Steaua a retrogradat după primul derby

Steaua-Dinamo: "eternul derby". Dacă veneai cu povestea asta pe stadion acum 62 de ani, la prima "ediţie" a marelui meci, aveai toate şansele să nu ai cui să-i expui teza ta caraghioasă. În toamna lui 1947, doar câteva sute de nefericiţi au înfruntat degeaba vremea câinoasă, urmărind la lucru două echipe fără valoare. La finalul acelui prim campionat, Steaua a retrogradat, fiind salvată de Minister.

Abia înfiinţate, simbolurile din sport ale statului totalitar, "miliţia" şi "armata", n-aveau argumente. Fără consistenţă, suporteri şi tradiţie, erau construcţiile artificiale ale noii orânduiri. Doar enorma forţă a unor ministere înţesate de "consilieri" ai ocupantului sovietic le ţinea în prima linie a sportului.

ProSport a scuturat praful aşternut peste colecţia cu presa vremii şi a descoperit că primul Steaua-Dinamo, consumat sâmbătă, 14 februarie 1948, a fost atât de prost, încât cronicarul Radu Hoinaru a făcut eforturi substanţiale pentru a dibui măcar nişte încurajări, dacă părţile bune în evoluţia celor două echipe au fost de negăsit.

Copii fidele ale cluburilor sovietice

Cel dintâi Dinamo - Steaua s-a încheiat la egalitate, 0-0 (la fel ca şi turul, disputat în toamna lui 1947), şi a fost unul "undercover": Dinamo se numea Ciocanul, iar Steaua - ASA Bucureşti. Cele două formaţii aveau, de altfel, să‑şi schimbe relativ repede denumirile. Un an mai târziu, Ciocanul a devenit Dinamo, în timp ce ASA a fost rebotezată CSCA, CCA, apoi Steaua. Ambele echipe erau în totalitate de inspiraţie sovietică, înfiinţate de autorităţile comuniste române din slugărnicie faţă de ocupanţii ruşi şi copiind întru totul modelul cluburilor departamentale ale Uniunii Sovietice.

Dermata Cluj, trimisă în "B" în locul Stelei

Ciocanul avea deja, la acel derby, culorile alb-albastre ale echipei Dinamo Moscova (gruparea Ministerului de Interne al URSS) şi luase cu forţa crema jucătorilor de la vechea Ciocanul şi de la Unirea Tricolor (numită şi Dinamo B). ASA Bucureşti, care se născuse printr-un abuz (a furat locul şi jucătorii echipei Carmen Bucureşti, înfiinţată de magnatul Dumitru Mociorniţă), a mai comis un altul în chiar primul an de Divizia A. "Militarii" au terminat pe locul 14 din 16 posibile, dar n-au retrogradat, în "B" ducându-se clujenii de la Dermata (clasaţi pe 11), cărora echipa Armatei le-a luat apoi şi cei mai buni fotbalişti.

Carmen - ucisă de Steaua, Unirea

• Ca să se nască Steaua, a fost ucisă echipa Carmen Bucureşti, proprietatea bogătaşului Dumitru Mociorniţă. Carmen a fost desfiinţată pentru a le face loc roş-albaştrilor (al căror părinte spiritual este fostul dictator Nicolae Ceauşescu, pe atunci politruc în Armată), dar şi pentru a fi pedepsită pentru un "afront" adus "marelui prieten de la Răsărit". În 1947, Carmen a primit ordin de la guvern să joace un amical cu Dinamo Tbilisi. Mociorniţă a acceptat partida, dar a refuzat categoric "indicaţia" de a pierde meciul cu sovieticii. Carmen a fost desfiinţată cu doar câteva zile înainte de startul sezonului 1947-1948.

• Dinamo s-a ridicat pe ruinele echipei Unirea Tricolor Obor. "Am avut de suferit pentru că jucasem la Unirea. Fiind în Obor, cu noi ţineau negustorii. Am fost acuzaţi că suntem burghezi, dar şi că am fi fost echipa legionarilor. Pe mine m-au învinuit că aş fi fost simpatizant al Gărzii de Fier, mai ales că m-am născut în Obor, la doi paşi de Gara de Est", povestea Titus Ozon în 1994. În primul sezon, Ministerul de Interne a preluat echipa Ciocanul, căreia i-a schimbat culorile şi lotul (au fost aduşi fotbalişti de la mai multe echipe, inclusiv Unirea). În următorul, metamorfoza s-a încheiat, clubul fiind redenumit Dinamo.

Cele mai puternice echipe din România în anii 40 erau IT Arad, CFR Bucureşti, CA Oradea şi "U" Cluj

Dinamo s-a numit, în acel prim sezon (1947-1948), "Ciocanul Bucureşti". Ciocanul existase şi înainte, dar în 1947 a trecut la Ministerul de Interne şi a devenit echipa Miliţiei