A greșit Miriuță cu FCSB?

Minutul 68: Pesic, unul din cei mai buni jucători de la Dinamo, cel care deschisese scorul în prima repriză, este scos din teren și înlocuit cu Palic. Axul central al echipei își modifică parametrii. Pericolul nu pare însă prea mare, Dinamo își paralizează, în acest moment, prada, care continuă să se zbată, dar fără mare succes. Fecesebiștilor nu le iese nimic, pasele sunt moi, sprinturile n-au spor, soluțiile găsite n-au succes.

Minutul 72: este scos din teren și Torje. În loc intră Hanca. Priviri spre banca tehnică a gazdelor – ce se întâmplă?
Dar e mai departe 2-0, Dinamo ține încă în echilibru FCSB și sigur că Miriuță a gândit mutarea. Timpul trece. E greu de crezut că gazdele…

Minutul 81: FCSB continuă să se zbată aparent fără speranță. Dă impresia că o face în van, deși ieșirea lui Torje și Pesic a mutat jocul mai aproape de poarta lui Penedo. Cei 10.000 din galeria gazdelor sunt în delir, au rămas 9 minute de joc și nările suporterilor dinamoviști freamătă, adulmecând victoria. La oficială se bate cuba, spre teren pornesc priviri mulțumite.

Și antrenorul gazdelor recurge la ultima mutare, una cu adevărat sfidătoare: îl scoate pe Nistor, poate cel mai bun om al său, cel care dăduse echilibru și consistență jocului la centrul terenului, și îl azvârle în teren pe tânărul Daniel Popa.

Pff, ce mutare! Ce vrea să facă Miriuță? Să-și zdrobească adversarii? Să-i umilească? Probabil că răspunsul e „da”, Miriuță le dă acum o lecție s-o țină minte, este revanșa lui după jignirile pe care șefii FCSB i le-au adus în ultimele luni.

La Dinamo e fiesta, se cântă și se scandează, toată lumea se îmbrățișează și se felicită, tocmai s-au obținut biletele de play-off în cel mai plăcut mod posibil, bătând FCSB. Iar antrenorul? Antrenorul dă tonul: privindu-l pe Miriuță, un tip masiv și simpatic bătând aerul cu mâinile și contorsionându-se în aer, cu fularul strâns trendy în jurul gâtului, ai impresia că pe marginea gazonului a aterizat Gru, personajul principal din „Despicable me”, într-un moment de euforie.
În timpul ăsta, pe garduri, Torje și Pesic cântă cu galeria. E sărbătoare încă din minutul 80, inamicii trebuie persiflați până la capăt.

Mai rămâne o formalitate Avram fluierând finalul.

Minutul 85: un scurt moment de derută. Budescu pătrunde pe stânga, centrează pretențios, cu exteriorul, și Man, la colțul lung, trimite în poarta goală. S-a făcut 2-1, dar sigur că asta nu schimbă cu nimic problema, e golul de onoare al echipei lui Becali, n-o mai fi chiar victorie la zero, dar Dinamo rămâne cu cele trei puncte și cu locul în play-off. Bașca lovitura dată oaspeților în lupta lor pentru titlu cu CFR.

Dar jocul s-a schimbat, FCSB și-a regăsit speranțele pierdute și nu mai pedalează în gol. Toată echipa se prăvale spre poarta lui Penedo, Dinamo e în corzi, pare un mecanism dereglat. Torje și Pesic cântă în continuare cu suporterii, dar pe teren Palic și Hanca, înlocuitorii lor, nu prea reușesc să prindă ritmul jocului.

Iar Popa, înlocuitorul lui Nistor? Pe unde o fi? Pare că a intrat în pământ.

Gesturile lui Miriuță s-au crispat. Acum dinspre banca gazdelor baletează un Gru îngrijorat, tensionat.

Bum, bum, bum, la poarta lui Penedo e bombardament.

Minutul 90: trage Budescu, Penedo plonjează și respinge.

Minutul 90+1: iar Budescu în situație iminentă de gol, intervine Romera și îl blochează.

Și iată, și iată…

Minutul 90+2: corner executat de pe stânga de același Budescu, Maric deviază mai departe spre lateral, în careul mare, Teixeira agață mingea înaintea lui Hanca, îl scoate în decor dintr-o singură mișcare pe rezervistul lui Miriuță, acum e singur cu poarta și trage pe colțul scurt, gol! 2-2! 2-2! Urletele se aud acum din rândurile galeriei roș-albastre, Torje și Pesic au încremenit pe gard laolaltă cu suporterii.

Miriuță e și el paralizat pe marginea terenului.

Nu mai e nimic de făcut, s-a terminat, 2-2 după ce în minutul 85 încă mai era 2-0, Dinamo a pierdut incredibil două puncte când părea să aibă meciul în mână. De acum prezența în play-off devine o chestiune foarte, foarte complicată, pentru că e nevoie de victorie la Giurgiu, în ultima etapă, cu Astra.

Cum a fost posibil?

---

„Problema este că nu știu dacă nu se pierde și el (n.r. – Miriuță) pe tușă. A greșit-o, a comis-o un pic. Dar nu poți să-i pui lui Miriuță în cârcă înfrângerea totală de aseară, pentru că părerea mea e că, după ce ai condus cu 2-0, să ajungi la 2-2, este o înfrângere. Mai ales că erai calificat în play-off. Dacă avea un jucător-doi cu experiență în teren, mai putea să dureze meciul și o jumătate de oră că nu primeau gol. Schimbările au fost neinspirate. Dar altădată a fost inspirat…”
Dumitru Dragomir

---

Ultimele 25 de minute ale partidei Dinamo – FCSB ar trebui să se predea, ca material didactic, la școlile de antrenori: cum nu trebuie gestionat un avantaj de două goluri pe final de joc.

Sigur că Vasile Miriuță are explicații pentru ce s-a întâmplat. Jucătorii au cerut să fie schimbați, atacantul a fost trimis în teren pentru a pune probleme suplimentare apărătorilor adverși, astfel încât să scadă presiunea la propria poartă.
Dar, de pe margine, măcar două inițiative i se pot imputa în această răsturnare de scor echivalentă cu o înfrângere.

1. Concentrarea. Poate furat de atmosfera din tribune, posibil entuziasmat de gândul că obține prima victorie cu Dinamo împotriva marilor rivali, conștient că aceasta ar fi încununarea glorioasă a cursei de urmărire care l-a readus pe loc de play-off – sau toate acestea la un loc -, Miriuță lasă impresia că a scăpat de sub control evenimentele din propria tabără, după ce Torje a făcut 2-0.

Pe banca de rezerve s-a pierdut concentrarea, iar mesajul subliminal s-a răspândit rapid. Unii jucători au părăsit grupul și au început sărbătoarea în galerie, alții au început să se felicite – toți au lăsat impresia că se relaxează.

Efectul s-a simțit în teren, unde Dinamo, aflată în defensivă și pusă în pericol de apariția lui Budescu, după pauză, și-a pierdut concentrarea și coeziunea. Ce se obținuse în 70 de minute de muncă încrâncenată și de sacrificii umile s-a risipit rapid.

2. Schimbările. Negoiță i-a luat peste picior pe Rednic și Andone: ce mare lucru, să bagi în teren, pe parcurs, jucători care să-ți decidă meciul? Noroc! Și apoi, vorba domnilor de la hotel care-l sfătuiesc pe patronul dinamovist: dacă ăștia pe care-i bagi în repriza a doua sunt mai buni decât titularii, înseamnă că ai greșit formula de start! Ar fi trebuit să-i trimiți din primul minut în teren, și nu în minutul 60 sau 75! Păi, vezi? Iată, depinde cum privești lucrurile. Ai fler la schimbări sau, nu cumva, n-ai știut să faci echipa la început?

Știm explicațiile lui Miriuță de la finalul partidei. Și totuși, în doar 13 minute, schimbările lui au determinat o implozie la Dinamo. „Torje și Nistor au spus că sunt obosiți. Dar s-a văzut pe ei că încă mai puteau. Într-un astfel de moment, tragi de tine”, spun la DigiSport, mai direct sau mai pe ocolite, invitații Gabi Balint, Ilie Dumitrescu, Narcis Răducan și Florin Bratu. Toți patru, foști fotbaliști.

Pe scurt, în cele mai grele momente, Dinamo a rămas fără cei mai buni trei din cei cinci oameni de la mijlocul terenului.
Dacă apariția lui Hanca și Palic a avut o logică și putem spune că a fost vorba doar de neinspirație – cei doi pur și simplu n-au dat randamentul așteptat -, în schimb introducerea lui Popa în locul lui Nistor pare de-a dreptul o gafă. Un atacant în locul unui mijlocaș central, când FCSB dădea din coate să se apropie de poartă, iar Budescu devenea din ce în ce mai amenințător – iată o mutare bizară. Din minutul 81, Dinamo a rămas, practic, în 10 oameni, atacantul băgat în locul lui Nistor n-a contat.

P.S. Sigur că tot al lui Miriuță rămâne și meritul de a fi reușit o extraordinară cursă de recuperare în ultimele 7 etape. Cu 4 victorii și 3 egaluri, cu 15 goluri marcate și 8 primite, Dinamo a revenit spectaculos în lupta pentru play-off atunci când părea că nu mai are de ce să spere. Doar Miriuță a crezut tot timpul și a promis că echipa sa va fi, la final, deasupra liniei.

Și timpul nu e încă pierdut, rămâne de dat o ultimă bătălie.
Însă, în același timp, tot Miriuță ar fi trebuit să se gândească, atunci când s-a descătușat după 2-0, că până acum n-a bătut nicio echipă din primele 6 ale campionatului, că are pe mână o formație mult slăbită de propriul patron, că în meciurile de acasă n-a câștigat nici cu Astra, nici cu Viitorul, nici cu CFR, nici cu Craiova.

În sfârșit, el, fost jucător trecut prin România, Ungaria și Germania, ar fi trebuit să-și spună se tragă singur de mânecă: a văzut prea multe la viața lui ca să nu știe că meciurile nu se termină în minutul 70.