Sabău: "Nu există răbdare!"

"Moţul" a primit primele laude în retur după meciul cu Rapid, culmea, pierdut cu 1-0. Asta pentru că, explică el, echipa începe să înţeleagă cerinţele sale

"Timpul nu mai avea răbdare", o concluzie pe care românii o îmbrăţişează de când Marin Preda a scris-o în "Moromeţii", o concluzie pe care Sabău se încăpăţânează însă să o ignore şi încearcă prin muncă să schimbe, în timp, imaginea fotbalului practicat de Poli.

Aţi adunat cele mai multe laude după prima înfrângere în retur. Este Poli într-o creştere?

Da. Mă bucură mult atitudinea şi existenţa acelei stări de spirit de luptă. Trebuie să îţi doreşti foarte mult, pentru că fotbalul românesc merge foarte mult pe organizare şi pe voinţă.

Voinţă?

Atunci când de fiecare dată faci un lucru, în timp poate să existe progres. Jucătorii vin cu un bagaj de cunoştinţe sărac, se lucrează foarte puţin la copii şi juniori şi ajung cu lipsuri foarte mari la primele echipe. Atunci noi, antrenorii care vrem să-i facem să joace ceva, suntem de multe ori incomozi. De multe ori le este foarte greu de acceptat când îi corectezi, îi disciplinezi, le arăţi ce înseamnă jocul de fotbal şi cum ar trebui jucat. Pentru asta, este nevoie de multă răbdare, şi ei au nevoie de multă răbdare, şi eu pentru a-i face să înţeleagă că numai aşa pot să progreseze. Pot progresa numai dacă gândesc, dacă sunt preocupaţi în antrenament şi în joc, concentraţi în pregătiri, dar în acelaşi timp în fiecare meci să repete lucrurile bune.

Au fost cazuri în care să nu le convină critica?

Cum să nu! Unui om îi place să fie numai lăudat. În general ne place să fim numai lăudaţi. Dar când le spun că este pentru binele lor, unii reuşesc să înţeleagă acest lucru şi încearcă să se corecteze, pentru că nu e un moft al meu.

"Baza pe dinamică şi posesie"

Spuneaţi că Poli nu a fost concepută să construiască şi se baza foarte mult pe contraatacul cu Gigel Bucur. Încercaţi să schimbaţi acest mod de joc?

La antrenamente fac numai posesie, toată ziua ducem mingea de la fundaş la mijlocaş şi apoi la atacant, dar sunt nişte automatisme care s-au format. Nu critic ce s-a întâmplat până acum, fiecare are filosofia sa de a antrena. Eu văd fotbalul într-un anumit fel şi va trebui să şi accept automatismele formate, dar în acelaşi timp este o luptă permanentă să îi conving pe jucători să accepte ceea ce vreau de la jocul de fotbal,, unul bazat pe dinamică şi posesie.

Cociş, Kozak şi poate chiar Bourceanu sau Contra, sunt jucători care pot schimba faţa jocului la centru?

Cred că orice jucător poate avea acest rol dacă acceptă, vrea şi vede că e un lucru bun jocul combinativ, că e bine să ceară tot timpul mingea, să fie în joc.

Este a doua repriză cu Rapid un exemplu în acest sens, când aţi dominat tactic jocul?

Da. S-a pus permanent presiune şi s-a dus mingea în faţă. S-a construit foarte mult, pe un teren destul de greu. Echipa a avut şi ritm, a alergat foarte mult. Chiar am arătat bine ca şi construcţie de joc, deci se poate. Încet încet prindem încredere, dar este nevoie de timp. Au fost multe schimbări în lot, mulţi jucători noi.

Credeţi că nici lumea nu are răbdare?

Daa, sigur! Nu există niciun proiect, nu e vorba numai de fotbal, ci în toate domeniile nu există răbdare, pe un proiect foarte clar. Totul se face pentru moment pentru câştigul imediat, nu se construieşte nimic, nu se pun bazele unui lucru solid. Dar o echipă puternică se face în timp. Este nevoie să găseşti jucători care au mentalitate de performanţă, de rigoare, ambiţie, nu doar jucători care ştiu să dea într-o minge. În fotbal, numai ca să faci un lot de echipă îţi trebuie doi ani de zile.

Cum vedeţi reacţiile de supărare ale publicului?

Sunt cauzate şi de intoxicaţii, analize neprofesioniste. Este şi reacţia firească de supărare, de multe ori încerc să o înţeleg. A doua zi am stat de vorbă cu câţiva şi spuneau: "dom'le, nu ştiu ce s-a întâmplat, m-a luat valul, am strigat «demisia!» şi eu ştiu ce se lucrează aici şi ce pasiune este. Dar eram nervos". Foarte multă lume apreciază forma de moment. Ieşirea asta de nervozitate, de supărare, se întâmplă... Unii trec mai uşor, alţii mai greu, suntem diferiţi ca oameni şi fiecare e afectat în felul lui.

"Te doare când eşti apreciat numai la bine"

Cum aţi resimţit momentele de tensiune şi criticile?

E foarte greu pentru că vezi câtă pasiune pui, câtă muncă faci, câte sacrificii există, nopţi pierdute în vizionări. Te doare când vezi că eşti apreciat numai când lucrurile merg bine, iar când ai nevoie nu eşti sprijinit, ba din contră. Dar sunt şi mulţi care apreciază.

Ce s-a lăsat în afara acestor analize?

Nu s-a analizat exact ce se poate face într-un timp atât de scurt, nu s-a analizat că este o echipă în totală schimbare faţă de toate celelalte echipe care au un lot stabil.

Spuneaţi că jucătorii vin cu mari lipsuri din centrele de copii şi juniori. Răzvan Lucescu blama şi el recent calitatea sportivă. Pe scurt, ce avem de făcut?

În primul rând, trebuie investit în infrastructură, asta e tot. Ce există în Italia în divizia D, noi avem în divizia A. Noi considerăm că avem condiţii, dar nu ne ridicăm la nivelul celorlalţi. Dacă vreţi să vedeţi ce înseamnă condiţii, mergeţi la şcoala de fotbal a lui Gică Hagi. Atunci ne dăm seama despre ce e vorba.

"Întotdeauna voi încerca să îi laud pe jucători atunci când lucrurile merg bine, când sunt preocupaţi şi au atitudine. Dar nu o să evit să îi corectez, o să le spun atunci când greşesc, chiar dacă nu le convine"

"În trei ani formezi o echipă. Sunt nişte paşi, degeaba închizi ochii şi mergi la întâmplare. Poate să iasă un rezultat o dată, dar e întâmplare"