"Pădureanu l-a făcut şef pe Sandu în ’90"

• 
• 

- 2 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Legătura dintre Mircea Sandu şi Jean Pădureanu este mult mai profundă şi mai tenebroasă decât lasă să se întrevadă recenta anchetă a DNA privind presupusul împrumut acordat de şeful FRF preşedintelui de la Gloria Bistriţa. Povestea îşi are originile încă din primele luni de după Revoluţie, iar firele păienjenişului coboară în profunzimile sistemului care a dus, în doar două decenii, la ruinarea completă a fotbalului românesc. Fără Pădureanu, Halagian, Ianul şi alţii ca ei, Mircea Sandu n-ar fi preluat puterea. Fără Mircea Sandu, "Cooperativa" şi "impresarii" n-ar fi putut parazita fotbalul şi drena din sistem sume fabuloase. Citiţi alături, în interviul cu Mircea Pascu, fostul şef al FRF schimbat abuziv în august 1990, o poveste despre fraude, presiuni politice, interese oculte şi o miză concretă: mulţi, foarte mulţi bani.

Domnule Mircea Pascu, anul 1990 a fost decisiv pentru destinul ulterior al fotbalului românesc. Acum e greu de crezut că în primele zile de după Revoluţie era altcineva la conducerea federaţiei decât eternul Mircea Sandu...În '89 eram vicepreşedinte la FRF. Vicepreşedinte salariat. Răspundeam de întreaga activitate. Federaţia avea şi un preşedinte de onoare, pe Mircea Angelescu, care răspundea în plan politic în faţa partidului. Angelescu nu semna acte.

Ce relaţii aveaţi cu el?
Am avut relaţii corecte până la un moment dat. În 12 decembrie 1989, delegaţia României plecată la Roma pentru tragerea la sorţi a grupelor de la Mondialul din 1990 a fost condusă de Angelescu. Pe mine m-au trimis la Moscova, la o întâlnire a federaţiilor comuniste...

Dacă dumneavoastră eraţi, de fapt, conducătorul federaţiei, de ce s-a procedat aşa?
Eu ar fi trebuit să merg la Roma, pentru că răspundeam de relaţiile internaţionale, eram membru FIFA şi UEFA, pe mine mă cunoşteau toţi acolo... În fine. La Roma, delegaţiei României i s-au dat 250.000 de franci elveţieni de la FIFA. Reprezentau un avans pentru participarea la Cupa Mondială.

Apoi?
A venit Revoluţia. Angelescu, abia numit ministru al Sporturilor, nu anunţase despre banii de la Roma. Pe 27 decembrie am primit un telefon de la FIFA, mi se cerea să confirmăm că am luat banii. Eu habar n-aveam despre ce vorbeau ăia! M-am dus şi l-am întrebat pe Angelescu. Mi-a răspuns că nu mă priveşte problema asta, că banii nu trebuie să ajungă la Ceauşescu...

Ce treabă avea Ceauşescu, mort din 24 decembrie, cu toată povestea?
Niciuna! Asta a fost explicaţia pe care a găsit-o atunci, pe loc, pentru faptul că, după atâtea zile, nu anunţase pe nimeni despre încasarea banilor.

"Mircea Sandu nu făcea nimic"

Mai departe?
În 4 ianuarie 1990, Angelescu şi Dinu - ultimul, proaspăt numit ministru adjunct al Sporturilor - mi-au comunicat că nu mai sunt vicepreşedinte al federaţiei. Asta, deşi n-aveau nicio bază legală să mă schimbe, pentru că eu fusesem ales de membrii electori într‑o Adunare Generală a FRF. Mi-au spus că sunt la dispoziţia ministerului… În acelaşi mod l-au îndepărtat şi pe Dan Matei, secretarul general al FRF. În locul său l-au pus pe Mircea Sandu, care până atunci fusese responsabil de sectorul pentru copii.

Mircea Sandu se remarcase cu ceva?
Nu…

Ce iniţiative avusese ca şef la copii şi juniori?
Nu făcea nimic. Îi mai spuneam eu: "Pune şi tu mâna şi mai scrie un raport!...". N-avea nicio contribuţie.

E un paradox: Mircea Sandu, venit de la copii şi juniori, a dus la dezastru fotbalul românesc, neglijând tocmai acest sector timp de 20 de ani...
Cât a stat pe funcţia aceea n-a făcut absolut nimic. Nu ştia... Când am plecat eu de la federaţie, România avea 175.000 de jucători legitimaţi. Nu era mult, dar era o anumită bază care acoperea tot teritoriul. Acum abia mai sunt vreo 80.000 şi multe regiuni au dispărut cu desăvârşire din fotbal. Reuşisem să ajungem la doi juniori pentru fiecare senior. Acum e invers!

Destituit de oamenii lui Iliescu

Să revenim...
Mircea Sandu a fost numit secretar general al FRF de către ministrul Mircea Angelescu.

Angelescu, ministru în Guvernul FSN al lui Ion Iliescu...
...Între timp, Angelescu m-a chemat să mă numească secretar general la federaţia de tenis, cu care eu aveam unele legături. Am refuzat: "Am lucrat 20 de ani în fotbal, rămân aici!".

Ce a urmat?
S-au declanşat primele alegeri libere la fotbal, pe 13 februarie 1990. Am candidat şi am câştigat detaşat, cu 260 de voturi, contra lui Andrei Rădulescu, fost preşedinte al federaţiei la începutul anilor 80 şi susţinut de ministrul Angelescu. Rădulescu a luat doar vreo 24 de voturi. Pe atunci erau cam 300 de electori la FRF.

Victorie zdrobitoare. Eraţi cunoscut...
Când am fost adus la FRF de la Corvinul, România era pe locul 27 din 36 posibile în Europa. Eu am venit la federaţie pe locul lui Ştefan Covaci. Aveam sarcina precisă de a ridica performanţele. În opt ani, România a urcat pe locul 7 în Europa, iar echipele de club au început să se califice în fazele superioare ale cupelor continentale. În plus, Gabor a fost ales cel mai bun fotbalist al Mondialelor de juniori, în 1983. Performanţă unică în fotbalul românesc, care de foarte mult timp nici măcar nu se mai califică la competiţia asta.

Dar după Revoluţie...
Aceste obiective fixate acum de conducerea FRF, calificarea la turneele finale, consider că nici nu pot fi obiective, ci obligaţii! Cum să-ţi propui să te califici şi să nu reuşeşti nici măcar atâta lucru, când la turneele finale se califică 24 şi 32 de echipe? Faceţi comparaţia! Noi ne-am calificat la Euro 1984 din grupă cu Italia, campioana mondială en-titre, când la turneul final participau opt echipe! Acum, bugetele pe care le au la dispoziţie sunt de peste 1.000 de ori mai mari decât ce aveam noi.

"Bugetul FRF pe un an era de 36.000 de dolari"

Vremurile s-au schimbat faţă de acea perioadă...
Dar s-au schimbat doar în România? Numai noi ne-am confruntat cu schimbările astea? N-au absolut niciun motiv pentru a justifica dezastrul în care am ajuns. Domnule, au o sută de oameni la FRF pentru un calendar la jumătate din cel pe care-l aveam noi!

Atunci câţi eraţi?
Noi eram la federaţie 14 salariaţi. În 1986 am avut un buget total de 36.000 de dolari, atunci a fost apogeul, cel mai mare buget de dinainte de Revoluţie.

Au dispărut 500.000 de mărci şi 260.000 de dolari

Să revenim la alegerile din februarie 1990...
Am câştigat. Prima mea întrebare a fost: unde-s banii de la amicalele pe care România le susţinuse de la începutul anului? În ianuarie, România a disputat nişte meciuri la Marsilia (n.r. - 1-2 cu Marseille), Pisa (n.r. - 0-3 cu Pisa) şi München (n.r. - 1-2 cu Bayern). Aflasem că onorariul fusese, la München, de 500.000 de mărci germane, la Marsilia - 200.000 de dolari, iar la Pisa - 60.000 de dolari. Ulterior, la Marsilia a fost şi un proces şi s-a vorbit despre aceşti bani... Despre reţeta de la München îmi spusese chiar Beckenbauer, fusesem acolo şi văzusem documentele...

Ce v-au răspuns?
N-am primit nici astăzi, după 21 de ani, niciun răspuns.

Cine trebuia să vă răspundă?
L-am întrebat pe Cornel Dinu, în acel moment ministru adjunct şi care fusese şeful delegaţiei la acele acţiuni.

Cine a luat banii aceia?
Nu pot spune decât când am dovezi. Dar eu am susţinut mereu că, în România, corupţia a început întotdeauna cu corupţia din fotbal...

Să revenim. Deci aţi fost ales preşedinte al FRF.
Am pregătit campania pentru Cupa Mondială din Italia, unde grupa era foarte grea, cu URSS, Camerun şi Argentina. Pe ei îi deranja teribil că au pierdut alegerile. Cum nu aveau niciun alt argument de ordin profesional, moral sau sportiv, au obiectat că fusesem conducător al federaţiei în perioada comunistă. Dar cine ridica problema asta? Cornel Dinu era ofiţer la Ministerul de Interne, iar Mircea Angelescu - activist, membru de partid! E ridicol: oamenii ăştia au descoperit subit, după Revoluţie, că se trăgeau din familii cu simpatii ţărăniste! În schimb, eu chiar avusesem un trecut greu. Fusesem deportat în copilărie, împreună cu toată familia, apoi făcusem armata la detaşamentele de muncă forţată...

Ce s-a întâmplat mai departe?
Ei sperau să nu obţin rezultate. Dar la Mondiale am avut o participare mai bună ca oricând. Urma să primim un milion de dolari de la FIFA pentru cele patru partide disputate. Milionul ăsta, dacă ajungea pe mâna mea, lua o destinaţie în interesul fotbalului românesc.

Şi cum aţi fost îndepărtat?
Şi atunci, în ciuda faptului că fusesem ales pe patru-şase ani, aşa prevedea statutul pe atunci, au declanşat o altă Adunare Generală a FRF ilegală, prin ministrul Cornel Dinu. Această şedinţă putea fi pornită doar de FRF în nişte condiţii speciale... Fie de preşedintele federaţiei, fie de Biroul Federal, din motive foarte importante. Dar acea adunare generală din luna august 1990 a fost convocată de ministru. Tot ministrul a selectat 100 de electori şi le-a cerut cluburilor să susţină în scris candidaturile. Pe mine m-au propus Jiul, Corvinul şi Timişoara. Au fost doi candidaţi: Pascu şi Angelescu, care tocmai fusese eliberat din funcţia de ministru.

"Cooperativa a schimbat regulile alegerilor după vot!"

Şi?
96 de oameni au participat la acele alegeri. 50 au votat pentru Pascu, 46 - pentru Angelescu. Eram câştigător clar. După anunţarea rezultatelor, Cooperativa - adică Jean Pădureanu, Vasile Ianul, Mac Popescu - a cerut ca voturile să nu mai fie egale, conform statutului, ci echipele de Divizia A să primească, fiecare, trei voturi!

Cum, au cerut asta după ce s-a votat?
Da, după! Eu am contestat, dar fără şanse de reuşită, pentru că şedinţa era condusă ilegal de Cornel Dinu. Politicul controla tot... Am reclamat că nu s-a supus la vot cererea Cooperativei. Nu m-au băgat în seamă. Până la urmă s-au dat doar două voturi pentru fiecare dintre cluburile de Divizia A. Chiar şi aşa câştigam, dar în nebunia aceea, cele trei cluburi care mă propuseseră ca preşedinte, Jiul, Corvinul şi Timişoara, au fost trecute la Angelescu!

Cum aţi reacţionat?
Am luat atitudine. Eram membru FIFA şi UEFA, i-am ameninţat că-i reclam. Mi-au răspuns că a fost o revoluţie în ţara asta... Asta era în august, înainte de venirea banilor de la FIFA.

Am consultat presa vremii. Multe publicaţii n-au scris niciun cuvânt despre scandal.
A fost o campanie susţinută de presă, au participat oameni la care nu m-aş fi aşteptat să facă una ca asta. Căbulea, Bocioacă, Horia Alexandrescu au avut o atitudine pe care nu pot să o calific...

Cum s-a sfârşit acea poveste?
În timpul şedinţei am întrebat pe ce funcţie a fost ales Angelescu. Mi s-a răspuns că preşedinte. Bine, preşedinte, dar ce fel? Eu ştiam că el are şi catedră la facultate, nu era acceptat să fie salariat în două părţi. Aşa că ei au spus că e onorific. Atunci am contestat alegerile, pentru că nu se putea vota pentru un preşedinte onorific. Mi s-a răspuns că nu mai am calitatea de membru al Adunării Generale! Ştiau că la alegerile pentru preşedinte salariat aş fi câştigat detaşat... L-au numit direct pe Mircea Sandu preşedinte executiv. Deci Mircea Sandu nu a devenit preşedinte fiind votat de membrii fotbalului românesc, ci a fost numit! În acel haos general s-a ridicat în picioare Koller, de la Baia Mare, şi a cerut şi un reprezentant al naţiunilor conlocuitoare în conducerea FRF. L-au pus pe Kassai. Aşa a luat fiinţă această federaţie care conduce şi acum fotbalul românesc!

"Angelescu şi Dinu erau prieteni cu Iliescu"

Aţi reclamat?
Am contestat la FIFA. În septembrie, forul mondial a cerut explicaţii la Bucureşti.

Cum au stins, până la urmă, problemele cu FIFA?
Au ţinut o nouă adunare generală în ianuarie 1991, în care au înfiinţat o nouă federaţie cu 14 membri fondatori, între care se număra şi femeia de serviciu, cu 10 semnături false pe acel tabel... A fost o altă greşeală. Nu s-a făcut niciun transfer de pe vechea federaţie pe cea nouă. Niciun proces verbal, niciun inventar, nimic! Era vorba de foarte multe bunuri mobile şi imobile care ar fi trebuit predate...

De ce n-aţi contestat în instanţă?
N-aveam nicio şansă. Erau susţinuţi politic.

Politic în 1990?
Oho! Totul era politic... Am văzut ce greutate am avut să dovedesc un adevăr clar ca lumina zilei, pentru că am avut un proces cu ei după ce în Italia au făcut decontul printr-o firmă belgiană... Angelescu şi Dinu erau prieteni cu Iliescu. Nu aveam nicio şansă. Păi, primeam telefoane acasă în miez de noapte, ameninţări cu moartea... În România n-a fost nicio revoluţie, a fost o lovitură de stat, era clar cine trebuia să vină la putere.

Reparaţii pe sume enorme şi deconturi fictive

Deci s-a schimbat conducerea FRF…
Şi au început... Reparaţiile la noul sediu, de la Hotel Parc, s-au făcut de către firma lui Mircea Angelescu, pe nişte sume enorme... Deconturile de la Mondiale ar fi trebuit să le semnez eu, pentru că eu am fost conducătorul delegaţiei. Nu le-am văzut niciodată. De 21 de ani le cer. S-au plătit sume enorme ca decont pentru spălarea echipamentului, când noi îl spălasem gratis... S-au decontat sume colosale pentru protocol, fără să fi avut aşa ceva. Nu ştiu în ce condiţii a fost acceptată această federaţie de FIFA. Instituţia era angajată pe proces verbal din ianuarie 1991, nu din august 1990. Există un gol de câteva luni între aceste două date care nu poate fi explicat în niciun fel.

Ce interes a avut politicul în această afacere?
Întrebaţi-l pe Iliescu, nu pe mine.

Cu Petre Roman, premierul de atunci, aţi vorbit?
O singură dată, înainte de Mondiale. Şapte minute am discutat cu el. Dinu nu reuşea să-i explice de ce trebuie să motivăm financiar echipa la Mondiale. L-am lămurit eu.

Altceva n-aţi discutat?
Nu. Dinu şi Angelescu vorbeau cu ei... Domnule, trebuie să ştie lumea că atunci a dispărut o federaţie! Bunurile... Unde-s istoricul, rezultatele? S-au făcut tot felul de falsuri.

Revenind la momentul Adunării Generale din august 1990, ce au spus votanţii?
Au protestat, dar n-a contat. A fost un grup de presiune… Traian Tomescu, Florin Halagian… Nu erau mulţi, dar aveau gura mare. Şi îi intimidau pe ceilalţi. Traian Tomescu se înscrisese la liberali, Halagian venea de la Dinamo...

Miza erau banii din Italia.
Şi nu numai. Apăruseră tot felul de impresari, erau interese mari. În primii ani de după 1990 s-au făcut vreo 3.000 de transferuri din România în străinătate. Iar primul executat sub control absolut, cu sumă reală, a fost cel al lui Hagi de la Steaua la Real Madrid. Atunci s-a făcut public, în conferinţă de presă, cu reprezentanţii cluburilor, s-a semnat oficial. Restul…

Îi mai spuneam eu lui Mircea Sandu: «Pune şi tu mâna şi mai scrie un raport!..». Răspundea de juniori, dar n-avea nicio contribuţie
Mircea Pascu, fost şef al FRF

36 de milioane de euro este bugetul pe 2011 al FRF

36 de mii de dolari a fost bugetul FRF în anul 1986

Nu eu l-am schimbat pe Pascu, el câştigase deja postul de preşedinte onorific şi a fost fraier, pentru că, dacă rămânea să candideze cu Mircea Sandu, ar fi câştigat
Cornel Dinu, administrator delegat Dinamo

Nu aveam nicio şansă în instanţă. Păi, primeam telefoane acasă în miez de noapte, ameninţări cu moartea... În România n-a fost nicio revoluţie, a fost o lovitură de stat
Mircea Pascu, fost şef al FRF