„Hai să facem o poză cu un lacăt!”, sună propunerea jumătate în glumă, jumătate în serios făcută lui Dani Coman. Sunt imaginile acelea speciale din „ziarul de a doua zi”, în care încercăm noi să ilustrăm mesaje. Cum ar fi acesta că Dani a închis poarta.
Refuză, dar acceptă un dialog prin telefon. E greu altfel într-o zi în care a venit de la Tel Aviv, a mers acasă pentru a-și vedea fetița, iar seara a fost la antrenament. Interviul este întrerupt rapid de un fan care îl abordează la semafor: „Bravo, Dani! Le-ai dat multora peste nas”, se aude clar.
Hai că e un punct de pornire în discuția noastră. Se potrivește percepția asta cu ce ai simțit tu? Hmm. Nu vreau să vorbesc în termeni prea pompoși. Revanșă, răzbunare, dat peste nas… A fost un meci greu, cu o încărcătură mare. E bine că s-a terminat frumos și că am câștigat. Mai departe, sigur, e o satisfacție personală că am demonstrat că rămân un portar pe care Rapid se poate baza. E adevărat că s-au îndoit foarte mulți de mine, au spus că sunt numai accidentat, că nu mai fac față și alte lucruri de genul acesta. Am răspuns joi și o voi mai face, sper, pentru că am de gând să apăr mulți ani de-acum încolo poarta Rapidului.
Crezi că acum conflictul tău cu fanii… Nu vreau să centrăm discuția pe asta. Nu pretind să fiu iubit, ci doar respectat. Pentru ce am făcut, pentru ce fac și pentru ce voi face pentru acest club. Apăr în primul rând pentru mine, dar presÂtațiile mele pot ajuta echipa, așa cum evoluțiile coechipierilor mei mă fac și pe mine să fiu apreciat. E justificată comparația evoluției tale cu Hapoel cu prestațiile din sezonul când Rapid a ajuns în sferturi? Sunt perioade diferite. Mă bucur că se spune asta, deoarece am trecut printr-o perioadă destul de dificilă. Eu unul simțeam că pot ajunge și chiar depăși nivelul acela, dar știi cum se spune: „Ești ceea ce spun alții despre tine”. Mai ales într-o meserie ca asta.
„Prea multe intrigi, prea multe răutăți”
Te-a afectat anul trecut și duelul mocnit cu Bornescu? A fost o perioadă urâtă. Cu multe, foarte multe intrigi, răutăți. Mi‑am impus să iau ce e frumos din fotbal și din experiența pe care o trăiesc la Rapid, club cu care, zică cine ce-o vrea, eu mă identific!
În perioada aceasta dificilă de care zici te-ai gândit vreodată să renunți? (se gândește) Eu nu m-am gândit să renunț niciodată. Am spus și mai devreme. Am de apărat mulți ani de-acum înainte. Mai mult, doctorii m-au făcut să cred că va trebui să renunț.
Serios? Când eram mai tânăr. Am avut o fisură la rinichi și, la toate controalele la care mergeam, medicii mă întrebau: „Ești la facultate?”, „Ai apucat să strângi ceva bani din fotbal?”, inducând ideea că voi fi nevoit să renunț.
Bine, la capitolul accidentări… Iar discutăm despre asta și iar mă trezesc mâine-poimâine că spun unii și alții că sunt terminat, că nu știu ce probleme de sănătate am.
Aproape de o accidentare groaznică!
Oricum, se spune despre portari că nu sunt sănătoși… Că au un dram de nebunie. E prea mult spus. Eu zic că altceva face diferența între un portar bun și unul mediocru: curajul. Cu ăla te naști, nu se antrenează.
Bine, dar curajul poate depăși o limită. Uite, mă refer la o intervenție a ta, care pe mine m-a marcat. La un meci cu Dinamo ai căzut foarte urât. Da. Să știi că m-am gândit de multe ori la faza aceea și i-am mulțumit lui Dumnezeu. Mai ales după ce i s-a întâmplat lui Mihai (n.r. – Neșu). Îmi amintesc că am fost la medic a doua zi după pentru radiografie. Avea internet și s-a uitat cu încetinitorul la fază. După ce a văzut, m-a strâns de mână și mi-a spus că am avut noroc: „Unul dintr-o mie scapă fără fractură la cap ori coloană după o astfel de căzătură”.
Brrr… Da. Așa e, brrr. Și să tot aud că nu pun suflet, că nu îmi pasă de Rapid!
Are timp un portar să se gândească la ceva înaintea unei intervenții ca acelea pe care le-ai reușit la Tel Aviv? Eu unul nu mă gândesc la nimic pe parcursul unui meci. Sunt concentrat în permanență la ce se întâmplă, la fiecare fază. Nu cred că se poate vorbi despre un secret sau mai știu eu ce. Tratez fiecare antrenament ca și cum ar fi un meci. Încerc să rămân concentrat și echilibrat.
Se simte o atmosferă asemănătoare celei care v-a dus în 2005-2006 până în sferturi? În fond, tu și Grigore sunteți singurii supraviețuitori ai aventurii de atunci. Plus Pancone (n.r. – Pancu), care atunci nu juca însă. Pot să spun că începem să ne cunoaștem mai bine și să formăm o echipă adevărată. Forța grupului a fost atunci principala calitate și poate fi și acum. Nu va fi ușor, dar e un început bun.
„Naționala? Vin cu plăcere!”
Nu puțini au vorbit despre tine ca despre o soluție pentru poarta naționalei. Te iei la trântă cu Pantilimon, cu Tătărușanu? Cu Silviu Lung… Și el e un portar foarte bun. Eu apăr cât pot de bine la Rapid. Mai departe, dacă sunt chemat, vin cu mare plăcere. Cei trei de care am vorbit sunt tineri și valoroși, dar, dacă am ocazia, intru oricând în competiție cu oricine.
200 de mii de euro este salariul anual pe care îl câștigă Dani Coman la Rapid
18 ani avea Dani Coman în momentul în care a debutat în Liga I la FC Argeș, în sezonul 1997-1998
3 trofee a câștigat Coman ca fotbalist: două Cupe ale României și o Supercupă, toate cu Rapid
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER