Petrolul, Astra și viața unui român, antrenor ploieștean, în Arabia Saudită, iată un subiect pe care vi-l propun astăzi. Surprinzător, Eusebiu Tudor este, din Dammam, un oraș – port al Arabiei Saudite, mai familiarizat cu ceea ce se întâmplă în fotbalul prahovean, decât cei care stau zi de zi aici. „Motivele” sunt simple: dragostea, pasiunea, preocuparea pentru acest fenomen și depărtarea de casă, care-l face să „rupă” internetul în căutarea emisiunilor TV de la noi de profil, ori de câte ori are ocazia.
„La Petrolul, strategia trebuie regândită după alt model”
Tudor începe „ordinea” echipelor ploieștene cu Petrolul. „După vreo 16 ani în curtea aia ,,veche” – 10 ani crescut la juniori, 4 ani jucați la prima echipă și 2 ani antrenor la primă echipa, cred că pot să spun o părere pertinentă despre Petrolul.
„Echipa are un super stadion, pe care cred că prin mai o să-l văd și eu, și de abia aștept să iau vacanță, di n acest punct de vedere. Echipa are niște suporteri incredibili, și, în ciuda acelui incident, cu acel individ, la meciul cu Steaua, el nu reprezintă suporterii ploieșteni. Este un mare dezavantaj că Petrolul nu are susținere din tribune, acum, din cauza suspendării și nu aș vrea sa supăr pe nimeni, dar acei suporteri au câștigat multe puncte pentru echipă, mai ales în eșalonul secund. Cred că ar trebui un pic regândită strategia de construire a unei echipe, luând un simplu model de la echipe ca Ceahlaul sau Pandurii. Antrenori de acolo sunt preocupați foarte mult de posesia mingi, de a provoca în permanență jocul și nu a-l aștepta, iar echipele lor joacă un fotbal destul de frumos și eficient. Dacă ai posesia mingiei, controlezi și jocul, daca „obiectul muncii” este la adversar , conduce el jocul. O echipă ca Pandurii care are jucători fără nume, dar cu o concepție de joc foarte sănătoasa, joacă un fotbal spectaculos și aici este meritul lui Grigoraș.
Desigur, chiar și jucând bine se poate întâmpla să pierzi uneori, dar cu siguranță, rezultatele vor apărea. Aceste echipe mici, prin filozofia pe care o au antrenorii lor, s-au dezvoltat, au început să aibă jucători selecționați la echipele naționale și cluburile au numai de câștigat. Petrolul a fost și este o echipa care va trebui să-și crească proprii jucători și să progreseze ca echipă. Ori, la acest moment, dacă nu greșesc, există decât un singur fotbalist din Ploiești – Mihai Tudor. Sincer, eu mă bucur să vad la televizor foști jucători care au lucrat cu mine și acum joacă în Liga 1, unii ditnre ei chiar ploieșteni: Marinescu (U. Cluj), Rus (Dinamo), Bozga și Stoica (Chiajna), Stana (Ceahlăul), Lazăr (Sportul). Cred că s-a renunțat ușor la unii dintre ei, iar la jocul cu Sportul, Lazăr s-a cam distrat pe teren, în câteva faze, cu cei de la Petrolul. Și Stana a avut un randament bun la Piatra Neamț. Eu întotdeauna am avut o slăbiciune pentru jucătorii tineri și chiar am promovat la petrolul jucători care nu împliniseră 16 ani, pentru că nu cred că pierzi, ca antrenor, dacă ții lângă echipă și jucători tineri, din propria pepinieră, în loc să îl ai pe Mitea de exemplu. Repet, nu vreau să jignesc pe cineva, dar ce face Komazek sau Roman făcea și Constantin Stoica, dacă i se acorda încredere. Sau Năstase și mai sunt exemple. Pentru că, așteptând în permanență acel investitor cu ,,multe milioane” să ne cumpere jucători gata făcuți, puteam risca să nu jucăm niciodată nimic” – spune Tudor.
„Unui antrenor îi trebuie timp să construiască o echipă, iar aici, cred că antrenorul Petrolului are un ,,avantaj”, față de alți antrenori, pentru ca a avut timp și cu siguranță, va mai avea timp, să construiască o echipa. Important este ca să meargă pe ,,strada” bună”, pentru că, așa cum se prezintă lucrurile, direcția este greșită” – concluzionează „Sebi” Tudor situația Petrolului.
Astra – o echipă „de deplasare”
Tudor a făcut și o „radiografie Saudită” a Astrei, chiar dacă „situația este diferită, pentru că este o echipa privată, iar patronul face ce vrea cu banii lui” „Cred că pe banii domnului Niculae, în ultimii doi ani, se putea face mai mult, asta e sigur”!
„Astra a avut o perioada foarte bună cu Șumudică, iar acum este, din nou, în căutări, se pare. Iar dacă la Petrolul, antrenorul a avut timp, la Astra, nu a fost așa. Cu Dinamo, 0-0 a fost un rezultat bun. Am văzut că se bucurau după joc, cred că și-au propus să nu piardă și să nu ia gol, și le-a ieșit. Astra este o echipă mult mai solidă decât Petrolul, dar nu au suporteri și atmosferă. Cu Selimesi, echipa încearca mult să provoace un joc de angajament, cu mingii lungi pe atacanți.
Am văzut că încercă să se închidă în defensivă, iar dacă reușește să marcheze gol e ok, dacă nu, măcar să nu primească. Cred că și Astra, ca și Petrolul, e mult mai periculoasă în deplasare, unde poate juca mai bine contraatacul, iar « acasă » fiind nevoite să joace mai mult pe atac pozițional, ambele au ceva probleme. Tocmai de aceea se descurcă bine cu echipele mari. Tehnic, jucătorii care sunt poziționați în fața mingiei, pe faza de posesie, se numesc jucători de „ajutor”, iar cei din spatele mingiei, jucători „de susținere”. De prea multe ori, la Petrolul și chiar și la Astra, pe faza de posesie, avem 1-2 jucători de „ajutor” și 7-8 de susținere, adică prea mulți pe poziții defensive. În plus, sunt jucători care fac prea multe atingeri de balon, oferă timp și spațiu adversarului, mai ales la Petrolul » -este concluzia lui Tudor despre jocul echipelor ploieștene.
Ultimul „mohican”
Ettifaq Club Dammam este unul dintre cele mai importante cluburi din Arabia Saudită. O echipă de tradiție în această țară, clubul câștigând de mai multe ori campionatul și având o participare constanta în Liga Campionilor Asiei, Al Ettifaq reprezintă un nume în lumea arabă. „Eu sunt, în acest moment, cel mai vechi antrenor în campionatul echipelor de „under 21″ , pentru că toți antrenorii de anul trecut au fost schimbați, până acum, ceea ce reprezintă un motiv de mândrie. Înseamnă că munca îți este apreciată” – spune Eusebiu Tudor despre viața la clubul saudit, recunoașterea fiind cu atât mai mare cu cât, de obicei, antrenorul principal aduce și tehnician la Under 21 (așa s-a întâmplat când a fost și el numit, prin „intermediul” lui Ion Marin, aflat atunci pe banca echipei de seniori).
„Președintele clubului este Addulazis AlDosary, iar Al Ettifaq înseamnă practic viața sa, el fiind cel mai vechi președinte din Arabia, având 28 de ani „vechime” – spune Tudor despre clubul unde activează de un an și jumătate.
„Prima echipă este calificată în Liga Campionilor Asiei și are un antrenor croat, Branko Ivankovic, care a mai trecut pe la Hanover, Dinamo Zagreb, Nationala Croației, a Iranului, cu un CV destul de important. Românii sunt foarte bine văzuți aici. De-a lungul timpului, în cadrul clubului au activat Ioan Andone și Ion Marin, care au avut rezultate foarte bune, și, fără falsă modestie, cred că am lasat o impresie bună vis-Ã -vis de antrenorii din România, dovadă oferta concretă de prelungire a contractului” – spune Tudor.
„Numele antrenorilor care activează aici, în acest moment, dovedește progresul pe care fotbalul saudit îl face. La Al Hilal este Thomas Dool (ex Leverkursen), la Shabab – belgianul Prod’home, iar la Ittihad se vorbește de venirea lui Javier Clemente. Sunt aici antrenori din Cehia, Brazilia, Portugalia, cu CV-uri importante! Anul trecut, „tineretul” lui Al Ettifaq a terminat pe locul 4, cu același număr de puncte cu locul 3, reușind să depășească cluburi precum Hilal și Ittihad. „La sfârșitul anului au fost promovați la prima echipă 4 jucători dintre care 3 joacă titulari acum și alți 2 au fost selecționați la Naționala Under 20 care a fost prezentă, în vară, la Campionatul Mondial Under 20, din Columbia.
Deși am schimbat mulți jucători, echipa a reușit să-și mențină stilul de joc, rezultatele fiind chiar un pic mai bune, la finalul turului campionatului, echipa fiind pe locul 3, în luptă pentru primul loc, la o diferență de 5 puncte de locul 1 și 3 puncte de locul 2. În tot turul am pierdut un singur joc, în deplasare, la Hilal , în urma unui arbitraj care mi-a adus un pic aminte de România (pentru că în min 40 am avut 2 jucători eliminați!). Am urmărit ca jucătorii mei să progreseze, iar jocul echipei să fie unul plăcut și eficient, antrenorul de la prima echipă spunând că jucătorii mei au un ,,bagaj tehnico-tactic” bun pentru a face performanță. Într-o ședință la club cu antrenorii de la Academia de fotbal (under 12-14-16-18) s-a remarcat faptul că foarte mulți jucători au fost promovați la prima echipă (s-au promovat cei mai mulți jucători din ultimii 5 ani), iar interesul lot pentru proprii juniori este infinit mai mare, din păcate, decât la noi. Nu aș vrea să exagerez cu nimic, dar cred că am aceleași condiții ca și cele de la liga 1 de la noi.
Ei tratează tineretul la fel ca prima echipă: stadion pentru jocurile oficiale de 35.000 de locuri (echipa „mare” și Under 21 jucăm acolo), 4 terenuri de antrenament toate dotate cu nocturnă, cantonament la stadion, sală de forță; bazin olimpic de refacere; toate deplasările se fac cu avionul, se stă doar la hoteluri de 5 stele și toate jocurile sunt televizate! Ca mod de organizare aici, fiecare echipă are câte un manager, care stă tot timpul lângă echipă și menține legătura cu președintele, care conduce împreună cu un consiliu de administrație de 5-6 oameni. Cei care fac parte din consiliu, de multe ori văd toate antrenamentele care se fac într-o săptămâna și se întâmplă, uneori, ca un om din conducere sa asiste și la ședința de pregătire a jocului!” – spune Tudor, care se bucură că un alt român, Florin Motroc, activează la Al Tawwon, în prima ligă. „Este ceva deosebit să te vezi cu români de-ai tăi, m-aș bucura să pătrundă cât mai mulți aici”. Despre partea financiară a afacerii, chiar dacă salariile sunt „secrete”, Tudor spune că „există această motivație – financiară”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER