Sport sau măcel?
Sport sau măcel?
Să batem fierul cât mai e cald. Cu câteva zile în urmă s-a petrecut o nouă ediţie a aşa-zisei vânători de la Balc. Amfitrion, cum bine se ştie, Ion Ţiriac, o autoritate în lumea tenisului şi a afacerilor, un bărbat teribil care pare, cu aerul crunt şi mustaţa înfoiată, o reîncarnare a lui Dracula. Scenariul e cunoscut. O ceată de bogătani se distrează, măsurându-şi agerimea şi virilitatea masacrând în neştire mistreţi mânaţi de slugoi în bătaia puştii. Falşii vânători nu riscă nimic, baricadaţi în foişoare, iar animalele nu au nicio scăpare, zbătându-se într-un spaţiu mărginit de zăplazuri înalte. În ţarcul acela se încaieră instinctul ucigaş al omului modern cu cel de conservare al unor biete necuvântătoare. Evident că triumfă cruzimea şi nelegiuirea umană. Nimic nou sub soare. Nea Nicu Odiosu’ proceda la fel, când brăzda rezervaţiile naturale proţăpit în maşini de teren taman când cerbii boncăluiau în căutarea perechii fără să le pese de ce se întâmplă în jur. De la câţiva metri arma dictatorului bubuia în ţeasta victimei. După cum se vede, exemplul a proliferat, câştigând în amploare. Oamenii primitivi care vânau de foame, dacă ar învia, i-ar dispreţui pe urmaşii lor îmbuibaţi cărora le miroase reverul a Hugo Boss şi mâinile a sânge.
De fapt, vânătoarea, chiar şi aceea din ţările civilizate, stropită cu un dram de fairplay, acordându-li-se animalelor scoase din vizuini un minut pentru a-şi croi o şansă de scăpare, nu poate fi numită sport. E doar un amuzament lugubru. Sport nu e decât tirul, o probă olimpică respectată, ce satisface şi pornirile vânătoreşti în probele de talere sau mistreţ alergător, când o siluetă de carton defilează repejor cerşind spontaneitatea şi precizia trăgătorului. Ce-i drept, nu curge sânge şi nici fiori perverşi nu se aleargă pe şira spinării.
Să batem fierul cât mai e cald. Cu câteva zile în urmă s-a petrecut o nouă ediţie a aşa-zisei vânători de la Balc. Amfitrion, cum bine se ştie, Ion Ţiriac, o autoritate în lumea tenisului şi a afacerilor, un bărbat teribil care pare, cu aerul crunt şi mustaţa înfoiată, o reîncarnare a lui Dracula. Scenariul e cunoscut. O ceată de bogătani se distrează, măsurându-şi agerimea şi virilitatea masacrând în neştire mistreţi mânaţi de slugoi în bătaia puştii. Falşii vânători nu riscă nimic, baricadaţi în foişoare, iar animalele nu au nicio scăpare, zbătându-se într-un spaţiu mărginit de zăplazuri...
futu-ti mortii tai tiriacule
ticalosia acestui individ (tiriac) creste pe masura ce imbatraneste.provoaca doar sila caci cinismul i se citeste tot mai des pe chip.
excelent articolul...foarte bine spus si la obiect. animalele dispar pe zi ce trece din cauza lacomiei si jocurilor oamenilor dar nu pentru ca ar vana cineva de foame. poate in africa mai gasesti oameni care sa vaneze pentru ca sunt obligati sa faca acest lucru pentru a manca...ma mira ca acest lucru vine din partea lui tiriac care cred in continuare ca e un om rational si cu capul pe umeri...dar dorinta de a organiza asa ceva si de ati face relatii se pare ca e mai mare...
nu sunt de acord cu genul de vanatoare practicat de tiriac. totusi, sa nu uitam ca marile genii ale literaturii, straini (turgheniev, hemingway etc) sau romani (odobescu, sadoveanu etc) au fost si mari vanatori, dedicand opere importante acestei activitati.
dinamovistii sunt adevaratii s p u r c a t i ai romaniei->w w w. s p u r c a t i. r o
se pare ca sunt cam multi suparati pentru ca nu au fost invitati la vanatoare, inclusiv cupen?......
cupen e un frustrat ..dc ar avea posibilitatea nu cred ca ar zice nu unei partide ..da no tre sa zica si el ceva frumos nu?...pai dc omu(tiriac) isi ingrijeste domeniul ce treaba ai tu domnule?
vezi pe floriotube.com cum dumnezeu le-a savlat viata
(copy-paste in browser) floriotube.com/view/433/aterizare-forta ta-pe-rau/