A fi lesbiană sau marginalizată?**

ProSport a prezentat în ediția sa de ieri cazul unei handbaliste de la echipa de junioare a Rapidului care, conform mărturiilor mamei sale, este marginalizată de mai multe coechipiere pentru că nu întreține relații homosexuale cu ele. Reporterii ziarului s-au întâlnit ieri cu adolescenta în vârstă de 15 ani. Plină de viață la întâlnire, fetița cu ochi căprui, după care băieții din liceu întorc capul cu siguranță, s-a întunecat la față atunci când a început discuția despre experiența ei în vestiarul unei echipe de handbal. ProSport îi va păstra numele secret și o va numi, conspirativ, Mihaela, însă va prezenta acest caz autorităților.

De ce te-ai apucat de handbal?
În primul rând pentru a face mișcare. Nu m-am apucat pentru a face tot felul de lucruri urâte și pentru a ajunge un om distrus. Eu vreau să fac performanță. Asta m-a motivat să intru în sport.

Mama ta ne-a povestit că te simți marginalizată din cauza unor colege care încearcă să întrețină relații homosexuale cu tine. Ne poți spune ce se petrece în vestiarul junioarelor de la Rapid.
(Răspunde fără să stea pe gânduri, așa cum fac copiii) În vestiar la Rapid, la duș, fetele o fac între ele, se sărută, consumă alcool, fumează. Eram agresată de fiecare dată când mergeam la antrenament, în fiecare zi, de luni până vineri. Antrenoarea nu intra în vestiar când ne schimbam. Dânsa pleca imediat după antrenament. După sedința de pregătire, rămânând singure la duș, fetele se sărutau, se pipăiau, beau alcool. Eu nu am acceptat niciodată ceea ce fac ele.

Ce definești tu prin „agresat”?
Au vrut să mă sărute. Îmi făceau tot felul de gesturi urâte. Îmi puneau mâna pe sâni, pe fund, mă luau în brațe, îmi spuneau „iubire”. Eu replicam imediat și le spuneam că am ajuns la Rapid ca să fiu o sportivă, nu ca să fiu o lesbiană. Dar nu s-au lăsat. Mi-au spus că dacă nu mă adaptez și nu vreau să fiu ca ele, ar fi mai bine să plec.

„Unele fete se cred băieți”
Ce ai simțit în momentul în care unele colege de echipă au încercat să se dea la tine?
M-am simțit jignită din cauza tratamentului la care eram supusă. La un moment dat am încercat să-i spun doamnei antrenoare, dar nu mă credea pentru că restul fetelor, care sunt lesbiene, sunt mai vechi ca mine în club și avea încredere mai mare în ele. Lesbienele au între 15 și 19 ani. Îmi și era destul de teamă să-i spun pentru că nu doream să se întoarcă totul împotriva mea și să fiu dată afară de la club. Eu am contract pe șase ani, dar vreau să-mi dea dezlegare și să plec în altă parte.

Prin ce mai ies în față fetele despre care spui că sunt lesbiene?
Unele dintre ele se tatuează, au cercel în limbă. Altele sunt tunse scurt și se îmbracă băiețește. Chiar se cred băieți unele dintre ele.

Știu că a fost un episod dureros pentru tine și în urmă cu doi ani și jumătate, în cantonamentul de la Năvodari…
Exact. În cantonamentul de la Năvodari toate fetele erau împotriva mea pentru că nu am acceptat să fiu lesbiană. Îmi spuneau că, dacă nu vreau să fiu ca ele, ar fi bine să plec. Eu am refuzat și odată ajunsă acasă i-am spus mamei mele. Mama nu m-a crezut la început. A bănuit că e vreo poată de-a mea ca să nu mai merg la handbal.

Cum decurgeau toate aceste lucruri?
Lucrurile din cantonament se întâmplau seara, în cameră. Și poate seara, când ne dădea voie să ne plimbăm o oră, atunci își făceau de cap. Pe plajă, în timpul zilei nu puteau face nimic, pentru că era doamna antrenoare cu noi, și le vedea. Seara, fugeau din cameră pentru a cumpăra băutură și apoi le venea cheful de a face prostii. Odată, într-o seară, când au plecat să cumpere de băut, am rămas singură în cameră și le-am închis afară. Am dormit singură, iar ele au fost forțate să meargă în altă parte. În cameră eram câte patru, dar au venit mai multe fete decât locuri. Nu am zis nimic la început, dar la un moment dat au unit paturile și am fost mai multe decât era cazul.

Antrenoarea nu știa nimic despre aceste lucruri?
Despre chestiile cu lesbianismul nu cred. Dar le-a prins cu altceva. A doua zi după beție, la antrenament, doamna antrenoarea le-a mirosit pe fete. Erau și amețite. Le-a pedepsit, le-a sunat părinții să le spună ce fac fetele lor, dar nimeni nu a crezut-o. Părinții au ținut partea fetelor.
o ispiteau cu dulciuri.

În timpul cantonamentului, cum încercau să te ademenească?
Una dintre ele îmi cumpăra dulciuri, tot felul de prostii, numai ca să mă convingă să vorbesc cu ea. Am refuzat, am crezut că face totul în glumă, dar ea lua totul foarte în serios. Încercau să mă ademenească și prin alte metode. Mă invitau la plimbare cu ele, la diferite jocuri. Dar ele aveau cu totul alte gânduri.

Mama ta cum a reacționat la toate aceste lucruri?
Mama a vrut să facă reclamație la conducerea clubului, dar nu a vrut să-i facă rău doamnei antrenoare. A crezut că dacă va face plângere, doamna antrenoare Sultana va fi dată afară. Nu avem nimic cu antrenoarea, dar fetele sunt lesbiene, nu le suport, am o traumă din cauza lor. Când mama a sunat-o, în urmă cu puțină vreme, și i-a spus doamnei antrenoare că vreau să plec la altă formație, dânsa s-a enervat și i-a închis telefonul în nas.

Când ai fost agresată ultima dată?
Săptămana trecută, imediat după Anul Nou. Când am mers ultima dată la antrenament la Rapid, au început din nou să-mi facă avansuri, să mă jignească, să mă pipăie. S-au întors toate împotriva mea și nu mai suport. Vreau să plec! Eu la antrenamente la Rapid nu mai merg.

Câte fete mai sunt în situația ta?
Cred că vreo zece fete au suferit din cauza lesbienelor de la Rapid, iar patru au plecat de la club și s-au lăsat de sport. Cele patru nu ar mai vrea să se reapuce de handbal. Mi-au spus că, decât să devină lesbiene, mai bine se lasă de tot de handbal.

Cum sunt întâmpinate fetele care se transferă la Rapid?
Fetele care vin noi, la Rapid, sunt luate de la început în primire cu diverse expresii: «Bună, pisi, ce faci? Ce frumoasă ești. Nu vrei să fii cu noi?».

În cazul în care refuzau, se ajungea la violență?
Nu. Niciodată. Nu se ajungea la violență. Vorbeau urât, te jigneau, dar nu s-a pus nicio secundă problema de bătaie.

Mihaela, ai un prieten?
Da. Am prieten.

El știe ce ai trăit tu la Rapid?
Nu. Nu știe despre ce e vorba și e mai bine să nu afle.

În cazul în care un părinte aude de copilul său că este hărțuit că nu vrea să devină homosexual, este liber să facă o plângere și să îl ducă la alt club, unde aceste probleme nu sunt la fel de mari. Dar, dacă avem un profesor homosexual, asta înseamnă să nu ne mai ducem copiii la școală?
Petruța Gheorghe, psiholog

Astfel de lucruri se experimentează în toate sporturile de echipă, nu doar în handbal, dar este libertatea fiecăruia de a alege ce îi place și ce nu
Petruța Gheorghe, psiholog

La un moment dat, în cantonamentul de la Năvodari, vorbeam cu mama la telefon, iar una dintre lesbiene mi-a luat aparatul de la ureche și țipa către dânsa: «Săru’mâna, mamă soacră! Ce mai faceți?»”
Mihaela, junioara de la Rapid

Nu cred că s-a întâmplat așa ceva în cantonament. Fetele sunt controlate. La ora 10 seara se dă stingerea. Nu mișcă nimeni fără să știu. Astea sunt aberații
Sultana Aiacoboaie, antrenoare juniori Rapid

Declarațiile ddin cazul „lesbianism în sport” – ziua a cincea

Pârâta (…) a fost prinsă în fapt când întreținea relații intime cu o persoană de sex feminin. Noi am crezut că aceasta își va reveni, dar minorul mi-a spus că ea continuă să o aducă în patul nostru pe respectiva, făcând aceleași lucruri
Cererea de divorț a lui Robert Păcuraru, soțul Alinei Dobrin

Nu știam de Alina Dobrin, dar nici nu vă dați seama câte cazuri de lesbianism există în handbalul românesc!
Un personaj important din handbalul românesc, sub protecția anonimatului

Mulți adolescenți experimentează latura homosexuală. Unora le place, altora nu. Lesbianismul nu e ceva ce se ia, ca o răceală. Sunt alegeri ale unor adolescenți sau adulți tineri și trebuie respectate
Petruța Gheorghe, psiholog

Am avut acum patru ani o sportivă cu un asemenea caz, dar ea a fost dată afară de mine, continuând handbalul la o altă echipă. Toată lumea știa de cazul ei, nu s-a făcut un capăt de țară, iar sportiva și-a continuat pregătirea. E și acum lesbiană și își vede de viața ei
Adina Mărgulescu, antrenoare CSȘ5