care sa ii apara pe chip, iar in jurul lor aceeasi atmosfera apasatoare, grea, cu nori care apasau parca si mai mult pe locuitorii arhipelagului. Ba nu, s-a schimbat totusi ceva - a inceput sa ploua. o ploaie rece si sacaitoare. Un cadru si mai potrivit pentru o zi care mai bine nu ar fi existat in calendar.

Unul din pescari, cel cu undita mai de soi, n-a mai rezistat. S-a ridicat si si-a aprins o tigara. Insa exact in acelasi moment s-a nimerit sa treaca prin zona un politist. Nu e voie sa fumezi in Feroe. Iar politistii de acolo sunt foarte scrupulosi. Asa ca pescarul nostru s-a ales cu o amenda de toata frumusetea, pe care a trebuit sa o achite pe loc. Totusi, datele problemei nu se schimbau prea mult, doar ca cel amendat nu va mai putea cumpara la fel de multa momeala pentru data viitoare cand va merge la pescuit.

Insa, ca din senin, la scurt timp dupa momentul punitiv, undita cea performanta si mult laudata a inceput sa se zbata. Era un peste! Primul peste prins dupa mult timp. Pescarul in cauza l-a scos mandru din apa, desi in ochii lui se putea citi o mandrie amara, mai degraba cu iz de neputinta decat cu o senzatie de bucurie data de succesul sau. Celalalt pescar se uita in gol la colegul sau, neschitand in continuare nici un gest. Primul a pus apoi pestele in saculetul sau si s-a asezat din nou pe scaun, cu ochii atintiti la firul unditei.

Si asa au ramas amandoi pana s-a asternut intunericul. Undita pescarului mai sarac a parut ca se misca in doua ocazii, chiar inainte sa isi stranga lucrurile de plecare, insa s-a dovedit a fi totul doar o iluzie. Celalalt pescar castigase competitia din ziua respectiva, desi reusise sa prinda abia un singur peste. "Putin, anemic, dar conteaza", isi zicea in sinea lui castigatorul.

La final, cel doi si-au strans mana si au plecat fiecare spre casa lui, cu promisiunea ca la anul pescarul cu undita mai buna va intoarce invitatia pescarului mai sarac. Cadru de final: un peisaj aproape cufundat de inturneric, udat de o ploaie marunta, plin de stanci, cu apele involburate ale marii lovindu-se de acestea, si doua siluete pierzandu-se undeva in planul secund al imaginii, fiecare luand-o pe drumuri diferite.

Au interpretat:
- echipa nationala de fotbal a Romaniei, in rolul pescarului castigator
- echipa nationala de fotbal a Insulelor Feroe, in rolul pescarului mai sarac
- un arbitru croat oarecare, in rolul politistului

Va urma...