Bibliotecară la Steaua

Fată, mi-am găsit job. Pe prafu' ăsta (să mă ierte Briliantu') trebuia să mă reinventez. Ieri-dimineaţă am ieşit ştii tu unde. Aveam în faţă o cafea personalizată cu aromă de mentă şi în dreapta un portofel. Adică un trendinez din aia care comandă ristretto, freacă mobilu' şi se fac că citesc cotaţiile la bursă ca să se dea periculoşi. Mie-mi convine să ies cu ăsta, că tace. Pot să-mi aşez gândurile în ordine, ca şeptarii în careu, la banana poker…

Care-i şmenozeala, din ce m-am răscolit? De la frumoasele cuvinte ale lu' Stoichiţă, care le-a zis la băieţi: "Nu vreau să mai aud că sunteţi implicaţi în jocuri de noroc în cantonament. Pe cine prind că se bagă în aşa ceva, a terminat-o cu mine, puteţi citi mai bine o carte. E mult mai util să faceţi acest lucru". Să trăieşti, barosane, m-ai scos din foame! Îmi bag curriculu' şi mă angajez bibliotecară la lot. Am un proiect ambiţios. Instinctul meu de fată mare îmi spune că, măcar la început, nu le pun - pur şi simplu - cartea-n mână; le citesc io înainte s-adoarmă. Meşteşugul intervine la selectarea bibliografiei: nu recomand orice, oricând. E o chestiune de adecvare, ce s-o mai dăm în lambada. Înainte de un meci decisiv - Gabriel Liiceanu, "Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii" (cam heideggeriană - sper să nu bage titularii de seamă - da' foarte utilă). Adorm ca seceraţi. După ce le îndeasă Gigi în pungă - "Punguţa cu doi bani", în lectură poststructuralistă, ca să n-avem vorbe de scădere. (Cu o seară înainte de leafă le-am lecturat degeaba "Marile speranţe"). Înaintea meciurilor cu Dinamo - "Câinele din Baskervilles", lectură obligatorie. Sigur c-o să facem şi nişte şedinţe tehnice: o carte se citeşte de obicei de la stânga la dreapta; manipulaţi-o finuţ; nu forţaţi, dacă nu se deschide întoarceţi-o invers; nu ţineţi cotorul aproape de ochi; feriţi-o de umezeală…

Dacă ne lasă conducerea să ieşim din bibliotecă, dăm şi pe la multiplex: ştiu un film bun, românesc, selectat la Berlinală, despre arbitri: "Eu, când vreau să fluier, fluier".
Toate astea în intervalul orar 20-22. Ziua îi duc la muzeu: mai văd şi băieţii o cupă, un trofeu, ceva.

Angajează-mă, nea Lippi, şi mă jur că ţi-i fac academicieni. P-ormă îi trecem în clasa a cincea.

articol scris de Lelia MUNTEANU