Brazilia, Anglia, Franţa şi Italia, patru naţionale care inspirau teamă în rândul oricărui adversar, au plecat din Africa de Sud mai devreme decât se aşteptau. Rezultatele n-au fost însă întâmplătoarea. Cele patru naţionale au avut pe bancă antrenori care n-au luat cele mai bune decizii. Site-ul goal.com a făcut o analiză, în care scoate în faţa slăbiciunile care au trimis acasă cele patru echipe.

Dunga (Brazilia)

1. A refuzat să-i cheme pe Ronaldinho şi Pato, deşi aceştia treceau printr-o perioadă bună. Pe lângă aceştia, Dunga a considerat că nici Adriano (AS Roma) sau Marcelo (Real Madrid) nu pot ajuta prea mult echipa.

2. L-a umilit pe Ronaldinho, care a fost cel mai bun pasator al Milanului în sezonul trecu, dar l-a chemat la naţională pe Melo, care a avut un an dezastruos la echipa de club. Ultimul, a fost "oaia neagră" în meciul cu Olanda.

3. A insistat prea mult pe defensivă şi pe jocul bazat pe forţă, ignorând jocul de calitate. Brazilia a arătat că nu are calitatea de a sparge o apărare, aşa cum s-a întâmplat în meciurile cu nord-coreeni şi cu Olanda.

4. Banca de rezerve nu a oferit soluţii. Înlocuitorii pentru atacanţi au fost Grafite, Nilmar şi Julio Baptista, jucători care nu s-au ridicat la nivelul competiţiei. Dunga ar fi avut însă soluţii dacă ar fi făcut o selecţie corectă

Rezultatul?

Brazilia a fost eliminată în sferturile de finală de Olanda, după ce a pierdut cu 2-1.

Marcello Lippi (Italia)

1. Selecţia făcută de Lippi a fost dominată mai mult de războaiele personale. Nu l-a luat pe Cassano din cauza relaţiei reci pe care a avut-o cu el, iar pe Micoli l-a lăsat acasă pentru că a depus mărturie împotriva lui Luciano Moggi. În schimb, s-a bazat pe jucătorii care au câştigat Mondialul din 2006, cum ar fi veterenul Gatusso.

2. Ca şi Dunga, nu a dat încredere jucătorilor care au fantezie în joc şi calităţi individuale prin care ar fi putu decide un meci sau o fază. A mizat însă pe fotbalişti cu forţă. I-a lăsat acasă pe Cassano, Totti, Miccoli şi Balotelii, jucători care ar fi fost foarte utili.

3. Lippi a avut doi ani la dispoziţie pentru reîntinerirea echipei. Însă italianul a preferat să se bazeze pe jucători cu experienţă, politică ce s-a dovedit falimentară. Chiar dacă Italia s-a făcut de râs la Cupa Confederaţiile din 2009, cu acelaşi lot, Lippi n-a intrat în panică şi a considerat că a fost doar un accident.

4. Sistemul 4-3-3. Deşi nu a funcţionat, Lippi a continuat să folosească acest sistem. Jucătorii n-au reuşit să se adapteze în acest modul, iar rezultatul a fost un dezastru.

Rezultatul?
Italia a fost eliminată din grupe, nereuşind nicio victori într-o grupă uşoară, cu Paraguay, Slovacia şi Noua Zeelandă.

Fabio Capello (Anglia)

1. Sistemul 4-4-2. Steven Gerrard şi Frank Lampard sunt incompatibili cu acest sistem, însă Capello n-a vrut nici în ruptul capului să-l schimbe. Italianul a refuzat să joace în 4-2-3-1, pe care l-a încercat cu succes în preliminarii şi care era mai recomandat pentru jucătorii chemaţi la naţională.

2. Jucători folosiţi pe alte poziţii. Steven Gerrard a fost aruncat în partea stângă, deşi el se simte cel mai bine în centru. La fel s-a întâmplat şi cu Aaron Lenon şin Shaun Wright-Philips. Capello n-a folosit jucătorii pe poziţiile la care evoluează la echipele lor de club.

3. Cantitatea înaintea calităţii. Selecţionerul Angliei n-a chemat jucători cu creativitatea, care ar fi oferit mai multă imaginaţie la mijloc, în faza de construcţie. În meciul cu Germania, limitatul James Milner a fost preferat în locul lui Joe Cole.

4. "Sergentul" Capello. Capello a insistat pe atitudinea de "dur", ignorând discuţiile deschise, care ar fi făcut mult mai bine echipei.

Rezultatul?
Anglia s-a calificat chinuit dintr-o grupă cu SUA, Slovenia şi Algeria şi a fost eliminată de Germania în optimi, după o înfrângere cu 4-1.

Raymond Domenech (Franţa)

1. Selecţia. La fel ca Dunga şi Lippi, Domenech a făcut a preferat să aducă la naţională jucător cu care avea o relaţie foarte bună. Karim Benzema şi Samir Nasri au fost lăsaţi acasă, deşi s-ar fi descurcat mult mai bine faţă de jucătorii chemaţi de Domenech. În acelaşi timp, Govou a primit tricoul cu numărul 10, unul extremd e important în jocul unei echipe.

2. Marginalizarea jucătorilor din Serie A. Încă o dată, Domenech i-a umilit pe fotbaliştii care joacă în campionatul Italiei. Frey, Jeremy Menez şi Mexes au fost "uitaţi" acasă, deşi ar fi putut ajuta foarte mult echipa.

3. Tactica. Domenech a insistat pe aşezarea cu doi mijlocaşi defensivi. Acesta a folosit doi mijlocaşi la închidere cu Insuele Feroe, din Preliminarii, iar de atunci nu a mai renunţat la filosofia sa. În plus, schimbările din timpul meciului nu prea au avut legătură cu modul în care se petreceau lucrurile în teren.

4. Pierderea vestiarului. Practic, niciun jucător din lotul Franţei n-a avut vreun fel de respect pentru Domenech, din cauza caracterului şi personalităţii sale. Incidentul cu Anelka şi greva jucătorilor sunt cele mai nimerite exemple

Rezultatul?
Franţa a părăsit competiţia încă din faza grupelor, deşi a avut adversare precum Uruguay, Mexic şi Africa de Sud. Franţa a câştiga un singur punct şi a marcat o singur dată.