Croația este noua minune a sportului mondial. O țară cu numai 4,5 milioane de locuitori rescrie rețeta succesului după ce a jucat finala Campionatului Mondial de fotbal din Rusia. Nu a câștigat trofeul, dar s-a ales cu admirația întregii lumi.
Croația este însă o națiune de succes și la alte jocuri de echipă, ceea ce o face și mai fascinantă. Reperele sunt următoarele:
Polo pe apă: campioană mondială en titre (medaliată constantă începând cu 2007: două de aur, una de argint, trei de bronz)
Handbal: locul 4 la ultima ediție a Campionatului Mondial (palmares în ultimii 15 ani: un aur, două de argint, un bronz).
Baschet: locul 8 în clasamentul la zi al FIBA (fără medalii în ultimii ani, cel puțin pe plan european, dar mereu un nume mare)
Toate aceste performanțe relevă excelența unei națiuni născute pentru sport. Care sunt ingredientele Croației?
ProSport vă prezintă patru dintre ele:
5,2% din venitul pe gospodărie merge la sport
Conform unor date oficiale (S. Skoric și Z. Custonja – 2011 / Financiranje sporta), la nivelul lui 2008, fiecare gospodărie din Croația a cheltuit anual pentru sport o medie de 3359 HRK (kuna / aproximativ 2000 de lei la schimbul actual), ceea ce reprezintă 5,2% din venitul total per gospodărie.
Majoritatea banilor s-au dus pe echipament sportiv (34,4%) și încălțăminte (27,1%), taxe (12,9 %), tichete de intrare (10,5%), echipament tehnic (9,1%) și jocuri de noroc (5,9%).
Considerând că tendința nu s-a schimbat și a rămas cel puțin la același nivel, dar și că în Croația sunt 1.477.377 de gospodării (recensământ 2001), suma totală generată de gospodării în Croația se ridică la 5 miliarde de kuna, adică vreo 3 miliarde de lei (638 de milioane de euro). Din această sumă, sistemul sportiv primește direct 23% – 1,16 miliarde kuna (696 milioane lei / 147 milioane de euro). Indirect, din jocurile de noroc, mai vin câteva sute de milioane de kuna…
0,6 la sută din PIB, fără partea din zona de business
„Injecția” financiară generată de gospodării este una din sursele de venit importante ale Croației. Conform aceleiași surse, statul contribuie cu 328,5 milioane de kuna anual, iar autoritățile locale cu ceva mai mult de un miliard. În total, la nivelul anului 2008, structura financiară a sportului din Croația s-a raportat la venituri de 2,58 miliarde de kuna (aproximativ 330 de milioane de euro). Autorii lucrării nu au avut însă nicio informație legată de sumele venite din sectorul de business (sponsorizări, media, drepturi de televizare etc)… Chiar și așa, rezultă un procent de peste 0,6% din PIB-ul Croației (care este de aproximativ 50,4 miliarde de dolari, cifră la nivelul anului 2016).
Haideți să facem un simplu calcul matematic, urmat de un exercițiu de imaginație, ce ar însemna 0,6% din PIB-ul României, care este de trei ori mai mare decât al Croației (186,7 miliarde de dolari la nivelul anului 2016): vreo 1 milliard de euro anual pentru sportul românesc! Nu vă ia amețeala?
Performanța începe în școală
Croația pune accent pe sportul școlar, iar în acest sens a lansat în 2007 „Programul Universal Sportul în Școală”, prin care toți copiii din clasele I-IV să fie împlicați în activități sportive organizate. În anul școlar 2016-2017, programul a fost implementat în 419 clase și 318 școli, cu un număr de 9180 de elevi implicați. Scopul programului este de a-i obișnui pe copii cu exercițiile fizice, dar și de a-i descoperi pe cei mai talentați, în vederea sportului de mare performanță.
În Croația, sportul școlar beneficiază de o infrastructură adecvată. În Regiunea de Est sunt 188 de școli în ciclul primar, iar dintre acestea 142 au săli de sport, iar 164 au facilități de desfășurare a sportului în aer liber.
Sportivii de top, eroii întregii țări
Croația și-a declarat independența în 1991, dar timp de patru ani s-a confruntat cu un război dur („Homeland war”, 1991-1995), timp în care sentimentele naționale s-au accentuat. Tânăra țară a încercat să se afirme prin sport, iar un rol important l-au jucat performerii de top, care au fost vocea Croației în lume. Marele tenisman Goran Ivanisevic, legenda baschetului Drazen Petrovic, fotbalistul Zvonimir Boban, poloistul Dubravko Simenc au fost adevărații ambasadori itineranți, iar Croația i-a răsplătit transformându-i în icoane naționale. Succesele lor sportive au fost recepționate ca victorii ale întregii națiuni, iar acest aspect a contribuit la unitatea națională mai mult ca orice „construcție politică”. Orice victorie sportivă majoră se sărbătorește în stradă, așa cum s-a întâmplat și după finala Cupei Mondiale la fotbal.
România redescoperă timid această bucurie, încălzită de suflul unei inimi mari, ascunsă într-un ghem de fată, Simona Halep.
CIFRA
Conform datelor oficiale, în Croația sunt 11.500 de antrenori la nivel național pentru 5000 de cluburi, cu o medie de 2,3 antrenori pentru un club sportiv. În România, sunt 12.420 antrenori și instructori la 7837 structuri sportive, medie de 1,5 per structură sportivă.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER