Timp de aproape 20 de ani, Liga Campionilor a fost văzută de mulți drept o masă a bogaților, la care echipele mici din Europa au avut acces sporadic și mai degrabă datorită conjuncturilor decât unor planuri bine puse la punct. În 2009, după o perioadă în care lumea fotbalului se obișnuise ca granzii Europei să-și împartă sutele de milioane de euro, iar țări precum Anglia, Spania sau Italia să trimită și câte trei echipe în sferturile competiției, Michel Platini a relansat modul prin care se ajungea în rândul celor mai bune echipe ale Europei.
Reforma lui Platini
Cum? Printr-o metodă foarte simplă, implementată cu scopul clar de a le permite echipelor mici accesul în grupe. S-a trecut la un sistem diferit în preliminariile Ligii: echipele campioane aveau să joace între ele în Champions Route sau Champions Path și nu se mai puteau întâlni cu formații puternice, dar care au terminat competiția internă pe locul al doilea, al treilea sau al patrulea. Pe scurt, campioanele țărilor mici aveau asigurate cinci locuri în grupe, în timp ce cluburi din competiții puternice ale Europei se duelau între ele pentru alte cinci locuri. În acest context, echipe din Israel, Croația, Slovacia, Cipru, Belarus sau chiar Kazahstan au devenit obișnuite ale grupelor, în timp ce formații care ar fi putut avea un cuvânt greu de spus în fazele finale au sfârșit eliminate în play-off.
Motivarea lui Platini era una la fel de simplă. Mai multe echipe campioane într-o competiție care poartă numele de Liga…Campionilor. Pe hârtie, planul șefului UEFA era unul viabil, care putea relansa într-un fel competiția și va duce la o creștere a fotbalului mic din Europa. În realitate, însă, lucrurile au stat cu totul și cu totul altfel. Echipele ajunse în Liga Campionilor prin Champions Route, s-au transformat rapid, cu rare excepții, în ciuca bătăilor și nu au avut un cuvânt de spus în fazele finale ale competiției. Eliminate constant din grupe, ele s-au îmbogățit, totuși, din banii proveniți de la UEFA.
33 de victorii și 132 de goluri
Palmaresul „pariurilor lui Platini” este unul îngrijorător. În cele șase sezoane și o etapă scurse de la intrarea în vigoare a noii reforme, echipele ajunse în grupe prin ruta campioanelor au câștigat 33 de meciuri dintre cele 185 disputate și au pierdut 63% dintre partide. Mai mult ele au înscris de 132 de ori, dar au primit de aproape trei ori mai multe goluri, 387, iar ultimul loc în grupă a fost o constantă care a definit performanțele campioanelor țărilor mici. Au existat, însă, și câteva excepții, dar mult prea puține raportate la banii câștigați și la așteptări: Olympiacos (2009/2010), Copenhaga (2010/2011), APOEL Nicosia (2011/2012) și Celtic (2012/2013) sunt cele patru echipe ale căror nume se leagă de ruta campioanelor care au reușit să treacă de faza grupelor, cu o mențiune specială pentru ciprioți, care în sezonul 2011-2012 au ajuns până în faza sferturilor de finală, unde au fost eliminați de Real Madrid.
APOEL Nicosia a fost surpriza sezonului 2011/2012 în Liga Campionilor, ajungând până în faza sferturilor de finală.
Ca o consecință directă a apariției în Liga Campionilor a echipelor campioane din campionate mai slab cotate, echipe puternice din campioanetele importante ale Europei au fost nevoite să se dueleze între ele în play-off. Logic, tragerea la sorți a adus dueluri tari, iar învinsele au luat drumul Europa League, în timp ce serile de marți și miercuri aduceau în fața publicului dueluri dezechilibrate între forțele competiției și echipe cu bugete mai mici, jucători mult mai ieftini, incapabili să facă față nivelului impus.
Marile cluburi ale Europei care au ratat accederea în Liga Campionilor în ultimele șase sezoane:
România a profitat de două ori de culoare favorabile din „Champions Route„
Regula impusă de Michel Platini a ajutat în două sezoane consecutive și fotbalul din România. În sezonul 2012/2013, CFR Cluj intra în preliminarii din postura de câștigătoare a Ligii 1. Dacă pentru Dinamo, care nu a beneficiat de împărțirea urnelor între campioane și necampioane, sorții au scos în cale echipe precum Manchester United (2004/2005) și Lazio (2007/2008), clujenii, care au trecut în turul trei preliminar de Slovan Liberec, au jucat în play-off contra lui Basel, campioana Elveției, de care au trecut cu două victorii, 2-1 și 1-0, ajungând astfel în grupe, unde au stabilit un record de puncte pentru România: 10, într-o grupă cu Galatasaray, Braga și Manchester United.
Golul lui Luis Alberto (foto) a adus o victorie istorică a CFR-ului pe Old Trafford.
Un an mai târziu a fost rândul Stelei să profite de regula UEFA. Echipa antrenată la acea vreme de Laurențiu Reghecampf juca în play-off cu Legia Varșovia, de care trecea în urma a două rezultate de egalitate, 1-1 în România și 2-2 în Polonia. În grupe, steliștii au dat de Chelsea, Schalke și Basel și s-au mulțumit cu doar trei puncte adunate. Aflată și în ultimii doi ani la un pas de Ligă, Steaua și-a găsit din nou locul în urna campioanelor, dar Ludogoreț și Partizan s-au dovedit adversari mult prea puternici pentru formațiile antrenate de Costel Gâlcă și Mirel Rădoi.
Proaspăt început, sezonul 2015/2016 se anunță unul la fel de dificil pentru campionele țărilor mici din Europa. În prima etapă, în afara lui Dinamo Zagreb, care a produs surpriza și a învins pe teren propriu pe Arsenal (2-1), celelalte patru echipe ajunse în Ligă prin Champions Route nu au avut nicio șansă. Astana a pierdut sec la debutul, 0-2 pe terenul Benficăi, Malmo i-a imitat pe kazahi, 0-2 pe terenul lui PSG, iar Maccabi Tel Aviv și BATE Borisov au fost călcate în picioare de Chelsea și Bayern Leverkusen, fiind învinse cu 4-0, respectiv 4-1.
În aceste condiții, o întrebare evidentă își face loc în lumea iubitorilor de fotbal european. A fost sănătoasă pentru competiție decizia lui Platini de a permite accesul a cinci campioane europene în fiecare sezon de Ligă?
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER