Ultima etapă a turului nu este încă încheiată, dar putem trage deja o concluzie mai mult decât interesantă: Bucureștiul nu are reprezentantă pe podium! Este pentru a cincea oară în istoria celor 93 de ediții de campionat de când la jumătatea competiției Capitala e pe dinafară. Ultima oară în sezonul 1971-1972, adică acum 38 de ani.
Această din urmă ediție a fost una istorică, în sensul că nici la final bucureștenele nu și-au făcut loc printre premiante. Interesant este că sezonul trecut, când Clujul, Urziceniul și Vasluiul s-au clasat în ordine pe primele trei locuri, a fost a doua oară în istorie fără Capitală pe podium. Așadar, criza Bucureștiului se confirmă o dată în plus. Mai mult, își fac loc printre fruntașe Timișoara și mai ales Galațiul. Clujul și Urziceniul, adică ultimele două campioane, pierd suflu. De altfel, Galațiul este cea mai surprinzătoare „campioană de toamnă”, după ASA Târgu Mureș (1977-1978) .
Hala dixit: „Blocaj psihic la granzi!”
Declinul bucureștenelor este greu de explicat, dar e clar că Steaua, Dinamo și Rapid traversează în același timp una dintre cele mai lungi perioade de criză. „Sunt mai multe cauze. Evident că principala ar fi de ordin material: nu mai sunt investițiile din alți ani. Ar mai fi și problemele de selecție și, zic eu, e un blocaj la nivel psihic”, a comentat Florin Halagian situația. La numai 33 de ani, acesta din urmă devenea în 1972, la sfârșitul ediției cu pricina, campion cu FC Argeș: „Am luat atunci echipa din etapa a șaptea de la Ozon. Erau la retrogradare, dar am câștigat după ce ne-am bătut cu UTA până în ultima etapă”, rememorează Hala unul dintre momentele de glorie ale carierei sale de antrenor. De altfel, acest record de cel mai tânăr tehnician campion e neegalat până azi.
Când a mai fost capitala corigentă
Ediția ’71-’72 a consemnat la sfârșitul turului, un podium cu UTA, SC Bacău și „U” Cluj. De câștigat avea să câștige Argeșul lui Halagian, după cum ziceam mai devreme. Cele trei bucureștene aveau „podiumul” lor: 6. Steaua, 7. Dinamo, 8. Rapid. Stelistul Valentin Stănescu antrena atunci jucători precum Anghel Iordănescu, Viorel Năstase sau Lajos Sătmăreanu. Dinamo, cu tripleta Dinu, Lucescu, Dumitrache, era pregătită de Dumitru Nicolae Nicușor, în timp ce la Rapid evoluau sub comanda lui Bazil Marian Răducanu, Lupescu și Neagu. La finalul stagiunii s-a consemnat cea mai slabă clasare pentru „granzi”: Dinamo a terminat pe 7, Steaua pe 9 și Rapid pe 10. În afara ediției ’71-’72, în alte trei campionate, ’68-’69, ’57-’58 și ’48-’49, bucureștenii au fost departe de podium la jumătatea competiției. Și acolo au rămas și la final!
Sunt grele perioadele astea. Doar numele nu ajunge, trebuie să mai și joci. Intervin nervii, frustrarea… Florin Halagian, fost antrenor FC Argeș
Acest podium dovedește realismul superior al echipelor din provincie din punctul de vedere al investițiilor Cornel Dinu, administrator delegat Dinamo
4 ani consecutiv fără titlu în Capitală este precedentul aproape de a fi egalat la finele ediției în curs (în ultimii trei ani a câștigat CFR de două ori și Unirea Urziceni o dată). S-a întâmplat între 1946 și 1950, imediat după Al Doilea Război Mondial
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER