Interviu „de colecție” cu Gică Hagi. Marile dezamăgiri ale unei cariere fabuloase, echipa stelară în care ar fi vrut să joace, idolul „Regelui” și modelul „Il Luce”: „M-am dus la Brescia mai mult pentru Lucescu”

Gheorghe Hagi i-a acordat un interviu jurnalistului italian Gianluca Di Marzio, în care a vorbit despre momentele importante din carierei sale, a dezvăluit în ce echipă și-ar fi dorit să evolueze și cu ce gânduri au plecat componenții echipei naționale la Cupa Mondială din 1994, din SUA.

„Tehnică, temperament, personalitate. Gică le avea pe toate”, este caracterizarea lui Hagi cu care Gianluca Di Marzio își începe interviul cu „Maradona din Carpați”. Hagi le-a povestit jurnaliștilor din Italia despre începuturile sale în fotbal și a vorbit despre două dintre cele mai mari dezamăgiri din carieră. „Pentru mine, fotbalul a fost întotdeauna o bucurie. Este un sport pe care l-am iubit întotdeauna. Lumea se naște cu abilități diferite și cu un destin scris. Al meu a fost să devin fotbalist”, a spus Hagi.

Finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, pierdută de Steaua, scor 0-4, în fața celor de la AC Milan și ratarea calificării în semifinalele Cupei Mondiale din 1994, când România a pierdut în fața Suediei la loviturile de departajare, sunt cele două evenimente care i-au marcat cariera „Regelui”: „Cariera mea se împarte în două. Cea din România, unde am avut norocul să joc într-una din cele mai puternice echipe din toate timpurile. Și cea din afara României. Steaua câștigase Cupa Campionilor, Supercupa Europei și a atins din nou finala în 1989. Ghinionul nostru a fost să întâlnim un Milan stelar, prea puternic nu doar în comparație cu Steaua, ci și cu altă echipă. Aceea da, rămâne o mare dezamăgire. Altă mare dezamăgire e legată de națională, de Mondialul din SUA din 1994”, a mărturisit Gheorghe Hagi.

Paolo Maldini, Frank Rijkaard, Marco van Basten, Franco Baresi, Ruud Gullit, Carlo Ancelotti. Doar câteva dintre numele care vorbesc de la sine despre forța milanezilor de la sfârșitul anilor ’80.

Întrebat dacă i-ar fi plăcut să joace la Milan când echipa era antrenată de Arrigo Sacchi, fostul fotbalist, acum în vârstă de 51 de ani, nu a stat pe gânduri: „Da, cu siguranță. Cine n-ar fi vrut? Chiar și așa, nu regret nimic, fiindcă după aceea mi-a mers bine, am jucat la Real Madrid, la Barcelona. Am câștigat trofee. Am jucat alături de fotbaliști dintre cei mai mari, am împărțit vestiarul cu legende ale fotbalului. N-aș schimba nimic”.

„Am venit la Brescia mai mult pentru Lucescu”

Cel considerat cel mai bun fotbalist român din istorie a vorbit și despre antrenorul sub comanda căruia a debutat la echipa națională, Mircea Lucescu: „A fost fundamental pentru mine. Mi-a dat imboldul decisiv și m-a introdus în fotbalul mare, cel adevărat, de înalt nivel, oferindu-mi o mare oportunitate când eram foarte tânăr. Pot doar să-i fiu recunoscător pentru totdeauna. Sunt și eu antrenor acum și încerc să pun în practică tot ce m-a învățat… Am venit la Brescia mai mult pentru Lucescu, un act de recunoștință pentru tot ce a făcut pentru mine când eram foarte tânăr. Mai aveam doi ani de contract cu Real, dar când m-a sunat n-am putut refuza, chiar dacă era un club mic. Să vin să joc în cel mai puternic campionat din lume, să întâlnesc echipe mari și toți acei fotbaliști de clasă nu putea decât să mă stimuleze. Am învățat toate secretele campionatului italian, grija pentru pregătirea partidelor, atenția la detalii, rigoarea tactică din teren”, a declarat fostul mijlocaș.

Întrebat dacă naționala României a fost mai puternică la Mondialul din 1990 sau la cel din 1994, el a spus: „Echipa din ’90 era foarte talentată, dar lipsită de experiență. În ’94 echipa era matură, pregătită să câștige, cu jucători de valoare. Puteam ajunge foarte departe. Am întâlnit Suedia într-o stare de grație, care ne-a eliminat la loviturile de departajare. Poate că a fost cea mai puternică națională a României din toate timpurile. Venisem la acel turneu final cu convingerea că putem câștiga toate meciurile. Când toți jucătorii au această mentalitate, înseamnă că ești cu adevărat pregătit să mergi până la capăt”.

Gheorghe Hagi a spus că idolul său a fost Johan Cruyff, căruia îi urmărea meciurile în copilărie, pentru ca mai târziu olandezul să-i fie antrenor la Barcelona: „Cei doi ani petrecuți în Catalonia au schimbat felul meu de a vedea fotbalul”.