Josh Mitchell, fostul fundaș al Craiovei, și-a continuat cariera în Australia, iar ultima dată a evoluat în China, pentru Liaoning Whowin, echipa la care a ajuns Eric Bicfalvi. Australianul de 30 de ani și-a deschis un blog, unde povestește despre activitatea de fotbalist, și a acceptat să vorbească pentru ProSport despre perioada petrecută la Craiova, cu bune și cu rele. A rememorat faze incredibile de la antrenamente, cu Baird bătut de Bornescu, a discutat despre implicarea lui Mititelu la echipă și a acceptat să caracterizeze viața petrecută în China
În 2005, Universitatea Craiova retrograda pentru prima dată în istorie, iar în lotul leilor din Bănie apăreau câțiva jucători australieni – Michael Baird, Karl Dodd, Ryan Lee Clarke și Josh Mitchell. Ultimul a fost și cel mai longeviv, rămânând la Craiova până în 2009, timp în care a strâns 107 meciuri în primele două ligi pentru Craiova. După plecarea din Bănie, Mitchell a revenit în țara natală, la Perth Glory și Newcastle Jets, iar în 2014 a ajuns și în China, la Liaoning Whowin. Un simplu search pe Google nu-ți oferă prea multe informații despre cariera fostului jucător al Craiovei. Dar la o privire mai atentă, observi un lucru interesant. Site-ul www.jmitch.com este întreținut și administrat chiar de jucătorul de 31 de ani. Și este, practic, un jurnal online al lui Mitchell, în care el povestește întâmplările zilnice. „Am decis să deschid acest blog despre călătoria în China în 2015. Scopul e să ofer celor interesați o viziune din interior asupra vieții de fotbalist într-o țară străină. De ce am făcut asta? Viața fotbaliștilor poate deveni plictisitoare, mai ales că e destul timp liber. Unii fotbaliști joacă golf, alții fac surfing, alții beau cafea și glumesc. Cred că mi-am dat seama că acest blog e un mod folositor de a-mi petrece timpul liber”, povestește Mitchell.
„Mititelu nu se putea controla: asta a distrus munca jucătorilor”
Ai venit în România la doar 21 de ani. A fost o călătorie lungă pentru tine, dar și o schimbare importantă de cultură. Care au fost primele tale impresii atunci? Unul dintre primele lucruri pe care mi le amintesc a fost pasiunea pentru fotbal din România. Era ceva unic pentru mine și m-a motivat cu adevărat pentru că am știut că fericirea oamenilor din Craiova depinde de rezultatele echipei. La 21 de ani mă gândeam doar să intru pe teren, indiferent că era vorba despre un antrenament sau despre un meci oficial. Îmi plăcea să joc fotbal! Din păcate, însă, am simțit pe propria piele că de-a lungul anilor, această pasiune pură, această plăcere dispare.
Dar cum ai ajuns la Craiova? Părea un transfer SF atunci… Adrian Mititelu, fostul patron al echipei, avea un asociat apropiat, Dan Stălinescu. El a fost cel care a aranjat transferul meu și al celorlalți australieni la Craiova. Liga a doua era una de care ne puteam bucura, dar țin minte că am avut câțiva adversari dificili… Florin Costea de la CSM Râmnicu Vâlcea sau Cristian Dănălache de la Unirea Urziceni chiar erau atacanți buni. Dar am avut noroc că antrenorul nostru, Ovidiu Stângă, s-a descurcat excelent în a construi o adevărată echipă și am câștigat o mulțime de meciuri.
Patronul Adrian Mititelu era, poate, un pic excentric. Cum era relația voastră cu el? De fapt, cum îl percepeai tu? Adrian chiar a avut o pasiune adevărată pentru Craiova. Pentru mine, e o mare dezamăgire că această pasiune nu s-a tradus în longevitate, trofee și o echipă care să domine fotbalul românesc. Țin minte că el voia să schimbe antrenamentele, avea înclinația de a se implica prea mult în viața echipei. Uneori, ne pierdeam concentrarea, presiunea pusă de el avea efect negativ. Cel mai bun sezon pe care l-am avut a fost cel cu Nicolo Napoli pe bancă, iar Mititelu nu s-a băgat atât de mult la echipă. Dar nu s-a putut controla, iar asta a distrus munca jucătorilor și a antrenorului, după ce l-a demis pe „Mister” cu trei etape rămase de jucat.
Mitchell, într-un duel aprins cu Bogdan Lobonț, într-unul dintre duelurile dintre Craiova și Dinamo
„În România e ură între echipe și între fanii lor”
Cum a fost experiența aici? Ce te-a șocat cel mai mult? Cred că ura pură între echipe și violența la unele meciuri m-a șocat cel mai mult. Nu mă înțelege greșit, iubesc această pasiune, această mândrie, e ceea ce oferă frumusețea fotbalului. Dar în Australia n-am văzut atâta ură pură, iar asta m-a surprins mult.
Dar ce ți-a plăcut? Iubeam fotbalulul, dar și provocările de pe teren. Mereu aveam un adversar nou, puternic, mereu veneau echipe care jucau în Europa. Uite, Steaua era în Liga Campionilor, la fel și CFR Cluj… Era ceva special să îi întâlnim la trei zile după ce evoluau în cupele europene.
Ai mai vorbit cu foștii tăi colegi? Am vorbit recent cu Mircea Bornescu, Andrei Ionescu și am mai discutat în trecut cu alții sau am rămas atent să văd ce fac în carieră. I-am urmărit pe Silviu Lung și Valerică Găman și m-am bucurat să văd că s-au descurcat excelent. Nu m-a mirat, pentru că ei aveau talent, dar și atitudinea potrivită.
Stoianof, Prepeliță, Florin Costea, Dorel Stoica și Mitchell, doar o parte din echipa pe care Mititelu o visa campioană
„Bornescu i-a spart nasul lui Baird pentru că s-a bucurat la un gol„
Care a fost cel mai nebun moment de la Craiova. Îți aduci aminte și de frații Costea? (râde) Aaaaahhhh!!!! Cum aș putea să îi uit?? Da, erau printre cei mai nebuni jucători. Dar cred că cel mai nebun moment a fost la un antrenament, când Bornescu i-a spart nasul australianului meu, Michael Baird, pentru că a sărbătorit un gol marcat împotriva lui!
De ce n-ai rămas în România? Dorul de casă sau lipsa perspectivelor? Am simțit că, în acel moment, Craiova ajunsese într-o criză din care șansele de ieșire erau minore. Jucătorii nu mai fuseseră plătiți de patru luni, iar Mititelu nu garanta că vom primi acești bani. Nu mi-am mai permis să trăiesc în apartamentul meu și, deși Mititelu nu ne mai plătea, ne abuza și credea că ne poate controla. Spun cu mâna pe inimă că am dat totul pentru Craiova și la bine și la rău. Iar după ani în care fusesem tratat urât, am simțit că e timpul să plec.
Dar ai rămas la curent cu ceea ce se întâmplă acolo? Da, am încercat să văd ceea ce se întâmplă, am urmărit presa. Știu că situația e foarte complicată și mă doare să văd acest club mare în starea actuală. Îmi doresc ca acest club să reajungă unde a fost, măcar pentru fani. De altfel, ei au încă datorii către mine, câțiva australieni, dar și către foștii români. Știu că e aproape imposibil să ne mai vedem banii…
Viteza unor jucători precum Ibeh l-a surprins pe Mitchell în Liga 1
„România e un campionat tehnic”
Care a fost principalul motiv pentru care ai ales să mergi în China, după o perioadă în liga australiană? China a fost întotdeauna o țară interesantă pentru mine și mi-am dat seama că, odată, o să ajung acolo. Echipele de acolo transferă mulți australieni, mai ales fundași. Câțiva prieteni au evoluat acolo și au avut rezultate bune, iar odată cu expirarea contractului meu la Newcastle Jets, transferul la Liaoning a fost disponibil. De multe ori, în fotbal este vorba despre timing, iar după ce am ratat câteva oportunități bune, m-am bucurat că acest lucru s-a întâmplat.
3 goluri a marcat Mitchell în primele două ligi pentru Craiova, în 107 meciuri jucate
M-a surprins să văd că ai un blog despre experiența ta ca fotbalist. Ce a stat în spatele acestei decizii? M-am decis să încep proiectul http://j-mitch.com pentru că prietenii și familia mă întrebau des despre cum e să joci fotbal în China și cum e viața într-o țară atât de diferită. Ei bine, m-am gândit că acest mod e perfect pentru a le arăta tuturor ce înseamnă să joci fotbal într-o altă țară, să vadă ce înseamnă să fii parte dintr-o altă cultură.
Ai jucat până acum în Australia, China și România. Care e cel mai puternic campionat? (se gândește)… M-ai prins aici! E o întrebare foarte grea. Fiecare țară are un stil diferit de fotbal, iar comparațiile sunt aproape imposibile. Dar o să încerc să vorbesc punctual despre fiecare. România e un campionat în care primează tehnica. Australia are un fotbal rapid și frenetic, iar China are o particularitate importantă: vremea. Din cauza căldurii și a umidității, ritmul poate fi foarte scăzut ca viteză, iar tactica primează. Cred că cel mai greu mi s-a părut în China, pentru că fiecare echipă aduce jucători străini, mai ales atacanți! Iar în fiecare meci am jucat împotriva unor brazilieni, argentinieni, africani sau europeni, care evoluau ca atacanți sau ca „decari”. Iar asta poate fi o provocare dificilă.
Mitchell n-a evoluat decât în 23 de meciuri pentru Liaoning, înainte să discute despre rezilierea angajamentului său
„Liga chineză, cel mai puternic campionat din Asia”
Avem și noi români în China, care e nivelul primei ligi? Au fost transferuri importante, pare că se merge către ceea ce s-a întâmplat în liga australiană. Ți-ai sfătui vreun prieten să semneze cu o echipă din China? Personal, cred că Superliga chineză devine cel mai puternic campionat din Asia. Din punct de vedere financiar, e deja pe primul loc, iar în câțiva ani va depăși, cu siguranță, ca nivel de joc și liga japoneză și pe cea din Coreea de Sud. Mulți jucători străini ajung în vârful carierei aici, spre deosebire de anii trecuți, pentru că salariile sunt imense, iar nivelul crește de la an la an. Cam toate echipele puternice au companii în spate, capabile să ofere bugete mari. Iar lupta pentru a ajunge în top este nebună, se întărește de la an la an. Dacă aș sfătui pe cineva să vină în China? Hmmm… Cred că cel mai bine ar fi să își facă propriul research și să vadă care echipe sunt mai sigure din punct de vedere financiar și administrativ.
59,1 milioane de euro au cheltuit cele 16 cluburi din prima ligă chineză pe transferuri. Cel mai scump a fost Paulinho, cumpărat cu 14 milioane de Guangzhou Evergrande de la Tottenham
Care e situația ta, pleci de la Liaoning? Încă nu mi-am reziliat contractul. Șefii echipei au realizat că avem probleme ofensive, iar eu am fost înlocuit cu un român, Eric Bicfalvi, în lista jucătorilor din afara Chinei care pot evolua. Încă sunt sub contract și aștept rezilierea. Dar procesul acesta e foarte încet în China și aștept acum să devin liber de contract.
O revenire în România? Cred că e imposibil! Poate doar ca turist. Voi reveni, cu siguranță, pentru că aveți o țară foarte frumoasă și aș vrea să vizitez locurile pe care nu am putut să le văd foarte bine în cariera de fotbalist.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER