INTERVIU EXCLUSIV / Ziua Regelui: „Nu am fost un sfânt!“

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

- 7 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Dacă 10 mai e Ziua Regelui în România, cu siguranţă 5 februarie este Ziua Regelui în fotbalul românesc. Gică Hagi împlineşte astăzi 44 de ani, cei mai mulţi dintre ei petrecuţi în fotbal, şi a acceptat să dezvăluie lucruri pe care lumea le ştie mai puţin despre el.

Gică, îţi aminteşti primul cadou primit de ziua ta?
Cu siguranţă a fost o minge. Nu mai ştiu exact, era la 3 sau la 4 ani. O minge simplă de plastic, asta am vrut, asta am primit.

Îţi plac darurile?
Nu tocmai. Le apreciez, mă bucur când le primesc, dar nu mor după ele. Cadoul meu cel mai important e respectul. Soţia însă are grijă mereu de mine. Ea şi copiii plănuiesc tot felul de surprize, chestii sentimentale, care pe mine mă sensibilizează. Apoi, în fiecare an, Ianis şi Kira îmi scriu câte ceva, ca o scrisoare.

Care a fost cea mai frumoasă surpriză de ziua ta?
Când am împlinit 40 de ani. Eram la Atena şi m-am trezit cu toată familia şi cu toţi prietenii la hotel. Marilena aranjase totul, mirosisem eu ceva, dar nu mă aşteptam chiar la asta. A fost super. Eu de obicei îmi sărbătoresc ziua din cinci în cinci ani, aşa... cu lume multă. În rest, fac restrâns, acasă.

De câte ori îţi sună telefonul pe 5 februarie?
Până se înroşeşte. Ca de Crăciun ori de Revelion. Mă sună toţi prietenii, mai vechi şi mai noi, cunoscuţi, rude. Primesc şi din străinătate mereu mesaje, e plăcut, mă simt bine.

Care e cel mai vechi prieten al tău?
Zoli Iaşko. Am stat cu el în cameră ultimii doi ani la Luceafărul şi am rămas prieteni pe viaţă. La început am stat cu Ilovan, de la Bistriţa, apoi cu Hâncu, de la Braşov, a urmat Călinescu, de la Sibiu, şi Zoli. După el, Balint şi Belo, stăteam trei. Şi ei sunt prieteni vechi.

Când te trezeşti dimineaţa, te gândeşti la fotbal?
Trăiesc în fotbal, e normal. Nu pot să spun că mă gândesc la ceva anume, dar aproape tot ce fac, fac pentru fotbal. Acum am proiectul ăsta, cu Academia, care mi-a ocupat mult timp, dar l-am făcut cu pasiune.

Ce reprezintă familia pentru tine?
Totul. Familia te face mai puternic, îți dă un alt sens vieţii. Copiii, nu mai zic, îţi schimbă viaţa. Sunt mândria mea.

Eşti un tată sever?
Ca tată şi ca om sunt la fel. Respect nişte reguli. Încerc să le dau copiilor o educaţie sănătoasă şi le cer să fie realişti. Să judece ceea ce fac şi nu ceea ce ar vrea să facă. Pe de altă parte, ei ştiu că eu şi soţia îi vom sprijini necondiţionat toată viaţa. Le accept greşelile, dar nu vreau ca ele să se repete.

Ce sfaturi ţi-au dat părinţii tăi când ai plecat de acasă?
Mama mi-a zis: „Nu contează ce haine porţi, contează ce spui”, iar tata: „Fii modest oricine ai ajunge”. I-am iubit enorm pe părinţii mei şi sunt mândru că le reprezint numele cu cinste.

„Gata, m-am întors la Constanţa şi nu mai plec de aici“

Există vreun loc în România unde nu ai fost recunoscut?
Nu ştiu, nu asta e important. Probabil lumea mă ştie, dar nu sunt ţintă publică. Ne comportăm normal şi eu, şi ei. Când ies la plimbare, îmi văd de ale mele.

Dar a fost vreun loc în care nu te aşteptai să fii recunoscut?
Într-un avion care mă ducea în Australia s-a anunţat la microfon că „Gheorghe Hagi zboară alături de noi”.

Îţi plac vacanţele?
De când m-am lăsat de fotbal, da. Înainte, vacanţa însemna odihnă, acum am timp şi de altele. Soţia mea e cel mai bun agent turistic. Pregăteşte vacanţe frumoase.

Locul preferat?
Roma. Acolo mergem mereu cu plăcere. Am fost peste tot, mai puţin în Japonia. Mi-ar plăcea să ajung şi în Noua Zeelandă, am auzit că e superb.

Acasă unde înseamnă pentru tine?
La Constanţa. Eu de mic am fost porumbel, am umblat prin lume, dar acum gata, m-am întors şi nu mai plec de la Constanţa. Îmi place cel mai mult, iar de primăvara până toamna simt că înfloresc. Eu sunt omul mării, ador soarele, plaja, apa, urăsc frigul. Şi ca jucător, primăvara, vara, toamna eram mereu în mare formă. Iarna nu prea îmi pria.

Unde te vezi peste zece ani?
Tot aici. Am început un proiect, care sper să nu aibă limite. Ambiţia mea e să fac lucruri care să rămână şi după mine.

Îţi place să mergi prin cluburi?
Acum nu, dar când eram tânăr mai mergeam. Nu am fost un sfânt, am gustat din toate, şi o ţigară, o bere, o discotecă, dar niciodată nu am făcut excese. Hobby-ul meu a fost fotbalul.

Câte kilograme ai luat în plus de când te-ai lăsat?
Puţine. Nu ţin regim, dar sunt obişnuit să mănânc rezervat şi sănătos. Paste, pui, peşte. De când am pierdut-o pe mama, nu mai beau aproape deloc alcool.

Prin bucătărie calci?
Acum nu mai fac mâncare, însă m-am gospodărit şi singur. La Brescia găteam, nu mâncam tot timpul în oraş. Când eram la Luceafărul, spălam, călcam, coseam, nu e nicio ruşine să faci asta.

„Pe o insulă pustie mi-aş lua familia şi o minge“

Cum te relaxezi?
Mă uit la filme şi ascult muzică. Îmi plac filmele de acţiune şi cele istorice. Eu sunt un om realist şi de aceea orice film văd trebuie ori să fie inspirat din fapte reale ori să se poată întâmpla. Nu îmi plac SF-urile sau filmele de groază.

Muzica?
Noi acasă ascultăm multă muzică. Menirea muzicii este să te liniştească. Ascult Elvis, Beatles, Bob Marley, şlagăre mai vechi de pe timpul Festivalului de la Mamaia, dar şi Beyonce ori Justin Timberlake. Favorita familiei noastre este Shakira. Soţia şi copiii au fost la concert, au luat autografe. Evident, ne place mult şi muzica machidonească.

La petrecere dansezi?
Nu ca pe vremuri, dar nici nu stau lipit de scaun. Mă comport normal.

Mişcare mai faci?
In ultimul timp am stat mai mult la birou, dar când se va da drumul la Academie, mă întorc pe teren.

Dacă ar fi să pleci pe o insulă pustie, ce ai lua cu tine?
Familia şi o minge, ca să mă joc cu Ianis. Fetele şi-ar lua altceva, dar noi ne-am descurca cu o minge.

Telefonul mobil?
Nu. Telefonul e o necesitate acum, dar am trăit mulţi ani şi fără el, aşa că aș putea să o fac din nou.

Îţi pare rău că te-ai lăsat de fotbal?
Nicidecum. Eu m-am lăsat când mai puteam juca, dar am simţit că dădusem totul. Am zis gata şi gata a fost. Nea Mircea Lucescu îmi pregătise încă un an la Galata, ca antrenor şi jucător, dar mie nu mi-au plăcut jumătăţile de măsură. Obişnuisem lumea la un standard şi m-am lăsat la acel standard. În ultimele două meciuri ale mele ca fotbalist, am dat trei goluri din cele cinci marcate de Galatasaray.

„Cruyff m-a învăţat că lucrurile simple sunt cele mai bune“

Nu te-a tentat niciodată o ofertă exotică?
La 36 de ani şi jumătate, cât aveam când m-am lăsat eu de la Galata, nu mai puteam juca decât pentru bani, însă am ales să renunţ.

De ce e Cruyff idolul tău?
Pentru că de la el am învăţat că lucrurile simple sunt cele mai bune. Simplu şi exigent, aşa sunt şi eu.

Care e diferenţa dintre un jucător şi un antrenor?
Ca jucător trebuie să ai grijă numai de tine şi depinzi în primul rând de tine, ca antrenor trebuie să ai grijă de alţii şi depinzi în cea mai mare măsură de ei.


"La noi, la machidoni, familiile sunt numeroase. La o zi de naştere se strâng minimum 60-70 de persoane, aşa... numai din rude" - Gheorghe Hagi


"Dacă aş putea schimba ceva în viaţa mea, aş face meciul cu Suedia mai scurt cu cinci minute. În rest, nimic" - Gheorghe Hagi


"Formarea unui fotbalist durează până la 28-29 de ani. Până atunci trebuie să asculţi, abia apoi poţi spune că eşti matur" - Gheorghe Hagi


"I-aş da un telefon lui Hagi să îi spun «La mulţi ani!», dar nu cred că ar vrea! Vorbiţi cu el şi să-l întrebaţi-l dacă este de acord cu gestul meu" - Gigi Becali, finanţator Steaua

141 de goluri a înscris Hagi la Farul, Sportul şi Steaua

22 de goluri a marcat la Real şi la Barcelona

15 goluri a înscris la Brescia

59 de goluri a înscris la Galatasaray