E pauza de iarnă, Steaua își vede tacticos de drumul din Antalya, pista Moraes a fost abandonată, iar terenurile se pot vinde oricând. E timpul optim deci pentru un Congres! Congresul Partidului Noua Generație! Nu, n-aveați cum să-l uitați, indiferent de generația de care aparțineți! Titularatura are ritm, zvâc, unul parcă mulat pe mersul țanțoș al lui Gigi Becali în urma unui succes crucial. Reformulăm. George Becali, căci suntem pe scena politică azi. Ieri, de fapt.
Chiar și pe Champs-Elysee mai găsești un loc de parcare pentru un Lăstun, dar pe Aleea Alexandru de lângă Guvern… nici pentru o trotinetă! Pentru că e ziua cea mare! Mică ne e nedumerirea când vedem un șir indian de cai putere aparținând diverselor județe. Semn premonitor! Oare? V-ați imaginat vreodată cum ar arăta un congres cu Gigi la prezidiu? El jonglează, el centrează, el marchează. O fi omul-orchestră? Cine sunt viorile? Are cineva curajul să-i taie macaroana? Înăuntru chiar clocotește ceva! Trebuie să intrăm. Afară, liniște. Curtea e populată de doi bodyguarzi, încălziți de soarele „cu dinți”. Și păziți de nelipsiții lei din piatră bătuți în capătul scărilor. Urcăm stingher. Deschidem ușa ca într-un vechi castel și rămânem în anticamera cu miros de fursecuri AnaPan și cafea fierbinte. În rest, Dorna, Borsec…
Membrii PNG, loiali ca Baciu Tragem cu ochiul (și cu urechea) și deslușim o serie de cadre și vorbe din interior. Din salon, living sau sufragerie, cum vreți! Tipii sunt pe finalul congresului. Al câtelea? Ne teleportează parcă în trecut întrebarea, dar nu aflăm. De fapt, e doar o ședință, după cum ulterior ne luminează un membru PNG cu păr alb din nordul Moldovei. Sunt șefi de filiale. Factori de conducere sau tipi care-și urmează ideologia politică, precum un husky devotat stăpânul. Dar n-au ce căuta câinii prin text. Aici sunt doar stele! Sau…?. „Aici a rămas doar crema! Suntem 250.000!”, explică George. Adică tipii sunt la fel de fideli PNG, precum Eugen Baciu Stelei.
Cei mai mulți sunt oameni simpli. Unii sunt din București, dar majoritatea aparține orașelor provinciale. Din diverse colțuri ale țării. Un tip ațipește, semn că ședința e ca un balsam după un drum obositor sau o noapte furtunoasă. Alții fac gesturi mai expresive decât tot corpul de balet al Operei Române și aprobă în stilul cățelușilor de pluș plasați în luneta Daciei 1300 prin anii 80. Dau din cap! Alții au mine agresive. Poate chiar sunt! Evit să fixez contactul vizual cu ei, cum adversarii lui Tyson o făceau pe vremuri la cântarul oficial, dar prind totuși ceva. Din zbor!
Până și Ronaldo a venit „În momentul acesta vrem să consolidăm partidul, iar după aceea vom începe negocierile. Niciodată nu ne vom înțelege cu un partid de stânga, niciodată Becali nu va fi de stânga, numai pe partea dreaptă voi fi!”. E clar: îl păstrează pe Lăcă în funcție, îmi zic în gând. Cortina se ridică, membrii PNG-CD o iau care-ncotro. Cei mai mulți își imortalizează pe telefoane palatul. Alții gustă din fursecuri. Cel mai fericit e Ronaldo Irinel. Așa îl cheamă, în acte, pe fiul înlocuitorului lui Duckadam în postul de șef al filialei PNG-CD din Arad. „Fii-meu e fotbalist la Atletico Arad și l-am luat cu mine”, ne dezvăluie părintele politician. Dar urmează conferința de presă. Becali pare un artist boem. E mai elegant ca niciodată, cu un costum negru, cravată asortată, ceas sofisticat și pantofi din catifea fină. Frizura? În stil Ciprian Porumbescu. E jovial, pus pe glume, tonic, implicat în discurs, departe de tipul încordat din lojă. „Gata, ați terminat cu cablurile? Începem?”, zice Becali, flancat de simpatizanți poziționați în stilul celor care le țineau trena lui Caramitru și Dinescu în studioul TVR.
Cuplu de atac: Becali – DD Urmează tirada. Mai întâi, îi sună telefonul. Un tip din spate trage discret cu ochiul în mobilul sofisticat. Nu se mai aude nimic. Doar parchetul scrâșnește sub picioare. „Dacă facem Alianță cu Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu, eu voi fi președintele țării și el prim-ministru! Ne punem în oglindă și vedem cine merită, hăhăhă!”, moment în care toată lumea se uită-n oglinzile așezate diametral opus. „Dar poate îmi dă Traian Băsescu tronul, poate mă bat eu cu Ponta și Antonescu, las și fotbalul pentru țară!” „Niciodată”, își dau coate câțiva simpatizanți.. „Dar cu PRM-ul, domnule Becali… ați face alianță?”, își bombează pieptul o colegă.
Replica? „Măi, fetițo! Ce să fac cu PRM-ul? Am fi doi pitici care ne batem cu urangutanii!”, spune răspicat finanțatorul Stelei. În rest, Becali adoptă tonuri diferite. Ironic, ca replică la o întrebare enigmatică; „Eu am fost intermediarul șpăgii de la vamă”… sau… mieros… „De Dragobete… beau șampanie și mănânc tort cu nevastă-mea! Ce e aia mă, Valentine’s Day?” Altele? Pase pe tema reînvierii partidului și centrări pe seama posibilelor alianțe. Fotbalul n-are ce căuta la Congres. Bine că e Virgil prin preajmă! Dar nu e… noua achiziție! Și îndrăznesc o întrebare! „Pe Ionuț Luțu v-ați gândit să-l luați în partid?” Răspunsul îmi taie orice elan. „Tu ești tra-la-la, mă”.
Șapte milioane de euro Palatul lui Gigi Becali e o replică a Muzeului Rodin din Paris. În 1932, imobilul a fost cumpărat de industriașul Max Auschnit, administrator al Uzinelor de Fier și al Domeniilor Reșiței. Comuniștii i-au confiscat acestuia imobilul, dar fiul său a reintrat în posesia Palatului în anii 90. Gigi a cumpărat-o de la Auschnit jr cu 7 milioane de euro!
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER