FOTO** ‘Idoli’ care au ‘întors armele’! TOP 10 trădători din fotbalul românesc!

www.prosport.ro prezintă 10 din cele mai surpriznătoare mutări
realizate în fotbalul românesc în ultimele două decenii. Dacă o
înfrângere în fața rivalei de „moarte” poate fi acceptată mai
devreme sau mai târziu de fani, transferul unui idol în curtea
dușmanului e considerat un gest de trădare supremă. Trecerea lui
Figo de la Barcelona la Real Madrid, în 2000, e probabil cel mai
cunoscut caz oferit de fotbalul modern, însă și Liga I are
suficiente exemple.

Dănciulescu – Dinamo
– Steaua – Dinamo

A ajuns la Dinamo la 19 ani, în 1995 și a devenit în scurt timp
favoritul tribunelor. „Danicu-Del Piero”, așa cum era alintat
„vârful” de fanii „câinilor” a înscris 14 goluri în primul sezon la
Dinamo și, după încă un an petrecut în „Groapă”, a semnat cu turcii
de la Altay Izmir.

La doar câteva luni, Dănciulescu a făcut cale-ntoarsă, dar a
semnat cu Steaua! Meciul de debut a fost chiar în „Ștefan cel
Mare”, iar Dănciulescu a și înscris în poarta fostei sale
echipe.

După cinci sezoane, două titluri, aproape 130 de meciuri și 54 de
goluri, Dănciulescu a lăsat Steaua pentru „prima dragoste”, Dinamo.
A avut parte de o primire de coșmar și timp de peste un sezon a
fost în război deschis cu galeria „câinilor”. Pacea a venit abia
după ce „Danciu-gol” a înscris peste 30 de goluri în tricoul
roș-alb.

6
goluri a înscris Dănciulescu pentru Steaua, în
poarta lui Dinamo

5
goluri a înscris Dănciulescu pentru Dinamo, în
poarta Stelei

Mihăiță
Plesan – Craiova – Dinamo – Timisoara –
Steaua

Mihăiță Pleșan a reușit performanța de a se declara, rând pe rând,
oltean, câine, bănățean și stelist „până la moarte”, în mai puțin
de trei ani. Nu e singurul jucător român care a evoluat la mai
multe rivale tradiționale, însă transferurile sale au născut
controverse de fiecare dată.

Mijlocașul a câștigat respectul fanilor craoveni în 2002, când a
refuzat să plece din Bănie odată cu celilalți jucători din „lotul
Nețoiu” care au ajuns la Dinamo, însă și-a „trădat” echipa în 2005,
după retrogradare.

Pleșan a ajuns în cele din urmă la Dinamo, echipă la care își
jurase să nu joace. La doar câteva luni a plecat la Timișoara,
fiind cerut insistent de Gică Hagi.

În 2007, Mihăiță s-a transferat la Steaua, după câteva zile în care
a fost la un pas de o revenire la Dinamo.

Gabi
Boștină – Steaua – Dinamo 2007

Boștină a ajuns la Steaua în 2002, odată cu instalarea lui Mihai
Stoica în funcția de manager general.

În 2005, a fost unul din cei mai buni jucători ai ‘roș-albaștrilor’
în campania de Cupa UEFA și era considerat indispensabil de
staff-ul tehnic și cel administrativ.

A câștigat două titluri de campion în Ghencea și a făcut parte din
echipa ce a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA în 2006.

La scurt timp însă, Boștină a „intrat în gura” lui Gigi Becali și a
fost forțat să plece. Nimeni nu se aștepta însă ca mijlocașul să
aleagă să joace pentru marea rivală Dinamo.

Ianis
Zicu – Dinamo – Rapid 2006

Deși Dinamo l-a trimis spre fotbalul „mare”, Ianis Zicu a ales să
joace pentru Rapid, în 2006, sub comanda lui Răzvan Lucescu.
Machidonul a ajuns în „Giulești” sub formă de împrumut, deși în
ultimii doi ani jucase pentru Dinamo (împrumutat fiind de la
Inter).

Revizalizat de actualul selecționer, Zicu a jucat senzațional timp
de un sezon, la finalul căruia Cristi Borcea a reușit „să-și ia
copilul înapoi”. Revenirea la Dinamo nu a fost ușoară, fanii
taxându-l pe mijlocaș pentru anul jucat lângă podul Grant.

Claudiu
Niculescu – Craiova – Dinamo – 2001

„Clau-gol” a semnat cu Dinamo în 2001, după trei sezoane excelente
avute la Universitatea Craiova. Considerat deja un jucător
emblematic al Științei, Claudiu Niculescu își declarase în
nenumărate rânduri și își tatuase un cap de leu (simbolul galeriei
craiovene).

Transferul lui Niculescu la „marele dușman” a amplificat și mai
mult rivalitatea dintre cele două echipe, iar fanii din Bănie s-au
„răzbunat”, în 2004, cu ocazia partidei Craiova – Dinamo, scor
0-1.

Ovidiu Todoran, cunoscut de fanii Craiovei ca „Poștașul”, i-a
livrat în minutul 80 un „pachet” lui Niculescu. A prins momentul
când Niculescu nu era atent, a alergat până la el, și i-a aruncat
cu un fular de-al Craiovei în față, după care a urlat: „Ești un
trădător împuțit”. N-a mai apucat să zică altceva, deoarece
atacantul dinamovist Adrian Mihalcea l-a doborât la pământ.

Dan Petrescu – Steaua – Rapid

„Bursucul” s-a format ca jucător la Steaua și a evoluat pentru
clubul din Ghencea timp de 14 ani (de la juniori, până la
transferul la Foggia, din 1991).

În 2002, după ce a făcut carieră în străinătate și a devenit unul
din cei mai iubiți jucători de la Chelsea, Petrescu a revenit în
Liga I, pentru a evolua un sezon la FC Național. Mutarea fundașului
la trupa antrenată pe atunci de Wlater Zenga nu a fost privită ca
un act de trădare, însă Petrescu a greșit „fatal” în 2004, când a
devenit atrenorul principal al Rapidului.

Deși nu a făcut prea mulți „purici” în Giulești, Petrescu a făcut
un gest care a stârnit furia steliștilor: în momentul instalării a
sărutat steagul „vișiniu”.

Mircea
Rednic – Dinamo – Rapid – Dinamo – Rapid – Dinamo
🙂

„Puriul” a făcut carieră în tricoul lui Dinamo, pe care l-a
îmbrăcat timp de opt ani, înainte să se transfere în Turcia, la
Bursaspor.

În 1997 a fost chemat de Mircea Lucescu la Rapid și fără să stea
prea mult pe gânduri a decis să-l urmeze pe cel care l-a „inventat”
în Giulești.

A câștigat titlul cu Rapid, în 1999 și după încă un sezon a devenit
antrenorul principal al giuleștenilor. În 2003 a cucerit al treilea
și totodată ultimul titlu al Rapidului până azi.

În 2006, Rednic a ajuns antrenor la Dinamo și nu a avut parte de o
primire foarte prietenoasă. Totuși, rezultatele bune și cei opt ani
petrecuți de fundaș la clubul „roș-alb” i-au facut pe fanii
dinamoviști să-l accepte în cele din urmă.

În 2007 a revenit la Rapid, mutare prin care a reușit să-și pună în
cap ambele galerii. Pentru ca tacâmul să fie complet, a părăsit
Giuleștiul după doar opt luni și în 2008 a revenit la Dinamo.

Cosmin
Contra – Timișoara – Dinamo – 1996

Cel mai promițător tânăr jucător al Timișoarei a ales să plece la
Dinamo, în 1996, la nici doi ani după ce debutase în prima echipa a
lui Poli.

„Guriță” a fost adoptat rapid de dinamoviști și a ajuns în scurt
timp cel mai bun fundaș dreapta din Liga I, însă a avut parte de o
primire de coșmar „Dan Păltinișanu”, în 1997, când Dinamo a pierdut
la scor de forfait cu Timișoara.

În 2005, Contra a revenit acasă, însă anii petrecuți de fundaș în
străinătate, i-au făcut pe fanii bănățeni să-l accepte mai
ușor.

Dan Alexa – Dinamo – Timișoara 2006

Născut la Timișoara și venit la Dinamo în 2002, odată cu lotul
„Craiova”, condus de Gigi Nețioiu, Dan Alexa a câștigat rapid
respectul fanilor din „Ștefan cel Mare” prin atitudinea arătată pe
teren.

„Câine” cu adversarii, cel supranumit „Chirurgul” (aluzie la
intrările ‘tăioase’ la adversari) și-a încercat norocul în
străinătate, însă a revenit în „Groapă” după doar două sezoane. A
fost primit cu entuziasm de suporteri, iar „Dan Alexa, unul dintre
noi” a devenit scandarea favorită a acestora.

În 2006, Alexa a ales să revină în orașul natal, la Poli, trecutul
dinamovist a făcut ca fanii Timișoarei să-l respingă inițial.

Gică
Popescu Craiova – Dinamo

Bănia și-a uitat aproape instant idolul, în momentul în care acesta
a decis să semneze cu Dinamo, în 2002.

Acuzat că „s-a vândut” pentru bani, Baciul a stat în „Groapă” doar
un tur de campionat, în care a prins 8 meciuri, însă fanii
Universității Craiova l-au declarat indizerabil. Omul care a avut
forța să refuze Steaua înainte de 1990 se transferase la rivala de
moarte, fix în anul în care în „Ștefan cel Mare” aterizase aproape
toată echipa Craiovei.

„Transferul la Dinamo a fost cea mai proastă alegere din viața
mea”, a recunoscut Popescu la ceva timp, însă oltenii au în
continue „sechele”.