Părea meciul în care se putea pierde tot sau se putea câștiga aproape tot, un meci cât un titlu, o rampă de lansare spre glorie. Avantajată de înfrângerea Viitorului, FCSB punea o mână pe trofeul de campioană dacă învingea CFR-ul. Pe de altă parte, clujenii își recâștigau și ei dreptul de a visa la titlu, cu o victorie în jocul cu cea mai respectată și lăudată echipă din Liga I. Au fost declarații șicanatoare între oficialii celor două, privind arbitrajele din ultimele meciuri directe sau transferurile unor jucători dinspre CFR, spre FCSB. A fost, de asemenea, interes deosebit. Mașini cu numere de Satu Mare, Sălaj sau Mureș în preajma stadionului, casa închisă, 15.000 de oameni în tribune, mulți veniți pentru echipa lui Reghe. Oamenii și-au lăsat drobul și ouăle pe masă și au plecat spre stadion. Toate acestea au părut smulse din trecut, printr-o mașină a timpului. Un trecut în care CFR și Steaua își disputau supremația în România. CFR a părut, totuși, că are mai mulți fani pe stadion și i-a avut, la televizor, pe mulți alții. Dinamoviști, olteni, Șumudică sau fani ai lui Hagi.
„Lampard” a jucat în dreapta
Asemenea „ingrediente” ne-au făcut să sperăm la un meci spectaculos, dar speranța a fost deșartă. Într-o atmosferă de meci mare, în care se simțea miza specială a partidei, Miriuță și Reghecampf au avut „nebunia” de a improviza. Primul a jucat cu doi atacanți, Omrani și Bud, și cu un singur mijlocaș defensiv, Gomelt. Și Reghe a continuat să caute cheia fericirii și a surprins din nou. Ovidiu Popescu pus să joace mijlocaș dreapta, după ce a jucat fundaș dreapta, mijlocaș central sau mijlocaș ofensiv.
Reghe, permutări continue
Născocirile antrenorilor au fost necâștigătoare. Steaua n-a existat, practic, în atac, flancul drept a fost „adormit” spre „mort”, iar CFR a dus și ea greu mingea în preajma porții adverse. Cum nici ritmul nu a fost unul care să te dea pe spate, cei 15.000 de spectatori începeau parcă să regrete mielul lăsat în cuptor. Prima ocazie i-a aparținut lui Sorsa, care a reluat cu capul pe lângă, din plonjon (7), iar a doua ocazie reală a venit după 36 de minute, Deac fiind blocat de Bălașa, în momentul șutului (43). S-a încheiat cea mai slabă repriză a FCSB, din punct de vedere ofensiv, în play-off, iar Reghecampf a continuat mutările desprinse parcă din șah. Enache a intrat în dreapta, Boldrin a trecut în spatele vârfului, Tănase în stânga și Popescu lângă Pintilii. Steaua a continuat să fie „cuminte”, iar CFR „plăpândă” și ea în atac, a mai ratat o semi-ocazie, Niță reținând în fața lui Bud (55).
Nervii lui Alibec la schimbare și prima ocazie a FCSB
După o oră de joc, Reghecampf l-a scos pe Alibec și l-a introdus pe Gnohere. Căpitanul Stelei n-a fost deloc de acord cu schimbarea fiind în pragul unei crize. A dat mâna în scârbă cu Reghecampf, a lovit cu piciorul sticlele cu apă ce le-a prins în cale și a plecat direct la vestiar. N-a văzut de pe bancă prima ocazie a Stelei în jocul cu CFR. Trecuseră 64 de minute, iar Gnohere a întors în careul pentru Enache, care a șutat din prima, pe lângă poartă. FCSB putea să aibă totuși noroc. Horj a gafat ca un copil, o minge plouată în preajma careului, iar Tănase putea să profite, dar a tras puțin pe lângă poartă (77). FCSB a încheiat jocul cu 3 oameni rulați pe postul de extremă stânga, Jakolis fiind succesorul lui De Amorim și Tănase, pe postul problemă. Nouvier a încercat și el poarta, dar tot fără succes (82), iar „capul” lui Deac a fost imprecis (90). S-a terminat cum a început, într-un meci așteptat de toți, dar care a dezamăgit mai pe toată lumea. FCSB rămâne lider, dar nu se desprinde decisiv, în timp ce clujenii nu mai au motive să spere la titlu.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER