Masa presei de pe „Camp Nou” e cam la ultimul nivel al stadionului. Senzația e unică, nu neapărat priveliștea, cât faptul că se simte foarte bine pulsul arenei. Iar miercuri seară, la acel 5-1 cu Șahtiorul lui Lucescu, s-a simțit din plin. Diferență majoră față de ce eram obișnuiți la meciurile din Primera Division. Impresia că publicul și-a împins efectiv echipa de la spate a luat locul șocului arătat de tabela de marcaj. Când ai 1-0 din minutul 2 și te numești Barcelona 2011, fie și într-un meci din sferturile Champions League, parcă nu prea mai ai de ce să-ți faci probleme pentru victorie sau calificare. Numai că atunci când adversara pe care ai lăudat-o atât, Șahtior Donețk, are trei ocazii mari în următoarele zece minute, e cel puțin un semn de întrebare. În acele momente s-a simțit pentru prima oară cum „Camp Nou”, această Sagrada Familia a fotbalului, prinde viață, se revoltă, ia atitudine.
„Cant del Barça!”
Semnalul a fost dat de omul cu toba, care a început să cânte sacadat celebrul imn „Cant del Barça!”. Aproape instantaneu, întreg stadionul a început să fredoneze versurile și să bată din picioare. Emoționant, vibrant, de neînchipuit până acum ceva vreme. Sau la meciurile obișnuite din Primera Division. Totul a durat două-trei minute și s-a terminat cu aplauzele celor peste 86.000 de socios prezenți la meciul cu echipa lui Lucescu. Faza s-a repetat de fiecare dată când echipa lor a fost în pericol. Până mai ieri conservatorii suporteri blaugrana dovedeau valențe de ultrași în toată regula. Fluierături către arbitru, către adversari ori pentrucontraatac ratat până la urmă de brazilienii lui Lucescu. Pe scurt, parcă simțeau la fix momentele când oamenii lui Pep aveau nevoie de un imbold, de încurajări sau de punerea la punct a rivalilor. Parcă nu concepeau să nu câștige, echipa lor era prea bună pentru a nu câștiga și în acea seară.
„Cultură fotbalistică extraordinară!”
La conferința de presă de la final, Mircea Lucescu aproape că se ridicase să plece, când s-a reașezat pe scaun, pentru o ultimă precizare: „Vreau să remarc această cultură fotbalistică extraordinară a publicului catalan. Parcă au jucat și ei, așa s-au comportat. Au știut exact când să-și încurajeze echipa, când să pună presiune pe noi sau pe arbitru”. Remarca lui Lucescu a avut perfectă acoperire în realitate. Poate singura în care nu s-a regăsit niciuna dintre obișnuitele exagerări ale lui nea Mircea. „Oamenii s-au obișnuit cu succesele și nu se mai satură. E exact fenomenul de a educa publicul prin performanțe. Iar el te răsplătește de fiecare dată”, a adăugat antrenorul român a doua zi.
În loc de încheiere, vă recomand să mergeți la un meci pe „Camp Nou”. E cea mai bună ocazie de a învăța ce înseamnă să fii suporter!
Publicul de pe „Camp Nou” a dat dovadă de o extraordinară cultură fotbalistică. Parcă știau la fix când să încurajeze echipa, când să pună presiune pe arbitru Mircea Lucescu, antrenor Șahtior Donețk
Barcelona în „era Guardiola”
2 titluri 1 Cupă a Spaniei 2 Supercupe ale Spaniei 2 cupe europene (Liga Campionilor: 2009, Supercupa Europei: 2009) 1 Campionat Mondial al Cluburilor (2009)
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER