Cosmin Contra a venit într-o periferie liniștită a Madridului să antreneze o echipă părăsită de proprii fani și care, cu 12 meciuri fără victorie, s-a apropiat periculos de zona retrogradării în La Liga. „Guriță” îi spune însă „un vis împlinit”. E mândru că este primul antrenor român pe care spaniolii îl acceptă în grupul lor exclusivist.
Clubul cu statuia președintelui la stadion
De pe autostrada M-45, stadionul lui Getafe, „Coloseumul”, își arată doar gardurile acoperite cu graffiti-uri. Arena de 18.000 de locuri poartă numele lui Alfonso Perez – cel mai cunoscut fotbalist dat de orășelul care întregește zona metropolitană a Madridului – care, culmea, nu a îmbrăcat nici măcar o secundă tricoul albastru al lui Getafe.
Zona în care se află „Coloseumul” e pustie la ora prânzului. Terasele de la parterul blocurilor de cărămidă roșie au grilajele trase, iar cel mai agitat punct este școala din apropierea arenei. Dacă vrei să bei o cafea, singurul loc deschis este barul de la stadionul lui Getafe, acolo unde comanda îți vine abia atunci când ai terminat de studiat toate tricourile și pozele expuse pe pereți. În fața arenei, dintr-un Range Rover negru, coboară un bărbat scund, îmbrăcat într-un impecabil costum negru și cu o cravată roșie. Figura tipului seamănă izbitor cu cea din bustul sculptat pe care l-ai întâlnit la nici o sută de metri de intrarea în stadion. Bărbatul e Angel Torres Sanchez, un afacerist local, care în 2002 a cumpărat echipa antrenată acum de Contra. Șase ani mai târziu, un sculptor local i-a dat șansa să se poată admira zilnic în drum spre stadion. „Pentru eforturile deosebite făcute pentru locuitorii din Getafe”, așa cum scrie la baza statuii patinate. Acum, președintele vine să fie alături de noul său tehnician la conferința de prezentare.
„Getafe are nevoie de spiritul lui Contra”
Ofițerul de presă al clubului, o femeie pe la 40 de ani a cărei energie te amețește, anunță că antrenorul Contra va întârzia puțin la prima întâlnire cu ziariștii. Antrenamentul în care românul și-a cunoscut jucătorii abia s-a încheiat, așa că acesta mai are nevoie de timp să-și termine dușul. Jurnaliștii spanioli zâmbesc și își lungesc încă cinci minute discuțiile despre omul venit să o salveze pe Getafe de la retrogradare. „Echipa asta nu are probleme de ordin tactic și, în comparație cu celelalte formații din această zonă a clasamentului, are un lot superior. Problema lui Getafe este de atitudine și din acest motiv cred că a fost adus Contra. Getafe are nevoie de spiritul de luptător al lui Cosmin Contra”, explică un ziarist madrilen, care apoi dă detalii despre filosofia lui Getafe în ceea ce privește antrenorii: „Președintele a mers mereu pe mâna antrenorilor tineri, care nu aveau cine știe ce experiență. În ultimii ani, aici au fost Michael Laudrup, Quique Sanchez Flores, care antrenase doar tineretul lui Real Madrid, Michel – un alt antrenor fără mare experiență – și acum a venit rândul lui Contra”.
„N-am nevoie de adaptare, sunt acasă„
Intrarea lui Cosmin Contra în sală întrerupe explicațiile jurnalistului spaniol. Antrenorul român zâmbește. E proaspăt bărbierit, îmbrăcat casual elegant, iar nasturii desfăcuți de la cămașă dezvăluie medalionul cu inițialele numelor celor doi copii ai săi, Sara și Alex. „Dacă i-ar fi văzut cineva cum plângeau de fericire aseară, când am venit acasă, ar fi înțeles imediat de ce am vrut să vin să antrenez în Spania”, avea să mărturisească antrenorul apoi, într-un interviu acordat pentru ProSport. Președintele Sanchez ia primul cuvântul. Spune că se înțelesese demult cu românul Contra. „Guriță” se uită în pământ. Luni bune a infirmat că ar fi negociat cu Getafe.
Discursul său începe cu mulțumiri pentru „oamenii din România”. Ei l-au ajutat să-și împlinească visul și „să se întoarcă în locul care i-a fost casă timp de cinci ani și jumătate”. Pe parcursul discuției cu ziariștii, Cosmin Contra insistă pe latura sentimentală: „aici îl cunosc și pe omul care se ocupă de îngrijirea terenului” sau „n-am nevoie de timp, sunt acasă”.
„Să câștigați vineri, regele meu„
Getafe înseamnă pentru Madrid cam ceea ce însemna FC Național pentru București în ultima perioadă din existența clubului din Cotroceni. O echipă cochetă, plăcută, dar fără un fan-base demn de luat în seamă. Cu atât mai mult acum, când nici rezultatele nu o ajută. Venirea lui Contra pare însă să îi fi entuziasmat pe puținii fani ai „albaștrilor”. Au venit să vadă antrenamentul echipei, lucru rar conform ziariștilor spanioli, și apoi să-l întâmpine pe Contra în tribunele „Coloseumului”, la prezentarea oficicială. Nu au fost mai mulți de 30, dar pentru un antrenor de doar 38 de ani fiecare încurajare pare să conteze. Înainte să iasă de pe teren, după o scurtă ședință foto cu un tricou pe spatele căruia îi era imprimat numele, Contra a dat primul autograf ca antrenor al lui Getafe. În schimbul semnăturii puse pe un steag cu emblema clubului, „Guriță” a primit votul de încredere din partea fanilor. „Regele meu, bine ai revenit! Să câștigați vineri!”.
INTERVIU
„Poate că fanii mă consideră trădător, dar m-am gândit la mine și la familia mea”
Cosmin, în timpul conferinței ai spus de mai multe ori că te-ai întors acasă. Cum te-ai simțit în prima zi ca antrenor al lui Getafe?
(zâmbește) M-am simțit bine… aici cunosc de la grădinar până la ultima persoană care lucrează în club, așa că mi-a fost ușor. Nu am venit într-un loc necunoscut, aici cunosc pe toată lumea. Oamenii sunt amabili cu mine și mă ajută să ne îndeplinim obiectivul, acela de salva Getafe de la retrogradare.
Ai renunțat, totuși, la o echipă cu un proiect ambițios, chiar dacă vorbim despre campionatul României, pentru a te implica într-o muncă mult mai dificilă și mai puțin spectaculoasă. A fost atât de mare dorința de a antrena în Primera?
E visul meu să antrenez în Primera și, în al doilea rând, m-am întors la familie. Acest al doilea aspect a contat foarte mult în luarea deciziei. Mi-am dorit să mă întorc acum în Spania și dacă lumea ar fi văzut luni seară, când am ajuns acasă, cum plângeau copiii mei de fericire, atunci și-ar fi dat seama imediat de ce am făcut acest pas. În rest, așa cum v-am mai zis, era visul meu să antrenez aici, mi s-a dat această șansă acum… Vreau să le mulțumesc celor de la Petrolul pentru că fără ei nu aș fi reușit să ajung aici. Cei de acolo sunt artizanii acestei veniri. Vreau să mulțumesc jucătorilor, vreau să mulțumesc staff-ului, conducerii, suporterilor… Știu, poate că acum se simt trădați… Pentru mine a fost o decizie greu de luat, dar m-am gândit la ceea ce este mai bine pentru mine și la faptul că mă întorc lângă familie.
În urmă cu câțiva ani, într-un interviu, spuneai că în doi-trei ani veni ajunge să antrenezi Getafe. Te așteptai ca această dorință să ți se îndeplinească atât de rapid?
Nu, nu, nu… Și chiar dacă președintele a spus că se gândea să mă pună pe mine la vară, eu nu am avut nicio înțelegere scrisă cu Getafe. Da, era visul meu și știam că la Getafe am mereu o poartă deschisă. Având în vedere relația pe care o am cu președintele… de fapt, cu toată lumea din club… Am jucat cinci ani și jumătate aici, am avut rezultate ca jucător, apoi am avut și rezultate ca antrenor și știam că pot să vin să antrenez în Primera. Dar nu mă gândeam că lucrurile se vor întâmpla atât de rapid.
Consideri că președintele lui Getafe și-a asumat și un risc numindu-te, având în vedere că, în ciuda rezultatelor bune, ești totuși un antrenor tânăr, fără experiență prea mare?
Antrenez de patru ani, am învățat foarte mult din greșeli. Eu cred că sunt un tip care transmite ambiție, transmite agresivitate și în fotbalul de astăzi dacă reușești să fac acest lucru, atunci poți să ai rezultate.
Care crezi că este semnalul dat de faptul că un antrenor din România ajunge pe banca unei echipe din Primera Division?
Eu vreau să deschid poarta pentru mai mulți antrenori din România, tocmai din acest motiv presiunea e mare pe umerii mei. Îmi doresc să am rezultate, ca lumea de aici să-și întoarcă privirea către tehnicienii români.
Am avut și o problemă legată de percepția oamenilor față de români sau a contat și calitatea acestora până la un moment dat?
Vom vedea… E foarte greu să intri în circuitul acesta, să vii să antrenezi în Spania, dar e o șansă ca antrenorii români să demonstreze că au valoare.
Ai apucat să stai de vorbă și cu Ciprian Marica de când ai venit?
Încă nu am stat de vorbă individual cu toți jucătorii, dar o să am timp până vineri să fac lucrul acesta. Oricum, pe unii dintre ei îi cunosc, mi-au fost chiar coechipieri. Referitor la Marica, eu aștept mai multe de la el. Nu a arătat încă ceea ce poate și sunt sigur că o va face în curând.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER