Interviu EVENIMENT Răzvan Lucescu! "Voi pleca în străinătate" Care a fost cel mai CUMPLIT moment al carierei şi când a simţit că-i "cade stadionul în cap"

• 
• 

- 2 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

La finalul primei părţi a cantonamentului din Antalya, Răzvan Lucescu a acceptat o discuţie amplă cu reporterii ProSport. Antrenorul Rapidului a mărturisit că una dintre dorinţele cele mai mari pe care le are este să antreneze în afara ţării.

Răzvan, care ar fi concluziile pe care le-ai tras, legate de fiecare compartiment în parte, după această primă parte a stagiului de pregătire?
A fost un cantonament foarte bun. Cinci meciuri în care toată lumea s-a implicat! Regret că au lipsit Marcos Antonio, Herea, ei doi de la început, Roman, care a fost la echipa naţională, şi apoi regret accidentările lui Glauber, Teixeira şi Ioniţă. Sunt situaţii care nu pică bine în acest moment al pregătirii. Dar, ţinând cont de toate aceste probleme, sunt foarte mulţumit de implicarea lor, că nu s-au plâns deloc. Chiar făceam un calcul că sunt şase-şapte care în ultimele cinci zile au jucat de trei ori 90 de minute! E un efort uriaş şi au riscat enorm. Urmează ca cei care au lipsit să recupereze în a doua parte.

Faptul că ţi-au lipsit jucători importanţi în mai toate zonele terenului poate fi un exerciţiu bun pentru retur, în cazul în care vor apărea accidentări?
Într-un fel da, dar nu îmi place să spun că avem 11 titulari sau 12-13 oameni de bază! Din moment ce am un anumit număr de oameni în lot, fiecare trebuie să fie bine pregătit şi când îi vine rândul să intre pe teren, să ştie ce are de făcut. De aceea la antrenamente nu avem o echipă de titulari şi una de rezerve. Există un amestec permanent între ei, pentru a exista relaţii de joc.

(Discuţia e întreruptă de apariţia fostului rapidist Ionuţ Stancu. "Ce cauţi, mă, pe aici?", întreabă antrenorul zâmbind. Fundaşul joacă acum la Alro Slatina şi e cu echipa în cantonament. "Aveţi bani la Slatina, nu glumă, dacă veniţi în Antalya!")

Apropo de antrenamente, în perioada petrecută în Antalya, reporterii ProSport au avut posibilitatea să urmărească mai toţi antrenorii la lucru. Metodele tale ne-au surprins...
Am văzut foarte mulţi antrenori din Europa, de la cluburile cele mai importante. Am urmărit metode de antrenamente. Am citit mult...Lucrăm foarte mult pe organizarea jocului şi în toate fazele. Ţinem cont de momentele de trecere de la o situaţie la alta: de la construcţie, la pierderea posesiei. Pot fi exerciţii intense sau unele mai puţin intese, dar în urma cărora noi câştigăm anumite mişcări şi deplasări ale jucătorilor în funcţie de ceilalţi colegi.

În timpul unui antrenament le-ai spus băieţilor să încerce să câştige şi un metru, dacă se poate. Ai motivat spunând că un metru poate însemna un gol. Era doar un discurs motivaţional?
Nu, nu! În fotbal, nu un metru contează! Ci jumătate de metru sau zece centimetri! Gândeşte-te doar la faptul că dacă ai zece centimetri în plus poţi salva o minge sau poţi da gol. Cu centimetrii ăia te-ai poziţionat într-un anumit fel şi poţi recupera mingea şi să surprinzi apoi adversarul sau, dacă ai stat prea retras, să nu mai ajungi la minge...

"Nu imi plac scandalurile"
Spune-mi trei argumente pentru care lumea ar trebui să ia în considerare Rapid în lupta pentru titlu?
E simplu: pentru că ne dorim, avem o mentalitate bună şi pentru că avem un grup în cadrul căruia toată lumea e conştientă că viaţa e scurtă şi că trebuie să faci ceva să rămâi în istorie! Încerc să îi conştientizez pe jucători ca se poate obţine o performanţă deosebită, că pot fi primii din istoria Rapidului care să realizeze eventul. Că trebuie să ne batem cu toată lumea şi la final să nu avem regrete.

Eşti un tip selectiv, ce îţi place şi ce nu îţi place la campionatul nostru?
Nu îmi plac scandalurile! Sunt lucruri care te fac să nu te simţi atras de fenomen. Şi nu mă refer la mine, ci la public sau la cei care ar putea să vină lângă fotbal. Apoi, ar mai fi condiţiile, dar aici arată forţa economică a ţării. În afară de câteva stadioane, pe celelalte nu prea poţi să te duci cu familia la un meci. Din punct de vedere tehnic, asta e. E o anumită valoare şi trebuie să acceptăm acest lucru. Dacă acceptăm, poate şi speranţele noastre nu mai sunt enorme şi începem să apreciem fiecare victorie, începem să construim ceva corect.

Dar noi cum facem?
...Noi am vrea să fim campioni fără nicio bază.

E o hibă în mentalitatea colectivă faptul că de cele mai multe ori ne supraevaluăm?
E o trăsătură a noastră, a românilor! Ne lipseşte echilibrul. Când pierdem, e un dezastru total, o criză, o catastrofă! Iar când se câştigă un meci, e ca şi cum s-ar câştiga Campionatul Mondial. Mereu există tendinţa de a se face din partida următoare "meciul anului" când mai sunt 30 de etape de jucat!

Chiar, cum te simţi când eşti întrebat în etapa a doua, după o victorie la scor, de exemplu, despre şansele la titlu? Şi nu-mi spune că nu ţi s-a întâmplat asta...
(zâmbeşte) Îmi vine să....Mă rog, îmi muşc buzele şi încerc să găsesc un răspuns care să-i mulţumească pe toţi sau care să fie neutru! Bine, asta se întâmplă şi din cauza faptului că nu avem echilibru. Noi trecem de la o extremă la alta şi judecăm lucrurile prin aceste extreme. Azi eşti bun, mâine eşti prost.

Dar când lumea te opreşte pe stradă să îţi dea sfaturi, că şi lucrul acesta ţi se întâmplă des...
Ha-ha! Zâmbesc, zic «OK» şi merg mai departe.

N-ai primit niciodată un sfat bun, care să te pună pe gânduri?
Nu sunt sfaturi. Sunt mai mult sugestii. E ca şi cum i-aş spune eu unui chirurg: «Bagă unealta aia, fă aia, fă aia». Noi, antrenorii, stăm zi de zi cu echipa şi ştim cel mai bine ce e în interiorul vestiarului.

S-a întâmplat şi în cazul tău ca lumea să treacă de la o extremă la alta. Cum te-ai simţit?
Sunt detaşat de toate...

Dar presupun că nu ai fost de la început aşa...
Nu, dar trecând prin toate astea, am ajuns să învăţ să mă detaşez. La început mi-a fost foarte greu.

Vorbeai mai devreme de stadioanele din România şi de starea lor. Giuleştiul nu e un stadion modern, dar rapidiştii sunt extrem de ataşaţi de el...
Se vine cu foarte mult suflet...E istoria Rapidului, clubul ăsta a trăit prin aşa ceva, prin transmiterea ideii de suporter. De aici cred că vine ataşamentul faţă de stadion.

Dar în ciuda acestor lucruri, arena arată groaznic...
E un stadion vechi, ar mai avea nevoie de îmbunătăţiri.

Rapid a jucat şi pe Naţional Arena, poţi compara senzaţiile de pe cele două stadioane?
N-aş putea să spun că pe Naţional Arena m-am simţit extraordinar. Poate tocmai pentru că sunt obişnuit cu atmosfera Giuleştiului. Stadionul cel nou mi s-a părut un loc neutru, în niciun caz n-am avut senzaţia de acasă. Dar Naţional Arena e un pas spre viitor.

Tot un lucru legat de Giuleşti. La meciul cu Bosnia, când galeria a afişat banner-ul pe care scria: «Răzvan, aici e casa ta»…
Mă crezi că nu l-am văzut? Abia după meci mi-a spus cineva. Datorită concentrării n-am stat să urmăresc tribunele.

Obişnuieşti să fii atent la tribune?
În general, nu! Dar simt aşa, în spate, o atmosferă tumultoasă. Mă refer la meciurile mari, nu la cele în care sunt o sută de oameni în tribună şi auzi perfect toate înjurăturile.

"Dacă rămâi pe loc, te plafonezi"
Care a fost meciul la care ai rămas impresionat de atmosferă?
Am fost la multe meciuri tari…Finala Cupei Campionilor Europeni dintre Steaua Roşie şi Marseille de la Bari îmi rămâne în minte. Două echipe cu suporteri fanatici, fanatici! Am fost la Liverpool, la Barcelona, la Real Madrid....La Hamburg, unde am şi jucat, de simţeam că-mi cade stadionul în cap.

Atmosfera de la Varşovia nu te-a impresionat?
Nu atât de tare...sincer. Dacă e să îţi spun un astfel de moment, atunci ar fi cel de la Paris, la debutul în cupele europene. Simţeam că nu mai am aer în primele minute.

(Telefonul sună, dar atrenorul îl pune pe modul silenţios. E al doilea apel de la patronul George Copos)

Ai fost tentat, înainte de a veni la Rapid, să nu mai antrenezi în România? Cel puţin o perioadă...
(face aceeaşi pauză în care îşi analizează răspunsul) Niciodată nu voi spune asta. Dar îţi zic un singur lucru. Îmi doresc foarte tare să plec şi voi pleca! Vreau o experienţă afară. Viaţa noastră e construită din experienţe, iar când ţi se oferă şansa să pleci în locuri diferite şi nu profiţi şi alegi să rămâi pe loc există riscul să te plafonezi.

Dar Alex Ferguson la Manchester United?
E diferit! El e în centrul universului acolo!

Mai ţii minte care a fost situaţia cea mai greu de gestionat înaintea unui meci?
Înaintea meciului cu Franţa, de la Paris, al treilea al meu la echipa naţională. A fost o situaţie incredibilă! Veneam după două victorii şi înainte de meci în ţară s-au declanşat nişte scandaluri monstru care au afectat pe toată lumea. De la căpitanul echipei până la ultimul din echipă...

"După înfrângere, primele zile sunt cumplite"
Se spune că e o diferenţă uriaşă între a fi selecţioner şi a fi antrenor de club. Care e părerea ta?
Sunt două lucruri diferite. Un meci la echipa naţională începe cu două luni înainte şi de aceea, după partidă, următoarele două luni trăieşti cu rezultatul ăla, favorabil sau nu. La club ai posibilitatea de a schimba starea din trei în trei zile.

Cât timp îţi ia să te refaci după un rezultat mai slab la naţională?
Primele zile sunt cumplite! E greu să le accepţi, să le suporţi! Trec două, trei, patru zile, o săptămână şi abia apoi începi să te obişnuieşti cu ideea şi să te gândeşti la ce urmează.

Dacă ar fi aşa şi la club?
(pentru prima oară râde cu poftă) N-are cum! E imposibil! Asta-i şansa unui antrenor de club, să joace din trei în trei zile.

Cu ce ai rămas după experienţa de la echipa naţională?
Ţi-am zis şi mai devreme că viaţa e alcătuită din experienţe. Frumoase sau urâte...

Concret?
Mă simt un om mult mai liber. Dacă înainte conta foarte mult ce spune unul sau altul, azi nu mai contează deloc. Dacă înainte eram preocupat să fiu disponibil tot timpul, azi sunt disponibil doar când vreau. Am trecut prin prea multe lucruri urâte, nimic nu mi se mai pare în stare să mă zguduie şi să mă facă să sufăr. Ce să-ţi mai zic? Am lucrat cu oameni deosebiţi, am avut de învăţat...am trăit momente frumoase împreună.

O ultimă întrebare. Ţi-a fost frică de faptul că atmosfera din vestiar de după meciul cu Bosnia te putea face să te răzgândeşti şi să nu mai pleci de la naţională?
E greu de spus ce a fost atunci. Într-un fel, luasem hotărârea să plec, dar mai erau nişte oameni care mi-au spus să nu plec şi că greşesc. Apoi, era atmosfera...dar nu mai contează!


"Eu nu am nicio pasiune pentru politică, nu o urmăresc. Dar un preşedinte ales reprezintă poporul şi trebuie respectat. Nu mă refer la Traian Băsescu, ci în general. Noi nu ştim să respectăm!"
Răzvan Lucescu, antrenor Rapid.

"Meciul de la Sibiu, din turul campionatului, a fost o victorie extraordinară. O apreciez mai mult decât 5-3-ul din Giuleşti cu Mediaş "
Răzvan Lucescu, antrenor Rapid.

"Ideal este să ai o echipă foarte bine organizată şi să reuşeşti să câştigi. Organizat şi bine pus la punct nu înseamnă neapărat frumos"
Răzvan Lucescu, antrenor Rapid.