S-a spulberat complexul! Dinamo - Unirea Urziceni 2-1

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

- 30 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Ambele sunt echipe care creează minuni. Numai că stilurile prin care ajung la acele minuni sunt diferite. Dinamo nu poate prea mult fără turbata beatitudine a jocului de la Liberec, iar Unirea lui Petrescu este nimic dacă nu aplică matematica rece a lui Dan.

Un dribling scurt, o privire prin care deja îl învinsese pe Dolha şi un şut plasat cu efect de Apostol la colţ. Aşa a început meciul de aseară, a cărui primă jumătate de oră se sufocase între caznele dinamoviştilor de a presa coerent şi apărarea fermă a Unirii. După momentul "Apostol" s-au păstrat aceleaşi coordonate, cu excepţia secundelor dinaintea pauzei, în care o centrare a lui Torje aduce în sfârşit incandescenţa la poarta lui Arlauskis. Nebunul puşti din poarta Unirii a găsit însă parada potrivită pentru capul lui Kone, iar Galamaz l-a "scos" imediat, când mingea trecuse de el şi se ducea spre gol.

Şi din nou de la distanţă

Absent în prima parte, Andrei Cristea licitează golului lui Apostol cu un şut splendid care aduce o egalare rapidă. A părut mirosul sângelui, menit să readucă şarjele furibunde de la Liberec sau de la Graz. Ocaziile mai mari aparţin însă tot Unirii, cu Apostol punând latul în minutul 63 pentru ca mingea să treacă puţin pe lângă poartă. A urmat "bomba" lui Paraschiv, deturnată de Dolha de sub bară. Ratarea serii e semnată totuşi de Torje, care, cu Arlauskis culcat, trage peste poartă din careul mic, cu şapte minute înainte de final. Torje a luat, Torje a dat însă, pentru că, atunci când arbitrul se pregătea de ultima expiraţie în fluier, noul căpitan explodează spre poarta lui Arlauskis, lobându-l pentru o victorie venită parcă de nicăieri. Poate doar din nebunia de a spera mereu, din care Dinamo îşi face, mai nou, emblemă.