Interviu Daniel Niculae:** „Mulți puști în jurul meu la națională!”** Cum vede Nico planul lui Piți de a revitaliza prima reprezentativă!

Daniel Niculae spune că, după șapte ani petrecuți în Franța, îi e greu să mai înțeleagă realitățile fotbalului românesc, dar că rețeta revenirii stă, în principal, în modestie

Niculae (29 de ani) va fi titular în această seară, contra Austriei, fiind singurul vârf de careu pe care Pițurcă îl mai are la dispoziție în acest moment. Jucătorul de la Nancy vorbește despre colegii mai tineri din lot și crede că Gabi Torje ar trebui convocat în continuare la lot, chiar dacă acesta nu prea joacă la Udinese

Nico, te uiți în jurul tău și ce vezi?
(râde) Mulți, foarte mulți puști! Dar echipa națională rămâne la fel, chiar dacă vin la lot jucători consacrați sau jucători mai tineri. Să știi că doar prin umilință vom ajunge să avem din nou rezultate bune. Din păcate, din punct de vedere calitativ, sunt mult în spatele unor echipe cu care ne vom lupta pentru calificarea la Mondiale.

A încetat România să mai producă jucători de valoare?
Nu! Doar că, la un moment dat, ne-am oprit doar la faza de producție și n-am mai distribuit. N-am mai avut grijă de ei mai departe. Chiar dacă au mai apărut fotbaliști buni, pentru ei abia acum urmează partea cea mai grea, adică să rămână sus.

„Torje merită convocat deși nu joacă la club”

Tu ești unul dintre puținii jucători români care evoluează constant în străinătate. E și asta o problemă pentru națională, că avem mulți fotbaliști care nu joacă la echipele de club?
Uite, Gabi, că probabil la el te referi, e un jucător de perspectivă care poate face față la echipa națională chiar dacă nu joacă meci de meci la Udinese. Într-adevăr, când ai meciuri în picioare prinzi și o anumită încredere. Fizic te simți mult mai bine. Dar și la echipele de club e o concurență extraordinară, fel de fel de jucători de diferite naționalități și doar 11 titulari. Oricum, Torje e abia în primul an. Nimeni nu s-a transferat afară și a fost titular din prima.

Există o perioadă de adaptare, probabil…
Da, o perioadă în care antrenorul te descoperă. Anul viitor va fi unul foarte important pentru cariera lui Torje, sunt sigur că se va impune la Udinese.

Pentru echipa națională, ai un gol la patru meciuri. Ești mulțumit sau e cam puțin?
Hmm…nu e foarte mult. Se putea mult mai bine. Să zicem că e satisfăcător. Pentru că am jucat pe mai multe posturi, nu întotdeauna pe cel care mi se potrivește cel mai bine. Acum am schimbat și sistemul de joc.

Cum va fi România în campania de calificare pentru Mondial? Mă refer la strategia pentru meciurile importante…
Îți dai seama că și noi am vrea să avem mai mult mingea, să-i facem pe adversari să alerge după ea, dar nu se poate. Nu întâmplător am ajuns unde am ajuns. Trebuie, ușor ușor, să ne revenim și să începem să urcăm.

În ultimii ani, pe postul tău a fost o concurență destul de mare cu Marica, Marius Niculae, Bogdan Stancu, chiar și Mutu…
La națională e mereu așa. E normal să fie așa.

Ai prins, cu toate astea, toate cele trei meciuri de la Euro 2008. Două ca titular.
Planul lui nea Piți era ca fiecare dintre atacanții de careu, Marica, Marius Niculae și cu mine, să jucăm câte un meci. Eu cu Franța, Ciprian cu Italia și Marius cu Olanda. S-a accidentat însă Marica și am jucat eu în primele două meciuri.

„Olanda, frumoasa din pădurea adormită”

Cum a gândit Pițurcă împărțirea voastră?
Eu cunoșteam sistemul Franței, știam cum vor juca. Asta chiar dacă nu cunoșteam toți jucătorii lor. Dar știam și limba și e un avantaj mare. Uite, așa a fost și cu Elveția… Senderos și Djourou vorbeau în franceză și pricepeam tot.

Apropo de Euro, cum ai simțit din teren toți acei superjucători ai Franței, ai Italiei?
E un mare regret al nostru că nu ne-am calificat, dar cred totuși că s-a uitat cam repede în ce grupă am fost. Am făcut două egaluri cu echipa campioană a lumii și cu vicecampioana. Și a treia echipă Olanda, această Frumoasa din pădurea adormită a fotbalului. Cât despre adversari, Thuram m-a impresionat. Omul e ca o stâncă! N-am întâlnit în viața mea așa ceva! Bine, știam tot despre ei: ce mănâncă, unde merg la film (râde cu poftă).

De-a lungul anilor, generațiile naționalei au fost mereu comparat cu cea de la Campionatul Mondial din SUA. Te-a afectat în vreun fel acest lucru?
E greu ca generația lui Hagi să fie egalată. Sinceri, nici nu știu care sunt premisele ca noi să facem asta în viitorul apropiat. Ne dorim, dar trebuie să fim realiști. Sigur, presiunea poate afecta anumiți jucători, unii pot claca din cauza ei.

Noi ne propunem acum să ajungem la Mondial, dar care sunt, realist vorbind, șansele noastre într-o grupă atât de puternică?
Toate echipele din grupa noastră au ajuns la un nivel ridicat. Uite, ungurii nu mai au echipa din vremea lui Puskaș, dar au jucători interesanți care joacă prin străinătate. Principalul nostru atu ar trebui să fie modestia în această campanie.