Mihai Stoica dezvăluie pentru ProSport strategia pe care o aplică atunci când umărește transferul unui jucător. Urăște ca numele să-i fie propuse de impresari sau de prin ziare. Și preferă să aducă fotbaliști care evoluează constant la cluburile lor, fără întreruperi lungi. „Un jucător bun e unul care joacă”, e filozofia lui la acest capitol. Meme, nu pot să nu observ că îți place să controlezi totul la echipă… Nu există un conducător care se respectă să nu aibă control asupra tuturor lucrurilor ce îl înconjoară. Boala românului e superficialitatea.
Îți calculezi bine pașii? Da. În București am venit numai când am fost pregătit. Am stat 11 ani la Galați și am fost apoi „de decor” doi ani la Steaua. La început nu am influențat decât aducerea unor jucători… Am luat-o treptat. Am fost ca un antrenor care își începe de jos munca. Așa am ajuns să capăt experiență. Nu te-a speriat Bucureștiul la început? N-a fost dificil? Să știi că m-am adaptat destul de repede. Dar ca să îți răpund la prima întrebare… Da, îmi place să controlez totul, să am responsabilitate. Nu îmi place să stau în umbră. În umbră nu te bronzezi.
L-ai adus la Steaua pe Ghionea. A fost o reușită. Dar Ochiroșii? Ce s-a ales de el…? Nu stau acum să îmi pară rău că nu a ajuns sus. Fiecare își decide soarta. Când cineva îmi înșală așteptările, nu mai contează pentru mine. Și aici nu e vorba neapărat de Ochiroșii.
„Toată lumea îi propune jucători lui Gigi!”
E greu să faci transferuri la Steaua? Una e la Oțelul, alta e la Steaua. De regulă, vorbim despre fotbaliști de valoare care, dacă nu îi iei tu, pot ajunge la alte echipe. De exemplu, la Oțelul îl urmăream pe Cursaru. A ajuns la Bacău și a devenit golgheterul campionatului. Apoi ce s-a întâmplat cu el? Am greșit sau nu? E important să reduci riscurile. Cel mai greu e să refuzi jucătorii. Când ești la Steaua și îl ai patron pe Gigi, gândește-te că toată lumea îi propune jucători, diferiți impresari, voi prin ziare, poate chiar și fiică-mea. Trebuie să fiu pregătit pentru așa ceva.
Ai refuzat mulți fotbaliști la Steaua? Au fost zeci de jucători pe care i-am refuzat.
Hai să vorbim despre cum gândești să transferi un jucător… Să spunem că e străin. Nu prea mă interesează fotbaliștii propuși de agenți și care nu au un CV atractiv. Când mă refer la CV, înseamnă să fi jucat 80% din meciurile echipei în acel sezon, nu mă uit la fotbaliști care nu au continuitate, care nu au jucat o perioadă îndelungată. Nu mă interesează. Pentru mine, un jucător bun e unul care joacă. Am fost în Portugalia pentru că sezonul la Steaua era compromis. Plus că venise Oli și aveam încredere că e cineva la echipă care ține totul sub control.
Aveai ținte dinainte stabilite? Nu am fost să văd vreun jucător anume. Știam însă ce calități căutam la un fotbalist. Îmi aleg singur meciurile, îmi iau singur biletele de avion. Sunt fotbaliști care ies în evidență atunci când știi ce urmărești. Apoi trebuie să ții cont că acel jucător trebuie să aibă o motivație. E important. N-o să propun jucători despre care scrieți voi că au evoluat la Dortmund și Ajax. Verific din mai multe surse ce salariu au… Scuză-mă, dar nu ți se pare că munca asta se aseamănă cu cea a unui ziarist? Nu, pentru că eu caut adevărul. Nu aplic sintagma „nu lăsa adevărul să strice o știre bună”. Când ești la un club ca Steaua, e mai ușor să aduci jucători, pentru că brandul atrage.
Cum te-ai gândit la Tatu? El a jucat la echipe nu foarte mari în Portugalia, dar nu putea ajunge nici la formații de top de acolo, precum FC Porto. Deci, pe lângă avantajele financiare, trebuia să știu că îl va atrage ideea de a evolua în cupele europene. Și l-a atras.
Te interesezi de caracterul unui jucător? E important să nu aduci pe unul care să facă probleme, să strice vestiarul. Știi ce l-am întrebat pe Gigi prima dată, astă-toamnă, când am vorbit despre revenirea mea la Steaua? „Cum ai putut să-i aduci pe Bonfim și pe Ricardo?”.
„Lui Bonfim i-am dat bani să-și aducă familia în România. Nu mai există pentru mine!”
Da, dar îl știi cum e… e impulsiv… Nu, trebuie să știi să te impui, să-l convingi cu argumente. Dacă îi explici logic, înțelege. Fără „trouble makeri”. Păi, despre Bonfim se știa încă de când era la Timișoara că a avut conflicte cu Alexa, că avea probleme cu băutura. Iar Ricardo la Urziceni nu venea cu lunile la echipă. Ricardo nu are nici măcar spoială de fotbalist profesionist. Lui Bonfim i-am dat eu din buzunar 1.200 de euro să-și aducă soția și fetița în România. Și care a fost răsplata lui? Ei nu mai există pentru mine.
Îți plac jucătorii cu personalitate? Normal că da. De asta îmi doresc atât de mult să vină Prepeliță. E un lider înnăscut, un fotbalist inteligent, educat, nu se ascunde în spatele altora. Dacă va fi declarat liber, el va veni la Steaua cu siguranță.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER