"Dau totul, vreau respect!"

"Hai să facem o poză cu un lacăt!", sună propunerea jumătate în glumă, jumătate în serios făcută lui Dani Coman. Sunt imaginile acelea speciale din "ziarul de a doua zi", în care încercăm noi să ilustrăm mesaje. Cum ar fi acesta că Dani a închis poarta.

Refuză, dar acceptă un dialog prin telefon. E greu altfel într-o zi în care a venit de la Tel Aviv, a mers acasă pentru a-şi vedea fetiţa, iar seara a fost la antrenament. Interviul este întrerupt rapid de un fan care îl abordează la semafor: "Bravo, Dani! Le-ai dat multora peste nas", se aude clar.

Hai că e un punct de pornire în discuţia noastră. Se potriveşte percepţia asta cu ce ai simţit tu?
Hmm. Nu vreau să vorbesc în termeni prea pompoşi. Revanşă, răzbunare, dat peste nas... A fost un meci greu, cu o încărcătură mare. E bine că s-a terminat frumos şi că am câştigat. Mai departe, sigur, e o satisfacţie personală că am demonstrat că rămân un portar pe care Rapid se poate baza. E adevărat că s-au îndoit foarte mulţi de mine, au spus că sunt numai accidentat, că nu mai fac faţă şi alte lucruri de genul acesta. Am răspuns joi şi o voi mai face, sper, pentru că am de gând să apăr mulţi ani de-acum încolo poarta Rapidului.

Crezi că acum conflictul tău cu fanii...
Nu vreau să centrăm discuţia pe asta. Nu pretind să fiu iubit, ci doar respectat. Pentru ce am făcut, pentru ce fac şi pentru ce voi face pentru acest club. Apăr în primul rând pentru mine, dar pres­taţiile mele pot ajuta echipa, aşa cum evoluţiile coechipierilor mei mă fac şi pe mine să fiu apreciat.

E justificată comparaţia evoluţiei tale cu Hapoel cu prestaţiile din sezonul când Rapid a ajuns în sferturi?
Sunt perioade diferite. Mă bucur că se spune asta, deoarece am trecut printr-o perioadă destul de dificilă. Eu unul simţeam că pot ajunge şi chiar depăşi nivelul acela, dar ştii cum se spune: "Eşti ceea ce spun alţii despre tine". Mai ales într-o meserie ca asta.

"Prea multe intrigi, prea multe răutăţi"

Te-a afectat anul trecut şi duelul mocnit cu Bornescu?
A fost o perioadă urâtă. Cu multe, foarte multe intrigi, răutăţi. Mi‑am impus să iau ce e frumos din fotbal şi din experienţa pe care o trăiesc la Rapid, club cu care, zică cine ce-o vrea, eu mă identific!

În perioada aceasta dificilă de care zici te-ai gândit vreodată să renunţi?
(se gândeşte) Eu nu m-am gândit să renunţ niciodată. Am spus şi mai devreme. Am de apărat mulţi ani de-acum înainte. Mai mult, doctorii m-au făcut să cred că va trebui să renunţ.

Serios?
Când eram mai tânăr. Am avut o fisură la rinichi şi, la toate controalele la care mergeam, medicii mă întrebau: "Eşti la facultate?", "Ai apucat să strângi ceva bani din fotbal?", inducând ideea că voi fi nevoit să renunţ.

Bine, la capitolul accidentări...
Iar discutăm despre asta şi iar mă trezesc mâine-poimâine că spun unii şi alţii că sunt terminat, că nu ştiu ce probleme de sănătate am.

Aproape de o accidentare groaznică!

Oricum, se spune despre portari că nu sunt sănătoşi... Că au un dram de nebunie.
E prea mult spus. Eu zic că altceva face diferenţa între un portar bun şi unul mediocru: curajul. Cu ăla te naşti, nu se antrenează.

Bine, dar curajul poate depăşi o limită. Uite, mă refer la o intervenţie a ta, care pe mine m-a marcat. La un meci cu Dinamo ai căzut foarte urât.
Da. Să ştii că m-am gândit de multe ori la faza aceea şi i-am mulţumit lui Dumnezeu. Mai ales după ce i s-a întâmplat lui Mihai (n.r. - Neşu). Îmi amintesc că am fost la medic a doua zi după pentru radiografie. Avea internet şi s-a uitat cu încetinitorul la fază. După ce a văzut, m-a strâns de mână şi mi-a spus că am avut noroc: "Unul dintr-o mie scapă fără fractură la cap ori coloană după o astfel de căzătură".

Brrr...
Da. Aşa e, brrr. Şi să tot aud că nu pun suflet, că nu îmi pasă de Rapid!

Are timp un portar să se gândească la ceva înaintea unei intervenţii ca acelea pe care le-ai reuşit la Tel Aviv?
Eu unul nu mă gândesc la nimic pe parcursul unui meci. Sunt concentrat în permanenţă la ce se întâmplă, la fiecare fază. Nu cred că se poate vorbi despre un secret sau mai ştiu eu ce. Tratez fiecare antrenament ca şi cum ar fi un meci. Încerc să rămân concentrat şi echilibrat.

Se simte o atmosferă asemănătoare celei care v-a dus în 2005-2006 până în sferturi? În fond, tu şi Grigore sunteţi singurii supravieţuitori ai aventurii de atunci.
Plus Pancone (n.r. - Pancu), care atunci nu juca însă. Pot să spun că începem să ne cunoaştem mai bine şi să formăm o echipă adevărată. Forţa grupului a fost atunci principala calitate şi poate fi şi acum. Nu va fi uşor, dar e un început bun.

"Naţionala? Vin cu plăcere!"

Nu puţini au vorbit despre tine ca despre o soluţie pentru poarta naţionalei. Te iei la trântă cu Pantilimon, cu Tătăruşanu?
Cu Silviu Lung... Şi el e un portar foarte bun. Eu apăr cât pot de bine la Rapid. Mai departe, dacă sunt chemat, vin cu mare plăcere. Cei trei de care am vorbit sunt tineri şi valoroşi, dar, dacă am ocazia, intru oricând în competiţie cu oricine.

200 de mii de euro este salariul anual pe care îl câştigă Dani Coman la Rapid

18 ani avea Dani Coman în momentul în care a debutat în Liga I la FC Argeş, în sezonul 1997-1998

3 trofee a câştigat Coman ca fotbalist: două Cupe ale României şi o Supercupă, toate cu Rapid