INTERVIU | LE TALLEC "Joc fotbal până când nu voi mai putea alerga!". Cum a ajuns în România un câştigător al Ligii Campionilor cu Liverpool, ce i-a luat ochii în Bucureşti, ţinta cu Astra, amintirile din Ghencea, privirea fetiţei sale şi de ce a ratat invitaţia lui Macron

18 sep 2017 13052 afişări Comentează şi tu Liga 1
INTERVIU | LE TALLEC "Joc fotbal până când nu voi mai putea alerga!". Cum a ajuns în România un câştigător al Ligii Campionilor cu Liverpool, ce i-a luat ochii în Bucureşti, ţinta cu Astra, amintirile din Ghencea, privirea fetiţei sale şi de ce a ratat invitaţia lui Macron 12 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7946/16727784/6/7445903-mediafax-foto-alexandru-dobre.jpg

Proptită în geamul casei de bilete a stadionului din Ploieşti, o fotografie cu o distribuţie mai veche a Astrei ne teleportează în trecut. Un trecut plin. Plin de întâmplări de tot felul petrecute pe un gazon care parcă încă mai pontează crampoanele lui Beraru sau Ciorea. Pentru că suprafaţa Arenei Columbia arată impecabil chiar şi acum. E locul în care Astra 2, echipa lui Marius Măldărăşanu, îşi poartă luptele de acasă. Dar e mai ales locul în care formaţia lui Edi Iordănescu se antrenează pentru meciurile de la Giurgiu sau din deplasările din Liga 1.

Soarele arde cu putere şi sesiunea de dimineaţă a antrenamentului dintr-o zi de septembrie nefiresc de caldă se încheie aproape de ora 12:00. Iliev, Ioniţă, Seto şi ceilalţi mai trosnesc încă de vitalitate. La fel ca şi Gheorghe Rohat, acum şef al Centrului de copii şi juniori al Astrei. Zvelt şi tonic, fostul fundaş central pare că încă ar mai intra prin alunecare la un atacant actual din Liga 1. Chiar şi la Anthony Le Tallec, francezul venit în vară la echipa lui Ioan Niculaie.

"Am terminat antrenamentul dar mă duc să mă spăl pe mâini şi să mănânc. Durează doar 10 minute. Mă aştepţi?", ni se adresează Tony, ştergându-şi fruntea asudată.

În vârstă de 32 de ani, Le Tallec face parte din clubul restrâns al fotbaliştilor rasaţi care au ales să joace în România. E campion mondial U 17 cu Franţa şi vicecampion european U 16, a lucrat cu Gerard Houllier şi Rafa Benitez la Liverpool şi a fost considerat unul dintre cei mai promiţători jucători daţi de fotbalul lui Platini şi Zidane. Ajuns pe Anfield într-o perioadă în care echipa era înţesată de vedete, Le Tallec a stat ca pe ace. Pentru că, firesc, voia să joace. Cu reale calităţi de jucător cu ştaif şi mângâiat de britanici cu apelativele Genius şi Le Tallent, Anthony nu şi-a aşteptat locul. A iniţiat o discuţie cu Benitez şi a hotărât să plece împrumut în Franţa. A fost momentul în care şi-a tăiat, poate, singur craca de sub picioare. Nu a căzut într-un gol imens, pentru că a continuat să evolueze în Ligue 1 sau din nou în Anglia, la Sunderland. Dar regretul legat de Liverpool mai persistă.

Cât timp ai la dispoziţie?
20 de minute, te rog. Avem al doilea antrenament al zilei puţin mai târziu. Şi...

Două antrenamente într-o zi?
Da, e OK.

OK, 20 de minute să fie atunci.
Ascult.

Cum ai ajuns tu în România? Ce te-a făcut să vii aici luând în considerare CV-ul tău...
Am avut câteva variante în vară, după ce am jucat în Grecia timp de doi ani, dar am vrut să rămân în afara Franţei. Nu am vrut să mă mai întorc în campionatul ţării mele şi când Edi Iordănescu m-a asunat, am început să mă gândesc serios la propunerea lui. Mi-a zis că mă vrea neapărat la echipă şi atunci am pus la cale primul pas.

Care a fost?
Să vizitez echipa şi oraşul.

Giurgiu sau Ploieşti?
Bucureşti. Stau în Bucuresti, dar am avenit şi aici, la Ploieşti, apoi m-am dus la Giugiu ca să văd stadionul şi am discutat pentru mult timp cu Edi pentru a-i înţelege planurile, pentru a-mi exprima doleanţele... Şi aşa, în scrut timp, am văzut că nu-s doar vorbe, chiar mă doreşte! Şi am decis să semnez cu Astra (n.r. - francezul şi-a pus semnătura pe o înţelegere pe două sezoane). Printre argumentele care m-au convins s-a numărat şi faptul că echipa juca în Euriopa League, dar din păcate nu mai suntem angrenaţi în această competiţie. Dar acum nivelul nostru de joc a crescut substanţial şi realizez în fiecare zi că am luat decizia optimă pentru cariera mea şi pentru familia mea. Astra are potenţial, ne exprimăm din ce în ce mai bine. Avem posesie, suntem o formaţie echilibrată, lângă noi cresc tineri care pot aduce varietate în joc.


Mocirla din Ghencea: Anthony La Tallec, tackling made in Premier League. Pompiliu Stoica a rezistat... în Steaua - Liverpool 1-1 FOTO Mediafax

"Când i-am spus soţiei că venim în România, a fost foarte supărată. Acum îmi spune: <<Not bad, not bad!>>". Obiectiv turistic pe termen scurt: "Sunt curios cât timp ne va lua să o vizităm pe toată..."

Odată semnătura pusă pe contract, ce impact a avut asupra ta România. Ţi-ai mai adus aminte ceva din 2003, de la meciul Steaua - Liverpool, 1-1? (Claudiu Răducanu / Traore, 6.11.2003, Ghencea)
Nu prea multe, ştii cum e, te cazezi, faci un antrenament, îţi faci nişte amintiri prin geamul autocarului despre oraşul în care joci şi cam atât. Am intrat în repriza a doua atunci (n.r. - min.57, în locul lui El Hadji Diouf), era un teren foarte greu, şi s-a terminat meciul la egalitate. Acum am fost surprins de ceea ce am văzut. Când am decis să vin aici, mai întâi am vrut să vizitez locurile şi am fost impresionat de oraş şi de faptul că Ploieştiul nu este departe de Bucureşţi. Aspectul esenţial a fost să locuiesc în Bucureşti pentru familia mea, am o fetiţă în vârstă de 9 ani, Lyia, care învaţă la Şcoala Franceză, şi lucrurile s-au brodat pentru mine. Am mai avut ofertă de la două cluburi din Germania, o formaţie din Turcia, dar am zis că prefer România.

Spune-mi ce ţi-a zis soţia când i-ai zis că veniţi în România?
A fost foarte supărată. Pentru că plecam din Grecia, unde nivelul de viaţă era destul de ridicat şi opţiunile pentru familie erau variate. Dar când a ajuns aici, mi-a zis: "Not bad, not bad!"

De ce? Ce a determinat-o să spună asta?
Nu ştiu cum să-ţi răspund la întrebarea asta, pentru că noi de curând am început să vizităm oraşul. Eu am tot avut meciuri toată vara, de când am semnat cu Astra... Dar pot să-ţi spun că parcurile, mall-urile, lacul Herăstrău. Şi îmi place Casa Poporului, aş vrea să o vizităm, sunt curios cum arată şi cât timp ne va lua să o vizităm, ştiu că e a doua cea mai mare clădire a lumii după Pentagon. Am vrut să mergem săptămâna asta, dar o vom vizita curând...

Nu poţi face un întreg tur, doar o parte poate fi vizitată...
E OK şi atât.


Metale preţioase. Cu vărul său, Sinama-Pongolle


Frizură army. Campion mondial U 17

Anthony Le Tallec (32 de ani) a devenit vicecampion european cu naţionala Franţei U16 (2000) şi a luat aur cu naţionala "cocoşilor" la Mondialul U 17 (2001). La CM U 17 competiţie a devenit cel mai bun pasator al turneului la care au mai evoluat fotbalişti precum Xavi şi Fernando Torres sau Mascherano şi Tevez. Anthony mai are un frate, Damien, jucător la Steaua Roşie Belgrad


Suvenir. Emmanuel Macron şi soţia sa, la Muzeul Satului. Le Tallec nu a mai ajuns la recepţia de la Ambasa Franţei FOTO Mediafax

Bad timing: de ce l-a ratat pe preşedintele Franţei. "Îmi place Macron, e ambiţios şi are o viziune modernă despre democraţie. Am fost invitat şi eu când a sosit în România". Ce spune jucătorul Astrei despre atacurile teroriste din toată lumea

Am văzut pe pagina ta de twitter că-l admiri pe Emmanuel Macron...
Îmi place acest preşedinte pentru că e tânăr, e ambiţios şi trebuie să avem o viziune nouă, îi ascult discursul, îmi place strategia lui şi cred că Franţa va progresa cu el în frunte.

Nu te-ai întâlnit cu el în timpul vizitei lui în România?
Îmi place acest preşedinte, am vrut să mă duc pentru că prietenii mei din Bucureşti au mers. Mulţi francezi din Bucuresti am fost invitaţi la amabsadă, dar n-am putut să mai ajung, trebuia sa iau o hârtie de a ambasadă. Cred că numele său va reprezenta un capitol important din istoria Franţei.

Macron a spus că lupta împotriva terorismului islamist a devenit prima dintre priorităţile dilomaţiei franceze pe 2018. Ce simte un francez când deschide televizorul sau intră pe smart-phone şi află despre actele de terorism care se abat asupra Franţei?
Îmi lasă un gust amar şi mă tem pentru viaţa apropiaţilor mei. E incredibil ce se întâmplă în lume! Când jucam în Grecia şi aflam despre aceste drame, puneam imediat mâna pe telefon să-i sun pe ai mei. Locuiesc foarte aproape de Paris... Şi am în Paris foarte mulţi prieteni. Cred că e periculos acum peste tot în Franţa, nu mai eşti în siguranţă nicăieri.

Care e în opinia ta cea mai importantă personalitate din istoria Franţei?
Charles de Gaulle... Şi Napoleon... Mă bucur să văd că aveţi o zonă în Bucureşti care-i poartă numele lui Charles de Gaulle. Trec mereu pe acolo.

Platini, Zidane sau Griezmann?
Zidane, desigur, e cel mai valoros şi uite că teoria potrivit căreia un mare fotbalist nu poate deveni şi un mare antrenor nu prea stă în picioare. Zidane a reuşit la Real Madrid să gestioneze bine relaţia cu jucători cu o personalitate puternică, ceea ce nu e uşor, şi a format o echipă aproape imbatabilă.

Câştigaţi voi sau Germania Mondialul de anul viitor?
Sper, avem o arie de selecţie foarte mare în acest moment, dar uite! Am făcut egal cu Luxemburg.

Dacă ai fi în locul lui Didier Deschamps, câte ore ţi-ar trebui ca să stabileşti linia ofensivă a naţionalei?
Ha, ha, ha! Cred că mult, avem atacanţi foarte valoroşi: Mbappe, Griezmann, Dembele, Giroud, Benzema, Lacazette, Coman...


Afiş cu greutate. Le Tallec şi foştii jucători ai actualei sale echipe FOTO: twitter

"Campionatul din România seamănă cu eşalonul secund din Franţa din punct de vedere valoric". Marea întrebare "de ce doar Viitorul are o academie?" şi cine va lua titlul

Hai să trecem la alt subiect. Presupun că ţi-ai conturat deja o imagine despre cum arată campionatul României. Ai putea să faci o comparaţie cu unul în care ai jucat?
E dficil să pun o ştampilă, aş putea să spun că din punct de vedere valoric e asemănător cu cel din Grecia. Sau cu a doua divizie din Franţa...

Dar ţi-ai putut cristaliza o idee despre profilul fotbalistului român din Liga 1?
Sunt surpins să vă jucatori tineri români foarte talentaţi, sunt foarte tehnici şi au potenţial. Dar le lipsesc totuşi câteva elemente esenţiale care se învaţă în şcoală şi puţină disciplină tactică. În Franţa avem academii, îi creştem. Fiecare club deţine propria şcoală, în timp ce în România nu aveţi aşa ceva şi jucătorii ratează nişte lucruri esenţiale. Uite, cum are Viitorul lui Gheorghe Hagi. Şi noi, la Astra avem, în creştem bine. (n.r. - Le Tallec face referire la echipa a doua - AFC Astra 2 - evoluează în Liga a 3-a, pe locul 10 din 14, şi e condusă de Marius Măldărăşanu).

Un plus la toate capitolele ai identificat ce echipe ar avea faţă de voi?
Sunt cam cinci echipe foarte bune. Îmi place Viitorul, îmi place CFR Cluj, e o echipă puternică, organizată. Îl ştiam pe Dan Petrescu de pe vremea în care juca în Anglia, la Chelsea. Pe el şi pe Hagi i-am urmărit în trecut dintre fotbaliştii români. Îmi place Steaua, e limpede că are mai buni jucatori din campionat. Va termina prima. 

Şi Astra?
Astra va fi surpriza din acest sezon, veţi vedea!

Care e filosofia de joc a antrenorului Edi Iordănescu?
Am o relaţie foarte bună cu el, comunicăm, comunică mereu cu fiecre jucător, are o viziune modernă despre fotbal, îmi place, se vede că face parte din şcoala nouă, cu idei inovative şi mereu updatat la ce se întâmplă în fotbalul mondial. E ambiţios, vrea să construiacă o echipă redutabilă, suntem pe podium şi nu ne e teamă de nimic. Asta ne inspiră.

Mi-ai spus mai devreme că veţi fi surpriza, dar nu pe ce loc veţi termina!
Cred că vom termina între primele trei.

O ultimă întrebare despre fotbalul românesc. Ai reuşit să vezi vreun meci al naţionalei României?
Am văzut meciul cu Muntenegru (n.r. - 0-1 la Podgorica), am fost surpins ca Alibec n-a fost în echipă, e un jucător cheie. Sper să progresaţi, aveţi calitate.


Un antrenor mândru. Sinama Pongolle, Kewell, Houler, Le Tallec şi Carragher, de la stânga la dreapta

  • Le Tallec (32 de ani / 1,85 m / 79 kg) a jucat pentru Le Havre, Liverpool, Saint-Etienne, Sunderland, Sochaux, Le Mans, Auxerre, Vallencienes, Atromitos şi Astra Giurgiu.
  • Poate juca atacant sau mijlocaş ofensiv
  • În naţionala U 21 a Franţei a marcat 12 goluri în 34 de partide
  • 600.000 de euro e cota lui de piaţă
  • 4,5 milioane de euro a fost cea mai ridicată cotă de piaţă, la 1 august 2010


Artificiu tehnic. Le Tallec n-a tăiat mingea. Acrobaţia a fost admirată de Toure şi Gilberto Silva (Arsenal), dar şi de Djibril Cisse (plan depărtat)

"Sunt foarte puternic în plan mental, dacă nu aş fi fost, aş fi renunţat de mult timp la fotbal". Ce sfat i-ar da unui fotbalist tânăr care ar prinde un contract la o echipă importantă a Europei

Care crezi că e cea mai importantă parte în devenirea unui fotbalist şi valorificarea potenţialului său la maxim? Talentul, munca şi ambiţia, relaţia cu antrenorul sau norocul?
Toate sunt importante, dar aş putea să-ţi răspund în procente: 20 % talent, 60 % muncă, 10 % picioare şi mental puternic şi 10 % noroc.

Uitându-mă pe traseul carierei tale, mi se pare că eşti foarte puternic mental. Pentru că odată ce ai ajuns la o echipă precum Liverpool şi odată ce eşti perceput drept un fotbalist talentat, cred că e greu să-ţi regăseşti un echilibru când îţi continui cariera la un alt nivel, nu?
Eu sunt foarte puternic din punct de vedere psihic, dacă nu eram strong la acest capitol, aş fi renunţat de mult timp la fotbal. Dar  iubesc foarte mult fotbalul, din acest motiv  îmi continui cariera în linişte, stau la nivelul ăsta. Nu e cel mai înalt nivel, dar cred că sunt bine aici, la Astra, în România. Era important pentru mine să am echilbru pe toate planurile.

Te-am întrebat asta pentru că parcursul nostru în viaţă e influenţat de deciziile pe care le luăm  - pripite sau nu - în anumite momente cheie. Tu ai ajuns la Liverpool la 16 ani, din postura de campion mondial U 17 cu Franţa, alături de vărul tău, Sinama-Pongolle - dar apoi n-ai avut răbdare şi ai cerut să pleci.
Eram foarte tânăr şi nimeni nu a vorbit cu mine pe un ton convingător să stau la Liverpool. Cu Gerard Houllier eram mereu în lotul de 18, îmi oferea încredere, dar eu voiam să joc şi n-aveam răbdare. După ce a fost demis, a venit Rafa Benitez cu un nucleu consistent de jucători spanioli şi am simţit că pică cerul pe mine. Am anticipat că nu voi mai juca în mandatul lui, deşi mi-a zis că-mi va oferi ocazii. Am privit cu neîncredere reacţia lui...

Şi ce s-a întâmplat?
Am plecat împrumut la Saint-Etienne. Când m-am întors, mi-a zis că am greşit pentru că deja alţi fotbalişti din compartimentul ofensiv îl convinseseră. Sunt fericit însă pentru momentele frumoase: sfertul de finală cu Juventus în care am fost titular şi am reuşit un assist, Liga Campionilor de la Istanbul. Ştii că se spune că e bine să rămâi cu momentele frumoase dintr-o experienţă, dar e greu pentru că îţi invadează mintea şi lucrurile mai puţin plăcute.

Apoi ai plecat de la Liverpool...
Benitez m-a lăsat să înţeleg că pot pleca... Şi am plecat din nou împrumut.

Dacă ai sta faţă în faţă acum cu un jucător tânăr, aşa cum erai tu la Liverpool, ce sfat i-ai da?
I-aş spune doar atât: să aibă răbdare şi să aştepte până când îi va veni locul. Să nu mai ia decizii pripite aşa cum am luat eu.


Liverpool, în finala cu Milan din 2005. Traore, Xabi Alonso, Hyypia, Dudek, Carragher, Kewell (sus, de la stânga). Finnan, Baros, Luis Garcia, Gerrard, Riise (jos, de la stânga)


Le Tallec, primul din stânga, sus, cu un accesoriu Carlsberg pe cap, la ceremonia de premiere de la Istanbul, după finala Ligii

"După ce am văzut prima repriză, am zis că ne bat cu 8-0. Dezvăluiri din vestiarul lui Liverpool în finala din 2005 cu Milan şi ce a simţit când n-a prins lotul şi a fost trimis de Rafa Benitez în tribunele stadionului din Istanbul

Cu Milan, în finala din 2005, ai fost pe banca de rezerve?
Nu, a fost cea mai apăsătoare zi din viaţa mea în fotbal. Am fost foarte trist pentru că Benitez m-a lăsat în afara lotului, am văzut meciul din tribună. Mi-am pierdut suflul pe acolo.

La pauză, când Milan conducea cu 3-0, ce ţi-a trecut prin minte?
Eram terminaţi, credeam că vom pierde cu 8-0. Dar Steven Gerrard i-a luat pe toţi în jurul lui la pauză şi le-a spus că "probabil e ultima finală de Champios League pentru mulţi dintre noi, haideţi să luptăm! Si să dăm tot pentru fotbalul eneglez, pentru noi, pentru fanii lui Liverpool". Şi a fost până la urmă un joc inimaginabil.

Ceva s-a schimbat în repriza a doua. Fanii voştri! Au început să cânte şi tot să cânte. Nu uita că de obicei suporterii sunt împărţiţi la o finală: 50% şi 50 %, dar la acea partidă 75% au fost ai voştri şi 25 % ai lui Milan. Fanii noştri şi-au vândut biletele suporterilor echipei tale! Şi mi-aduc aminte şi acum de primul gol al lui Liverpool. Îl văd pe Gerrard venind şi mi-aduc aminte că am vrut să strig spre Jaap Stam: "Ai grijă! Vine!" Nu am făcut-o însă şi mi-am reproşat apoi. Mi-am zis: "Oooo, de ce n-ai zis nimic, Paolo!?

Paolo Maldini, într-un interviu acordat pentru Daily Mail lui Jamie Carragher, adversar la Istanbul

Cum e fotbalistul Gerrard şi omul Gerrard?
E jucătorul care m-a impresionat cel mai mult. Deoarece la meci, sau la antrenament dă acelaşi lucru. Dă totul. Tot timpul, de la început până la capăt dă tot. Este incredibil şi dacă eşti cu el în echipă! Este un model. Şi este foarte, foarte exigent cu toată lumea. Este un caracter deosebit. Dar este un tip extrem de retras. Nu vorbeşte mult. Şi la masă este aşa, nici în vestiar nu vorbeşte prea mult. Dar pe teren, se transformă.

O ultimă întrebare legată de Liverpool. Ce-ai simţit prima dată când ai auzit fanii cântând "You'll never walk alone"?
La primul meci eram rezervă cu Chelsea, a fost incredibil, tremuram tot, aveam frisoane. Simţeam furnicături pe şira spinării, simţeam cum mi se zbrîlesşte părul pe mâini. Te simţi fobalist, poţi să ascuşţi din faţa televizorului sau să citeşti despre ce se întâmplă acolo... Degeaba... Dacă nu eşti pe Anfield ca spectator sau fotbalist, cu greu poţi înţelege acel fenomen.


Fanul lui tata. Lyia, fetiţa soţilor Le Tallec, în tricou grupării din Grecia, Atromitos

"Când îmi văd fata zâmbind, îmi trece orice supărare. Nu are ochii mei verzi, dar are privirea mea!". Cine e fundaşul de netrecut, semnificaţia tatuajului şi DJ-ii francezi ai momentului

Am intrat în prelungri, aşa că îţi voi mai adresa câteva întrebări de final, scurte.
Să vedem.

Te întreb de sarmale, de mici?
Nu mă prinzi, le ştiu, mănânc orice.

Ravel, Mireille Mathieu, Jean-Michel Jarre sau David Guetta?
Ha, ha! Mireille Mathieu, îi ştii. Îmi place Johnny Hallyday, dar avem şi o generaţie bună de DJ: David Guetta, Bob Sinclair, Martin Solveig.

Ce reprezintă tatuajul de pe mână?
E un tatuaj maori şi sunt trecute date importante din viaţa mea, precum şi numele fiicei mele.

Eşti în locul meu şi îl caracterizezi pe fotbalistul Anthony Le Tallec.
Complet. Loveşte cu stângul şi cu dreptul, la fel de bine. Nu e Usain Bolt la capitolul viteză, dar nici lent nu e. Are un joc aerian bun, imaginaţie în joc şi cred că pasează bine.

De cine n-ai putut trece niciodată?
Niciodată... nu ştiu... dar brazilianul Thiago Silva e foarte inteligent în joc. Are poziţionare, greu de trecut de el. Şi jocul lui cu capul este perfect. Nu doar că respinge, el pasează precis cu capul. Chiar te supără perfecţiunea lui...

Ce faci când eşti supărat?
Stau cu familia mea şi când o văd pe Liya, fata mea, zâmbind, atunci îmi trece orice supărare.

Are ochii tăi, verzi?
Nu, dar are privirea mea.

O ultimă întrebare. Ce titlu i-ai pune interviului?
Orice, dar nu un joc de cuvinte cu Le Talent, s-a mai dat în presa din Anglia.

Atunci te întreb până când vei juca fotbal?
Până când nu voi mai putea alerga! Sună bine de titlu, nu?

Sună bine. Succes cu Astra!
Mulţumesc!

Le Tallec salută şcolăreşte şi coboară scările în pas grăbit. Nu pare că suferă după fiecare pală de vânt de pe stadioanele din Premier League sau Ligue 1. A fost prizonierul propriilor decizii doar pentru o periodă. Una scurtă. Pentru că şi-a luat viaţa în piept şi a ştiut să lase trecutul într-un album de amintiri. N-a privit cu scepticism mingea din Giurgiu sau din Ploieşti şi  acceptă provocările unui mediu de care era toatal străin. Munceşte cu înverşunare - "ca un câine la antrenamente" -, aşa cum povestea pentru ESPN şi în urmă cu 7 ani, şi nu l-a luat pe "nu" în braţe atunci când i-a bătut la uşă propunerea lui Edi Iordănescu. Anthony are 32 de ani şi energia unui fotbalist de 18 ani. O energie porţionată şi pentru a doua şedinţă de antrenament a zilei, şi pentru zilele ce vor urma cu Astra. Pentru că, aşa cum spune chiar el, va juca fotbal până când îl vor ţine picioarele. 


Anthony, la interviul pentru ProSport

 

 

 








 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.