INTERVIU | "Părinţii m-au educat să nu vând droguri şi să nu fur". Balde, cel mai productiv atacant din Liga I. Poveste despre drumul de la sărăcia care îndemna la infracţiuni, la sfaturile lui Forlan şi Reyes. Plus ce surpriză i-a oferit cartela de Franţa şi filmele cu gangsteri

12 sep 2017 8119 afişări Comentează şi tu Liga 1
INTERVIU | "Părinţii m-au educat să nu vând droguri şi să nu fur". Balde, cel mai productiv atacant din Liga I. Poveste despre drumul de la sărăcia care îndemna la infracţiuni, la sfaturile lui Forlan şi Reyes. Plus ce surpriză i-a oferit cartela de Franţa şi filmele cu gangsteri
  • Senegalezul plecat la 16 ani în Argentina spune că doar educaţia l-a făcut să se ferească de dealerii de droguri sau de hoţi.
  • Balde a fost cumpărat de Atletico Madrid, la 20 de ani, de la Velez şi a debutat alături de Forlan în atac şi înlocuindu-l pe Aguero.
  • Senegalezul vorbeşte despre duelurile cu Sergio Ramos şi golul de pe Bernabeu.

Trei goluri în trei meciuri la CFR nu par întâmplătoare pentru “vârful” lui Dan Petrescu. Este atacantul cu cel mai important CV din România. Ibrahima Balde şi-a trăit deja visul pentru care a plecat din Senegal, la 16 ani. A debutat în fotbalul mare la Atletico Madrid, într-o echipă cu Aguero, Forlan, Reyes sau De Gea. Succesul a venit rapid pentru el. La 21 de ani bifa 22 de partide la Atletico, într-un moment în care madrilenii câştigau Cupa UEFA. Apoi a urmat încă un sezon în prima ligă din Spania, la Osasuna, unde a marcat pe Santiago Bernabeu, în faţa lui Ronaldo, Higuain, Ramos, Casillas sau Di Maria.

Dan Petrescu l-a dus în Rusia, la Kuban, dar n-a apucat să-l antreneze în campionatul unde a ajuns golgheter, dar tot “Bursucul” l-a convins să vină şi la CFR. Ibrahima Balde vorbeşte despre copilăria săracă, printre dealeri de droguri şi hoţi, în Senegal, plecarea în Argentina unde a început fotbalul, dar şi visul pe care a ajuns să şi-l trăiască în Spania.

În primul rând, te-aş ruga pe tine să te prezinţi. Cine este Ibrahima Balde?
Sunt jucător profesionist, îmi respect meseria. Ibrahima Balde este un tânăr din Senegal, care a visat mereu să fie la cel mai înalt nivel şi muncesc din greu… Cred că sunt un om bun, înainte de a fi jucător de fotbal sunt o persoană bună. Îmi place să stau acasă, cu soţia mea să ne uităm la filme pe NetFlix. Când am vacanţe, mergem în New York, acolo îmi place să joc baschet…

Ce filme îţi plac?
Îmi plac filmele cu dealeri de droguri, cu gangsteri şi e diferit de soţia mea, pentru că ea preferă mai mult filmele romantice, dar aşa sunt soţiile, ştii? (râde).

După Spania, Rusia, Franţa ai ajuns în România. Cum de ai decis să semnezi cu CFR?
Cred că Dumnezeu a vrut să fiu în România. Îmi amintesc că atunci când jucam în Spania, în 2012 sau 2013, am avut ofertă de la CFR, dar Atletico Madrid nu a vrut să mă lase. După 5 ani sunt aici şi cred că e destinul. Când m-a sunat Mister Petrescu am spus că tot timpul e bine să mergi acolo unde oamenii te plac.

“Woow, am văzut apelurile pierdute de la Dan Petrescu şi am spus că trebuie să-l sun”

Dan Petrescu spunea în vară că nu-i răspunzi la telefon...
Da… (râde). În acel moment eram în New York şi foloseam numărul de Franţa, dar şi pe cel de America şi în acel moment numărul de Franţa nu mergea, pentru că foloseam numărul de USA şi m-a sunat de multe ori şi n-am răspuns din cauza asta. Când mi-am pus cartela de Franţa am văzut apelurile lui şi am spus: Wow, trebuie să-l sun înapoi! L-am sunat şi n-am putut vorbi cu el. Credeam că s-a întâmplat ceva, dar destinul a făcut să fiu aici.

Cum ţi se pare Dan Petrescu?
Dan, pentru mine, are ce îi trebuie unui antrenor foarte bun. Are caracter, are momente când vorbeşte tare, momente când te cheamă şi vorbeşte frumos cu tine. A fost un jucător mare şi ştie cum să managerieze jucătorul. Dacă eşti bun, joci. Nu contează cum te cheamă. Asta e bine pentru club. Cred că Dan poate să facă ceva în România şi sper să avem succes împreună.

Presa spune că ai cel mai mare salariu din România. Este o presiune pe tine, din cauza asta?
Da? Nu ştiam asta (râde). Dar ştii cum e, presa vorbeşte. Nu cred că am cel mai mare salariu din România. Câteodată oamenii, dacă vor să ştie ceva, spun ceva, dar nu am presiunea asta. Ca fotbalist, îmi place presiunea. Cu cât e mai multă presiune, cu atât dai mai mult pentru echipă. Nu-mi pasă despre asta. Îţi meriţi salariul când îţi faci treaba. Sunt fericit să fiu aici. Sper să câştig mulţi bani, multe trofee şi să avem mult succes, împreună, cu echipa.

“Educaţia părinţilor m-a ferit să nu vând droguri sau să fur”

Să vorbim şi despre cariera ta. Cum de ai ajuns în Argentina când aveai 16 ani?
Ştii cum e, visul african…

Visul african nu înseamnă Europa?
E adevărat, sunt de acord cu tine, dar când trăieşti într-un oraş sărac, în condiţii dificile ai doar strada şi şcoala. Şi apoi ai “munca uşora”. Aceasta însemna să vinzi droguri, să jefuieşti şi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut familia care mi-a dat o educaţie. Această educaţie m-a ajutat să reuşesc. Era dificil. Te trezeşti dimineaţa, îţi vezi tatăl şi mama că aleargă în fiecare zi, încercând să facă ceva pentru ca tu să mănânci. Eu sunt cel mai tânăr din familie şi am văzut aceste lucruri şi am spus “woow, trebuie să fac ceva!” Dar în acel moment eram tânăr şi aveam doar fotbalul şi şcoala. Am început să merg la şcoală, dar am spus că şcoala va dura prea mult. Ai nevoie de mult timp ca să faci bani. În acel moment vedeam doar bani pentru că doream să-mi ajut tatăl, mama, prietenii şi fraţii. Aşa că am început să joc fotbal pe stradă, iar la 16 ani am decis să nu mai merg la şcoală, dar nu am spus nimic familiei. Am început să joc tot mai mult fotbal, lumea mă ştia deja, iar un tip de nicăieri a venit şi m-a văzut şi mi-a oferit oportunitatea să merg în Argentina.

Şi ai decis să mergi...
Nu ştiam continentul, dar ştiam de Diego Maradona. Am decis să merg. Mi-a spus că e agent, dar nu era agent. Era un...mai bine să nu spun (râde). Era altceva.

Te-ai acomodat greu?
Jur că a fost foarte greu acolo, dar Dumnezeu m-a ajutat. Am ajuns acolo, nu ştiam pe nimeni, i-am dat şi banii mei ca să îmi cumpăr bilet. M-a dus într-un apartament, am stat o săptămână, după care mi-am sunat tatăl şi i-am spus că merg înapoi. El m-a întrebat atunci de ce gândesc aşa şi dacă sunt bărbat sau nu. Mi-a spus că ştiu cum trăim acolo, condiţiile din Senegal şi că trebuie să rămân, să muncesc, să am răbdare şi să mă rog tot timpul. Am făcut asta şi Dumnezeu m-a ajutat. Am început să joc la Velez şi totul a fost bine. Cineva din Spania, de la Atletico m-a văzut şi mi-a dat şansa să merg la Atletico.

Locul luat lui Aguero şi sfatul de la Forlan

Visul devenea realitate?
În acel moment nu a fost aşa. Când am ajuns la Atletico am ajuns la echipa a doua. Am văzut că nivelul era diferit de Argentina, munca era diferită. Mi-am spus că trebuie să ajung în prima echipă. Am jucat la echipa a doua, am marcat multe goluri şi Quique Sanchez Flores mi-a dat posibilitatea să mă antrenez cu prima echipă. M-a plăcut şi mi-au oferit un contract.

Cum a fost debutul la prima echipă?
În acel moment visul meu a devenit realitate. Eram în Senegal, iar directorul tehnic mi-a spus că trebuie să mă întorc pentru că avem meci cu Sevilla. L-au vândut atunci pe Sinama Pongole la Sporting şi mi-a spus că poate voi juca, pentru că Aguero era accidentat, iar Quique voia să joace cu doi atacanţi. Am revenit, am făcut antrenament 2-3 zile şi apoi eram titular. Atunci mi-am spus că nu e posibil. Realizam că joc la Atletico Madrid, la prima echipă. Îmi amintesc că Forlan a venit în vestiar şi mi-a spus: “Ibra, joacă la fel cu o faci la antrenament!”. Am intrat în teren, am văzut tot acel stadion plin de oameni care cântau şi jur pe ce am mai sfânt că inima mea bătea ”bum, bum, bum”. M-am uitat spre cer şi am spus “Doamne, mă las în mâinile tale”. Când meciul a început m-am gândit doar la joc şi visul a devenit realitate.

Aceasta a fost cea mai frumoasă amintire de la Atletico?
Asta a fost cea mai frumoasă amintire şi când am câştigat Cupa Uefa, în Germania, la Hamburg, cu Fulham. Nu am jucat atunci, dar pentru mine a fost cea mai mare realizare a carierei să am posibilitatea să fiu acolo cu toţi acei jucători fantastici.

Reyes: “Negrito al meu”

I-ai dat multe goluri lui De Gea, la antrenamente?
Am fost foarte apropiaţi. Am şi acum fotografii cu noi, când eram tineri. Era bun, dar astăzi e mai bun ca atunci. Atunci a avut acele probleme cu ochii şi a avut un moment în care a fost scos din circuit, dar Dumnezeu, munca multă l-au ajutat să ajungă la Manchester.

Cel mai bun prieten de la Atletico?
Reyes. Era un fenomen. Îmi spunea că sunt “negrito” al lui.

De la el ai învăţat cele mai multe lucruri?
Am învăţat mai multe de la Forlan. Îi plăcea să vină mai repede la antrenament. Venea înaintea tuturor şi mergeam la sala de forţă. Eu eram tânăr, eram stresat, mergeam mai repede, dar stăteam în vestiar. El mi-a spus ca de fiecare dată când ajung mai repede la antrenament să merg la sala de forţă, iar după antrenament să rămân să exersez cu mingea. Mi-a spus să lucrez la controlul mingii să trag la poartă.

Golul de pe Bernabeu şi “avalanşa” Realului

Apoi ai ajuns la Osasuna şi ai marcat pe Santiago Bernabeu. Care a fost senzaţia?
A fost o nebunie, pentru că îmi plăcea Real Madrid încă de când eram în Senegal. Visul meu era să joc pe Santiago Bernabeu. Înainte să înceapă meciul am intrat pe teren şi am văzut toţi acei jucători mari. Erau Xabi Alonso, Higuain, Benzema, Cristiano… M-am uitat la ei şi la stadion şi am spus că e fantastic. Eram ca într-un hotel. Am avut posibilitatea să-i dau gol lui Casillas şi parcă pluteam. Am fost fericit să marchez, dar apoi a fost ca o avalanşă. Veneau şi “bum, bum, bum, bum”. Pur şi simplu nu vezi mingea... Am primit 7 goluri atunci, dar pentru mine a fost bine, pentru că am marcat, am făcut schimb de tricouri cu Cristiano, pentru fratele meu. A fost fantastic.

Cum e Cristiano Ronaldo, văzut din teren?
E cel mai mare star. E un jucător uriaş. Vezi ce face. Fizic e bine, munceşte foarte mult şi merită să fie unde e acum. E cel mai bun jucător din lume, iar toţi copii vor să fie ca el. De asemenea jucătorii ca noi, când îl privim pe acest jucător vedem că a câştigat tot, dar continuă să muncească. Pentru mine e un exemplu. Nu am talentul lui, dar învăţ de la el.

O ultimă întrebare: ce-mi poţi spune despre duelul cu Sergio Ramos?
Am jucat pe Santiago Bernabeu în alt meci, cu Reims. Era trofeul Santiago Bernabeu. La o ocazie, Ramos m-a lovit cu cotul. M-am întors şi i-am spus să fie atent. Mi-a spus că nu m-a atins. I-am spus că nu e nicio problemă, dar la următorul duel l-am lovit cu genunchiul în picior. El m-a întrebat ce fac, iar eu i-am spus că l-am atenţionat să fie atent, acum a venit rândul meu (râde).


 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.