Mondialul african bate la ușă și starurile de pretutindeni speră să își treacă în palmares cel mai răvnit și prestigios turneu din carieră. Robben, Rooney, Messi, Lampard, Gerrard, C. Ronaldo, Xavi, Torres, Villa sau Fabregas visează la cupa mondială, ei neavând încă șansa să atingă încă trofeul.
Fără îndoială că pentru mulți dintre marii jucători de azi, Mondialul va rămâne doar o fata morgana, așa cum și pentru mulți alți mari jucători a rămas doar un miraj.
Vă propunem un TOP interesant, cu cei mai buni jucători din lume, de-a lungul timpului, care nu au avut șansa să se încununeze campioni supremi (am luat în calcul doar fotbaliștii care au evoluat la CM, mari fotbaliști ca Giggs, Di Stefano, George Best sau Cantona făcând subiectul unui material care va apărea zilele viitoare și în care vom analiza cei mai buni jucători care nu au evoluat niciodată la CM). – ordinea lor în top este întâmplătoare. 1. Roberto Baggio 218 goluri în 488 de meciuri. 2 titluri în Serie A, unul cu Juve, unul cu Milan. Pe plan internațional? Trei participări la CM (1990-1998) – 56 selecții, 27 de goluri. A marcat la toate turneele finale de Mondiale, dar nu a pus mâna pe trofeul suprem deși a fost în două rânduri aproape.
În 1994, în finala contra Brazilie, „Il codino” a ratat penalty-ul decisiv, și, din păcate această ratare a rămas pentru mulți cea mai la îndemână amintire din cariera unui jucător fabulos.
2. Michel Platini
Actualul președinte al Uefa a făcut parte din cea mai puternică linie de mijloc din istoria Franței, „careul magic” cum a rămas în istorie: Platini, Giresse, Luis Fernandez, Jean Tigana.
Platini și-a condus echipa spre titlul european, în 1984 și a fost votat cel mai bun jucător al competiției (a ieșit și golgheter, cu 9 reușite).
La nivel de club, a evoluat pentru Saint Etienne și Nancy, dar cei mai mulți și-l amintesc din perioada Juventus, unde a câștigat două titluri și două trofee europene – Cupa Cupelor în 1983 și Cupa Campionilor, în 1985, în celebra finală de la Heysel.
Platini a înscris 224 de goluri în 432 de meciuri pentru formațiile de club. Eficacitatea a fost deosebită și la naționala „cocoșilor”, unde are 41 de goluri în 72 de selecții. Ca și Baggio, a evoluat la trei CM, cel mai aproape de trofeu fiind în 1982 și 1986 când Franța a pierdut în penultimul act, de fiecare dată contra Germaniei de Vest (partida din ’82 a devenit un clasic al fotbalului, jucătorii din Hexagon fiind învinși dramatic, la penalty-uri, după 3-3 în timpul efectiv de joc: timp regulamentar+prelungiri).
3. Marco van Basten
În ciuda faptului că accidentările dese i-au pus capăt carierei prematur, la doar 29 de ani, Van Basten este considerat unul dintre cei mai buni atacanți din toate timpurile. A câștigat trei titluri și Cupa Uefa cu Ajax, înainte să se transfere la Milan, formând un trio istoric cu Gullit și Rijkaar. În tricoul „diavolilor” a câștigat trei titluri de campion și două Cupe ale Campionilor(1989, 1990) – Milan este ultimul club care a reușit această performanță.
Atacantul batav a fost numit de trei ori cel mai bun jucător european – 1988, 1989, 1992; a marcat pentru echipele de club 277 de goluri în 370 de meciuri.
La mondiale, vârful a evoluat doar în 1990, în Italia. Atunci olandezi au sfârșit eliminați de eterni rivali, nemții, cei care îi învinseseră și la CM 1974. Cucerirea titlului european în 1988 a rămas, așadar singura mare victorie cu naționala, la acel turneu Van Basten cucerind și titlul de golgheter – 5 goluri (hat-trick cu Anglia, gol decisiv cu Germania de Vest și voleul fabulos din finala contra URSS).
4. Johan Cruyff
Predecesorul lui Van Basten, Cruyff a fost mai aproape decât oricine de sintagma „fotbalistul total”. În vremea sa, Olanda a primit supranumele de „portocala mecanică”, dar naționala batavă nu a reușit să cucerească niciun trofeu important în acea perioadă. Asta în ciuda faptului că jucătorii din „Țara Lalelelor” au jucat în două finale succesive de CM (Cruyff a evoluat doar la Mondialul din Germania, la cel din Argentina declarând forfait după ce a fost sechestrat, împreună cu familia sa, în apartamentul din Barcelona, cu doar câteva luni înainte de Mondial).
Eleganța desăvârșită se împletea la Cruyff cu talentul și inteligența fantastică; mulți au fost de părere că doar un trofeu la Mondiale i-a lipsit olandezului pentru a fi pus la același nivel cu Pele și Maradona.
368 de goluri în 662 de meciuri a înscris Cruyff pentru Ajax, cucerind 10 titluri și trei Cupe ale Campionilor
33 de goluri a marcat la națională, în 48 de selecții
5. Paolo Maldini
Singurul jucător de profil defensiv din acest top, Maldini a bifat 23 de meciuri la CM, fiind, din acest punct de vedere al doilea din toate timpurile, după Matthaus.
A jucat pentru Italia la 4 Campionate Mondiale, jucând finala, ca și Baggio, în 1994. S-a retras de la națională după eșecul din 2002, strângând 120 de selecții (de 74 de ori a fost căpitan); ca o ironie a sorții, la următorul CM, în 2006, primul fără Maldini, după 20 de ani, squadra azzurra a devenit pentru a patra oară campioană mondială.
7 titluri cu AC Milan are în palmares Maldini și 5 Cupe/Ligi ale Campionilor.
Chiar dacă nu au prins topul nostru, fotbaliști ca Baresi(foto sus, alături de Baggio, după finala de CM din 1994), Eusebio, Pușkaș, Socrates, Zico sau Figo se înscriu și ei în această listă a marilor jucători care să nu fi câștigat CM.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER