Doru Isac, selecționerul naționalei sub 19 ani, a acceptat dialogul cu ProSport înainte de debutul oficial al juniorilor în calificările pentru Campionatul European din 2015. În perioada 8-13 octombrie, cei de la under 19 vor întâlni Georgia (echipa gazdă), Cipru și Muntenegru: „Nu vreau să fiu pesimist, dar trebuie să ne obișnuim cu înfrângerile naționalelor”, recunoaște Doru Isac.
Selecționerul a vorbit și despre eșecul dureros cu 6-0 contra Angliei, dar și despre Gheorghe Hagi, despre care spune că în trecut ar fi sunat antrenorii de la loturi pentru a-și impune jucătorii de la Academie: „Știți unde cred eu că greșim? Acest delir de superioritate pe care îl are Hagi este acceptat. El știe tot. Poate să fie critic literar, să vorbească despre „Iliada”, poate să fie doctor, să vorbească despre patologia cancerului de col uterin, poate să vorbească despre Pițurcă. Că el știe. Asta este drama cea mare, că îl acceptă societatea românească”, este de părere Doru Isac.
„Nu prea vorbesc cu Răzvan Burleanu”
ProSport: Sunteți un selecționer atipic. Ați fost copil de mingi pentru Craiova Maxima și, dacă ne uităm pe CV-ul dumneavoastră, mai mult ați studiat fotbalul decât l-ați jucat. Cine este Doru Isac? Doru Isac: Un om normal, în situații anormale.
Ați spus în câteva rânduri faptul că v-ați făcut un scop din a nu fi cunoscut în România. De ce ați preferat anonimatul în detrimentul oricărui alt lucru? Nu m-a interesat România și nici nu aveam de gând să revin în țară. Bănuiam că în momentul în care voi face pasul acesta, vor apărea replici de genul sau . E mai sănătos să stai departe de așa ceva.
Și totuși v-ați depus CV-ul pentru a fi selecționerul uneia dintre cele patru naționale de juniori… A fost mai mult un joc intelectual atunci. În general, sunt atașat la ideile bune ale oamenilor. Iar campania federației mi s-a părut una teribilă. Și am zis să încerc și eu, dar în sensul de atașare la ideea lor. Că, dacă erau 50 de candidați și îmi mai depuneam și eu CV-ul, erau 51. Cu cât erau mai mulți, cu atât aveai șanse mai mari să dai viață unei idei.
Vă așteptați să fiți printre cei aleși pe banca unei naționale? Cum a decurs interviul? Sincer să fiu, a fost o surpriză plăcută. M-am simțit de parcă tocmai dădeam un examen la facultate. Erau șase persoane care puneau întrebări, unele pertinente, altele, între ghilimele, impertinente. Maniera în care s-a desfășurat interviul a fost chiar interesantă.
Ați mai vorbit cu președintele federației, Răzvan Burleanu, în ultima perioadă de timp? Nu, nu prea vorbesc cu dânsul. Numai așa, în cazul în care mai avem ceva de organizat. Dar nu, nu am mai discutat.
La începutul lunii iulie, campania federației, „4 The Future” se afla la final. Doru Isac (foto dreapta) fusese ales pe banca tehnică a naționalei sub 19 ani. Îl inlocuia pe Ștefan Iovan, cel care fusese dat afară în urma rezultatelor slabe
Când am plecat în Japonia, căutam un model pentru societatea românească de după anii ”90. Eram la poluri opuse atunci și încă suntem. E adevărat că noi ne luptăm cu greutățile economice, dar nu avem aceeași atitudine față de muncă. Niciodată nu suntem noi cei vinovați. Arătăm cu degetul către șef, către coleg. Și se vede asta și în fotbal. Doru Isac, selecționer U19
„Liga 1 nu e pregătită pentru sistemul profesionist cu adevărat”
Ați lucrat cu Arsene Wenger în Japonia. Cum este el? E o persoană excepțională, un intelectual, vorbește șase limbi străine foarte bine, cunoaște psihologia, personalitatea și caracterul fiecărui jucător pe care îl antrenează și este omul interesat de toate, începând cu pregătirea fizică și terminând cu nutriția și medicamentația. Este un om atașat profesiei pe care o are, o enormitate în acest domeniu.
În 2003 ați revenit în România și ați lucrat alături de Mircea Rednic, la Rapid. Totuși, după doar câteva luni, ați părăsit țara. De ce? În general, am avut șansa și confortul, poate chiar răsfățul vieții, să fac ceea ce îmi place, cu cine îmi place și unde îmi place. Atunci am încercat, dar am simțit că e ceva ciudat. Așa că am plecat.
Urmăriți meciurile din Liga 1? Nu.
Așadar nu o să vă faceți niciodată un scop din a deveni antrenorul unei echipe din prima ligă din România… Nu. Nu, nu, nu, nu.
De ce? În primul rând, nu m-ar alege nimeni. Iar dacă cineva ar vrea să fiu antrenorul echipei lui, probabil că nu ar accepta condițiile mele. Nu financiare, pentru că în general eu nu îmi negociez contractul, ci ideile. Banii nu mă interesează . În al doilea rând, nu aș accepta ca patronul să mă sune și să îmi spună ce jucător să bag sau nu pe teren. Mi s-ar părea absurd și am ajunge la un conflict. Cred că România nu este pregătită încă pentru sistemul profesionist cu adevărat, în care patronii să dea banii și să spună . Așa e într-o lume normală. Dar aici e totul anormal.
După prima fază a selecției la naționala sub 19 ani spuneați că fotbalul românesc e bolnav de cancer. Mai credeți asta și acum? Sigur că da. Voiam să cred că nu este adevărat. Dar ultimele rezultate ale echipei sub 21, sub 19, sub 18, sub 17 ani sunt negative. În momentul în care ai un astfel de rezultat și patru pozitive, spui că se mai întâmplă, mai ales că vorbim aici despre naționalele de juniori. Dar când sunt atât de multe… Sunt mai mult simptome ale bolii.
Doru Isac a fost asistentul lui Arsene Wenger în Japonia, țară în care a stat nouă ani, din 1992 și până în 2001. Apoi a lucrat cu juniorii din Singapore
„Și dacă mergeam cu 30 de jucători, tot luam bătaie de la englezi”
Ați pierdut cu 6-0 contra selecționatei sub 20 de ani a Angliei. Federația a postat pe site-ul oficial un comunicat prin care își cerea scuze pentru eșec. Cum este, ca selecționer, să pierzi la un scor atât de mare? E o rușine. Până în minutul 57 scorul a fost 0-0. După aceea a început totul. Ne-au dat un gol, ne-am dat noi gol, au avut ei penalty… Și normal, băieții au căzut psihic, fizic, pentru că mulți dintre ei nu au jucat niciodată cu 3.000 de spectatori în tribună sau pe nocturnă. Lotul Angliei era bun, de cel puțin 30 de milioane de euro, cu jucători de la Manchester United, de la Liverpool, de la Chelsea. Ei avut 26 de jucători, noi am avut numai 18. Pentru că na, costă să plătești o deplasare. Dar chiar dacă mergeam 30 acolo, tot bătaie luam.
(întrerupe reporterul)
Nici nu am avut cei mai buni jucători la națională. Anumite cluburi, pe care nu vreau să le numesc, din motive de management, nu au lăsat jucătorii să vină la lot, pentru că aveau meciuri în Liga a 3-a sau a 4-a. Dar oricum, și dacă veneau cei mai buni, tot bătaie luam.
Spuneați că este rușinos pentru un antrenor să pierzi cu 6-0. Pentru jucători, așa cum i-ați simțit, a fost la fel? Știți ce se întâmplă? Ei au dat tot ce au putut. Nu au putut mai mult, și-au dat seama de asta. Mie nu îmi este frică să pierd. Din insuccese înveți. Dar pentru mine este rușinos, pentru că oamenii mă întreabă cum de am pierdut cu 6-0. S-a auzit și până în America, loc în care eu locuiesc. M-au tachinat prietenii: .
„Le-am spus jucătorilor să strângă sticlele cu apă și le-au pus în autocar”
Presupun că, în principiu, ați stabilit componența echipei sub 19 ani. Cum sunt băieții? Au cei șapte ani de acasă sau nu, sunt dependenți de tehnologie, vă fac probleme în cantonament? La început, fără să îi cunosc pe copii, am auzit profesori, doctori, magazioneri spunând că sunt niște nenorociți. Dar nu este adevărat. Nu cred că tânărul roman are ceva rău în el. Chiar are un fond bun, o armonie sufletească, o generozitate sufletească. Noi suntem cei vinovați, oamenii care compun sistemul. Ei nu reprezintă decât efectul. Nu am avut nicio problemă cu ei, chiar mă bucur teribil de mult de evoluția lor ca educație. Trebuie să învețe. Am fost și eu surprins când am ajuns în cantonament, nu zic nu: sau sau să îi văd cum adversarii au lovitură de la 11 metri și ei vin la margine să bea apă.
Ă‚sta este adevărul, s-au întâmplat cazuri. Dar dacă le spui, îi educi, se schimbă. Bineînțeles că în fiecare zi apare câte o surpriză, dar nu mai sunt atât de multe. Le faci o dată o observație, a doua oară nu mai fac.
(întrerupe iar reporterul)
Ieri, au lăsat în sala de refacere sticlele cu apă. Le-am spus să le strângă, le-au luat, dar unde credeți că le-au pus? În autocar. Bun, asta ieri. Azi, aceeași situație: sticle cu apă în sala de refacere. Eu le-am spus că îi aștept în autocar, că vreau să se grăbească. Să știți că le-au luat și le-au pus la coș. Fără să le zic eu ceva. Mă prefăceam că mă uit la brazi, la natură. Nu există un fond rău la acești copii. Trebuiesc educați. Eu cred că tânărul român are valoarea umană europeană.
Ar trebui să nu ne mai surprindă înfrângerile naționalelor? Da. Nu vreau să fiu pesimist, dar trebuie să ne obișnuim.
Gheorghe Hagi l-a atacat pe Doru Isac imediat după conferința de presă din august, când selecționerul naționalei sub 19 ani a vorbit despre calitatea slabă a selecției
E super sofisticat băiatul ăsta, adică atât de mult filosofează fotbalul că la un moment dat îi scapă lucrurile simple și de bază. El e bine intenționat, a făcut studii, dar nu cred că rezistă în fotbal românesc. Mircea Rădulescu, fost director al Școlii de Antrenori
A jucat el vreun meci Champions League, de știe ce înseamnă meciurile astea? Are turnee finale jucate sau vreo 300 de meciuri în prima ligă de știe cu ce se mănâncă lucrul ăsta? Să vedem faptele! El spune că nu avem nimic pentru că vrea să stea liniștit, a văzut că are mult de muncă. Eu am jucători buni, care au bătut pe Real Madrid, pe Inter. Noi avem rezultate, el stă și vorbește. Gheorghe Hagi, finanțator Viitorul
„Drama cea mai mare este că societatea românească îl acceptă pe Hagi”
Ați avut o singură conferință de presă, dar ați reușit să fiți atacat de două persoane din fotbalul românesc. Primul a fost Mircea Rădulescu, iar cel de-al doilea a fost Hagi. Eu, sincer să vă spun, nu am citit nici ce a spus domnul profesor, nici ce a spus Hagi. Sigur că fiecare om are dreptul lui la libera exprimare. Sunt idei pe care ei le-au manifestat, sunt ale lor, nu îi dau dreptate niciunuia dintre ei. Nu îmi rămâne decât să îi felicit că își exprimă ideile. Dar altfel, nu vreau să intru într-o polemică. Folosofia fotbalului este unică și nu am descoperit-o eu. Eu nu spun lucruri ca să fac plăcere cuiva, spun niște adevăruri.
Eu, în tot ce am zis, m-am referit la fotbalul românesc. Nu la Academia lui Hagi, nu la cea a Ardealului sau Turdei. Când am spus asta, m-am referit la toate școlile, toate cluburile, chiar dacă unele dintre ele au fost avantajate în trecut. Să știți că eu l-am iubit pe jucătorul Hagi, l-am respectat, am fost fanul lui. Dar ca antrenor nu îl cunosc, nu l-am descoperit încă. Chiar m-aș bucura și îi urez din tot sufletul să reușească. Sigur, el are un proiect privat, e afacerea lui și normal că o protejează. Dar afacerea lui nu reprezintă interesul naționalei. E a lui și atât.
Știți unde cred eu că greșim? Acest delir de superioritate pe care îl are Hagi este acceptat. El știe tot. Poate să fie critic literar, să vorbească despre „Iliada”, poate să fie doctor, să vorbească despre patologia cancerului de col uterin, poate să vorbească despre Pițurcă. Că el știe. Asta este drama cea mare, că îl acceptă societatea românească. Dar nu am nimic cu el și să dea Domnul să reușească, să fie sănătos, să devină ceea ce și-a dorit el, nu numai patron, ci și un bun antrenor.
Nu am venit în România să fiu utilizabil. Am venit în România să fiu util. Doru Isac, selecționer U19
„Eu nu sunt selecționerul care să îi răspundă lui Hagi la telefon și să primească ordine”
Dumneavoastră aveți în lot vreun jucător de la Academia lui Hagi? Nu, nu.
De ce? Eu nu sunt selecționerul care să îi răspundă la telefon lui Hagi și care să primească ordine . O fi fost așa obișnuit, dar nu ține cu mine. Eu nu am venit în România să intru în contradicții. Am venit să excelez. Atât cât pot, în limitele mele. Sigur, mai greșesc și eu, dar din eșecuri înveți. În general, îmi văd de treburile mele și am atât de multe de aflat, încât mi-e greu să iau lecții de la Hagi.
Urmează turneul de calificare la Turul de Elită pentru echipa sub 19 ani. Ar trebui să sperăm într-un succes sau nu? Eu sunt un luptător. Nu numai pe terenul de fotbal, dar și în viață. Și cred că cei care doresc, cei care muncesc, cei care se bat pot reuși. Și, sigur, avem șansele noastre. Pornim fiecare meci de la 50% – 50%. Niciodată nu consider că noi avem mai puțin și adversarul mai mult. Dar sigur că este posibil.
Dacă ar fi să nu ne calificăm, vă dați demisia din funcția de selecționer? Sigur. Eu cred că antrenorul are un cod de onoare. Lăsând la o parte contractul, lăsând la o parte faptul că toți avem o familie, că toți trebuie să aducem o pâine acasă… Meseria de antrenor are ceva din codul samurailor de onoare. În momentul în care ai pierdut, este normal să lași locul altcuiva, să ajuți ca cel care vine să continue și să aibă rezultate. Sunt deja pregătit.
În lotul actual de sub 19 ani, avem un jucător bun, care peste ani să fie important pentru naționala mare? Da, să știți că sunt mulți care au potențial, dar e păcat că nu se lucrează cu el. La meciurile pe care le-am avut în Luxemburg, un club mare din Europa s-a interest de trei-patru jucători de la lot. Dar problema rămâne mentală. Imaginați-vă că un fotbalist are o anumită calitate tehnică, tactică, fizică. Mental însă, este zero.
E greu pentru familie, dar mă înțeleg că trebuie să stau departe pentru o perioadă. E greu și pentru mine, dar vreau să fac o treabă bună aici. Doru Isac, selecționer U19
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER