Acest Dinamo - Steaua părea altfel. Din afara stadionului, zic. Parcă nu a fost exhibat freamătul de dinaintea altor derby-uri. Conflictul galeriei cu conducerea la Dinamo şi frecuşul pe tema biletelor au transformat atmosfera de dinaintea partidei într-o dezbatare publică, în care la un moment dat se punea problema unui boicot comun al celor două galerii.

De pe "Ştefan cel Mare", Barbu Văcărescu şi Floreasca, lucrurile se văd un pic altfel. E o animaţie cum cartierul nu a mai cunoscut de la returul cu Vorskla şi motivul nu e constituit de părinţi care vor pe ultima sută de metri să ia copiilor cadouri de Moş. Vremea excelentă, veritabila primăvară din decembrie, i-a ajutat pe dinamovişti să regăsească drumul spre stadion. Tribune arhipline, zonele libere şi răfuielile interne au fost amânate. În colţul ei de peluză, galeria Stelei se autoîncurajează. Poate fi meciul care să revigoreze spiritul stelist. Spirit, identitate, ce noţiuni... Străine roş-albaştrilor, cum străină le e şi Ghencea. Dinamo are acasă şi arată asta, atunci când echipele ies la încălzire.

Melodii cu oi la staţia de amplificare şi revederea cu Torje

Organizatorii se ţin de ironii şi difuzează la staţii melodii cu oi şi ciobani. De fapt, alternează asta cu piese hard-rock ori cântece despre Dinamo. Fondul sonor e tot ce contează, pentru că vizual nu avem nici steaguri, nici bannere, nimic. Cenzura a funcţionat, nu şi concursul lui Negoiţă. Nu sunt bannere, nu sunt steaguri, dar nici materiale pirotehnice. Doar fulare deasupra capului, palme şi încurajări.

Stadionul explodează prima oară cu mult înainte de stratul meciului. De la vestiare iese un tip micuţ de statură, cu blugi şi o canadiană lucioasă. Gabi Torje nu are nevoie de număr pe tricou pentru a fi recunoscut şi "Piticul atomic" e primit cum se cuvine. Pe ecranul tabelei curg imagini de la victoriile dinamoviste din derby-uri până aproape de începutul jocului. Din acest moment istoria se scrie în direct.