Englezii de la The Guardian au publicat fascinanta poveste a lui Alexandre Villaplane, primul nord-african din naţionala Franţei, care a făcut pasul de la statutul de erou la cel de trădător, sfârşind în faţa plutonului de execuţie.

Cine a fost Alex Villaplane?
Puţini au auzit de el, asta şi pentru că face parte din istoria îndepărtată a fotbalului. S-a născut în Algeria, în 1905, iar la vârsta de 16 ani s-a mutat împreună cu unchiul său pe coasta de sud a Franţei. Aici şi-a început cariera de fotbalist, la echipa locală FC Sete. Talentul său a fost apreciat de managerul scoţian Victor Gibson, care l-a promovat în prima echipă.

În 1927, Villaplane a fost convins de rivalii lui FC Sete, Nîmes, să joace pentru ei. Cum vremurile de atunci nu permiteau ca un jucător să fie plătit, conducătorii au găsit o metodă mai puţin legală prin care să-l remunereze. I-au făcut documente pentru un post de muncă fals, pentru care urma să fie plătit cu un salariu generos. La Nîmes, s-a făcut remarcat pentru atitudinea din teren şi a ajuns foarte iubit în rândul suporterilor. În 1926 , a debutat la naţionala Franţei, într-un meci cu Belgia, câştigat de naţionala "cocoşului galic". A fost ales căpitanul naţionalei înaintea meciului cu Mexic, de la prima Cupă Mondială, disputată în 1930, în Uruguay.

În 1929, a fost recrutat de Racing Club de France, care dorea să înfiinţeze o super echipă, trecându-l pe Villaplane în capul listei de achiziţii. La noua sa echipă câştiga o avere, însă a început să risipească banii pe spectacole de cabaret, baruri şi curse de cai.

În anul 1932 s-a legalizat în Franţa statutul de jucător profesionist, iar Antibes a făcut atunci o oferta oficială pentru fotbalistul de origine algeriană. Campionatul francez era atunci împărţit în două regiuni, sud şi nord, câştigătoarele fiecărei zone geografice disputau finala pentru titlu. Cu Villaplane în echipă, Antibes a terminat prima în regiunea de sud. S-a impus şi în finala cu SC Fives Lille, însă Antibes a fost deposedat de titlu pe motive de corupţie.

Decizia l-a făcut pe Villaplane să părăsească echipă, împreună cu alţi doi colegi. A ajuns la Nice, însă aici a îndeput decăderea. Nu se prezenta la antrenamente, iar în 1935, după ce s-a lăsat de fotbal, a fost închis trei luni pentru organizarea ilegală de curse de cai

Drumul de la unul dintre cei mai mari fotbalişti la cel crud infractor

În iunie 1940, Paris a fost ocupat de nazişti. Ceea ce pentru unii era o tragdeie, pentru alţii era o oportunitate de a prospera. Villaplane s-a alăturat unei găşti de cartier conduse de un celebru infractor francez, Henri Lafont, care şi-a câştigat respectul după ce l-a ucis pe şeful rezistenţei belgiene.

Lafont a început să recruteze prizonieri din înschisorile din Paris, foşti asociaţi şi oameni importanţi, consolidându-şi din ce în ce mai mult puterea. Printre cei recrutaţi s-a numărat şi Villaplane, recunoscut pentru traficul de aur. Gruparea condusă de Lafont şi-a stabilit sediul pe strada Lauriston, una dintre cele mai rău famate din istoria Parisului, recunoscută mai târziu drept Gestapo-ul francez

Gaşca lui Lafont a devenit din ce în ce mai bogată, stabilind legături şi cu naziştii. Nu erau adepţi ai curentului nazist, însă aceştia au primit uniforme SS şi au început războiul împotriva evreilor şi a tuturor celor care se opuneau Reich-ului.

De-a lungul anului 1943, rezistenţa franceză s-a intensificat, iar "Gestapo-ul francez" a primit misiunea de a extremina toţi rebelii. Henri Lafont a mers şi mai departe. A înfiinţat Brigada Nord Africană, ca urmare a anunţului făcut de Hitler, care se autoproclama un eliberator al popoarelor colonizate.

Lafont a adunat mai multe avioane aflate în proprietatea imigranţilor şi a format o escadrilă, iar în februarie 1944 a primit misiunea de la nazişti să cureţe regiunea Perigord. Alex Villaplane a fost ales să conducă misiunea, fostul fotbalist fiind promovat în funcţia de sublocotenent SS.

Uniteatea manevrată de Villaplane s-a făcut repede recunoscută pentru cruzimea de care dădea dovadă. De exemplu, pe 11 iunie 1944 a capturat 11 luptători ai rezistenţei, cu vârste cuprinse între 17 şi 26 de ani, pe care i-a executat.

Executat pentru trădare

Villaplane a schimbat însă direcţia în momentul în care şi-a dat seama că nemţii vor pierde războiul. A căutat milă printre oameni, justificându-şi crimele prin faptul că a vrut să ajute la eliberarea compatrioţilor săi.

În august 1944, Parisul a fost eliberat de ocupaţia germană. Represaliile împotriva colaboratorilor nazişti au fost rapide şi sângeroase, şefii "Gestapo-ului francez" fiind trimişi în judecată. Villaplane şi Lafont au fost executaţi la Fort de Montrouge, a doua zi după Crăciunul anului 1944.

Sursa foto: guardian.co.uk