Dragoș Plopeanu (27 de ani), fost portar la Oțelul Galați în ultimul sezon de Liga 1 pentru campioana României din 2011, a fost invitat vineri la ProSport LIVE, emisiune în care abordat subiecte diverse. Fotbalistul care se recuperează după o accidentare gravă a devenit în prezent antrenor la secțiile de copii și juniori de la CSA Steaua, iar în timpul liber duce o cursă de anduranță pentru a se recupera și pentru a reveni pe teren. Între subiectele abordate la ProSport LIVE, bucureșteanul a evidențiat atât modul în care clubul din Ghencea își crește copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani spre marea performanță, dar a dezvăluit și cum arată fața brăzdată de probleme a echipei la care a debutat în Liga 1, Oțelul Galați.
Dragoș, cum arată viața unui fotbalist după o accidentare gravă? Prima parte a accidentării am avut-o la meciul cu CFR, acolo cartilagiul genunchiului a cedat. Și, apoi, din dorința prea mare de a reintra în circuit, am rupt și ligamentul încrucișat. În mod normal, ar fi trebuit să vin la București, să fac niște controale amănunțite, însă, din păcate, clubul nu își permitea la vremea respectivă niște lucruri „atât de mari”. A urmat prima operație, de cartilagiu, pauză de patru luni, apoi a doua operație, de reconstrucție a ligamentului – o operație deloc ușoară.
Cât de mult de ajută psihicul de fier în astfel de momente și ce faci acum? Primele două-trei luni să spunem că nu sunt chiar atât de grele, dar după aceea încep să apară lucrurile care te fac să te gândești la ce urmează în cariera ta, te fac să te gândești dacă mai poți să intri să îți faci meseria. Apoi apare și factorul financiar, pentru că – în cazul meu – atunci când ți se termină contractul, clubul nu te mai ajută cu absolut nimic. E dificil. Eu am avut norocul să îmi placă să antrenez, am lucrat cu copii și atunci mi-a apărut șansa să lucrez la CSA Steaua, am realizat că e o șansă pentru cariera mea de viitor antrenor. Un pas enorm.
Asigurare medicală ai avut? Nu, fotbaliștii români nu au așa ceva. La noi nu există.
Dar tu jucai la Oțelul Galați în Liga 1! Da, nu există asigurări medicale, nu există contracte de muncă, doar convenții civile în care 90% din cazuri, drepturile la stat nu îți sunt plătite. Și atunci apar probleme foarte mari, inclusiv pentru noi, fotbaliștii, pentru că la Oțelul eu nu am mai luat bani de cinci luni de zile. Oțelul are datorii la mine pe cinci luni de zile! Respect clubul, iubesc clubul Oțelul Galați, pentru că acolo am debutat în Liga 1, dar e trist ceea ce se întâmplă acolo. Nu se poate ca o echipă să joace în Liga a 2-a, când există datorii atât de mari. Nu numai față de mine. Zaharia, la fel – a stat și el tot un an, și el tot fără contract, cu bani foarte mulți de luat de la club. Nu e normal ce se întâmplă. Am văzut un articol pe Liga2.ro, sunt jucători de la FC Brașov care dorm pe masa de masaj, în vestiar. Suntem unici în Europa!
Ai încercat să te adresezi Sindicatului Jucătorilor? Am vorbit. Însă insolvența practic ne leagă de mâini și de picioare. Nu putem să facem absolut nimic. Absolut nimic. Nu știu ce are de gând cu echipa domnul Adamescu. Trebuie să rezolve, să lase pe altcineva dacă dânsul nu mai vrea să investească. A avut niște bani din Champions League, dar echipa suferă. Și orașul suferă, și noi suferim, pentru că noi am muncit, toți.
Ai putea să-mi spui, ai reușit să înțelegi unde s-au dus acei bani din Liga Campionilor sau care ar fi variantele? Din discuțiile cu jucătorii mai vechi… Nu. Nu, nu, nu, mulți dintre noi n-am reușit să înțelegem lucrul ăsta. Unde puteau să se ducă!? Pentru că salarii mari nu erau, clar! Nici colegii mei nu știau. Dacă stai să faci o socoteală, n-ai cum să înțelegi unde s-au dus atâția bani. Poate pe cantonamentele la Intercontinental, de Champions League… doar așa poți să-ți explici.
Ai mai vorbit cu foștii tăi colegi de acolo? Da. Aproape la fiecare meci la București. I-am încurajat pe băieți, chiar am fost la un meci cu Berceni.
Ce ți-au transmis? Care este situația în acest moment? Situație e dificilă, nu au primit banii, n-au bani de deplasări, suporterii încearcă să susțină echipa cum pot: cu apă minerală, cu bani pentru deplasări, e ceva incredibil.
Când te-ai apucat de fotbal, la un club mare, de tradiție, ca Dinamo, anticipai că viața ta de fotbalist profesionist va fi plină cu astfel de surprize? N-ai cum să te gândești vreodată că în profesia asta de fotbalist ajungi să citești Legea Insolvenței, nu știu, pe zece pagini! Ceva de genul ăsta. Niciun copil nu poate să se gândească la lucrurile astea, niciun copil nu e pregătit să facă față psihic unei accidentări. Mulți dintre ei habar n-au ce înseamnă o afecțiune la genunchi, o operație. La fel, și problemele astea financiare, la care ei nici nu au dreptul. Și nici nu ar trebui să se gândească la așa ceva. Pentru că scopul lor trebuie să fie să se pregătească. Când termini junioratul, atunci intervine și problema materială – trebuie să câștigi ceva, pentru că trebuie să îți câștigi existența.
Care e ținta ta acum? Dacă mă refer strict la ceea ce fac acum… să-i învăț pe copiii de la CSA Steaua, alături de domnii Bumbescu, Troi, Sătmăreanu și Doboș, tot ceea ce știu eu. Dacă mă întrebi de cariera mea de fotbalist… să revin cât mai repede pe gazon și să dețin forța mentală de a nu arde nicio etapă a recuperării.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER