Jucătorii de fotbal au numeroase obiceiuri atunci când vine vorba de superstițiile de dinaintea partidelor. Unii cred că mestecarea gumei este o veritabilă „amuletă” pe terenul de fotbal, în vreme ce alții folosesc mai multe meciuri la rând aceleași șorturi și tricouri pentru a nu-și pierde norocul. Printre „clasice”, atunci când vine vorba de superstiții, se numără și obiceiul de a păși pe teren prima dată cu piciorul drept, precum și strecurarea pe sub tricou a câtorva fire din gazonul pe care urmează să se dispute partida. Unele idei au lăsat însă mască lumea fotbalului, cap de afiș fiind gestul șefilor de la Karsyiaka, ei decizând să sacrifice o cămilă și să-și ungă fotbaliștii cu sângele acesteia pentru a spori șansele de promovare ale echipei!
Goycochea uda succesele
Portarul argentinian Sergio Goycochea a făcut senzație la Campionatul Mondial din 1990. În sferturile de finală, contra Iugoslaviei, goalkeeperul din Țara Tangoului a urinat pe gazon chiar înainte de executarea loviturilor de departajare, într-un ritual menit să le aducă noroc argentinienilor! „Era obiceiul meu de fiecare dată înainte de executarea penalty-urilor”. Argentina a învins cu 3-2, Goycochea a fost providențial, iar scenariul s-a repetat în semifinala cu Italia. Ajunși iarăși la loteria penalty-urilor, argentinienii s-au folosit de talismanul lor norocos. „Eram foarte subtil. Colegii făceau un cerc în jurul meu, ca și cum ne-am fi sfătuit, ca să pot eu să-mi fac «treaba»”. Istoria s-a repetat, Goycochea l-a ghicit pe Donadoni, iar Argentina s-a calificat cu 4-3 în ultimul act. Germania avea să se impună în finală, scor 1-0 (Brehme 85), dar portarul sud-american a fost selectat în „echipa turneului”.
A aprins focul pe linia porții
În 2003, la un meci Uganda – Rwanda din calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni, SF-ul a coborât pe terenul de fotbal! Portarul oaspeților, Muhamad Mossi, a aprins pe linia porții o „substanță necunoscută”, făcându-i pe fotbaliștii ugandezi să se chinuie vreo 20 de minute să stingă focul misterios! Antrenorul Ugandei, argentinianul Pedro Pablo Pisculli, a fost șocat de cele văzute: „Sunt înmărmurit. Am jucat în America de Sud și am văzut multe nebunii, dar vrăjitoria asta este prea mult pentru mine”. Mossi a părut însă că știe ce face în momentul în care a aprins focul: echipa sa a câștigat în cele din urmă cu 1-0.
Mâncat de crocodil!
Clubul Midlands Portland Cement, campioana din Zimbabwe, a găsit soluția alungării ghinionului în vara lui 2008. Considerând că le va aduce noroc în partida de campionat cu Victoria Falls, toți componenții lotului au sărit în apele fluviului Zambezi, cunoscut pentru faptul că este de-a dreptul „infestat” cu crocodili. Baia norocoasă s-a transformat însă într-o tragedie pentru Midlands. Deși în apă au sărit 17 jucători, la suprafață au ieșit numai 16! „Cu toții ne-am îmbrăcat și ne pregăteam de plecare, dar am observat că un rând de echipament încă se afla pe marginea apei. Abia când ne-am numărat am realizat că unul dintre colegii noștri n-a mai ieșit la suprafață”, a povestit un fotbalist african. „Sacrificiul” s-a dovedit a fi oricum inutil, deoarece Midlands a pierdut următorul meci, scor 0-2.
Aragones, alergic la culoarea galben
Luis Aragones, antrenorul care a câștigat Euro 2008 cu naționala Spaniei, a fost amendat în 2005 pentru remarci rasiste la adresa lui Thierry Henry, deși se pare că singura culoare care îi displace tehnicianului iberic este galbenul. După semifinala câștigată la penalty-uri în fața Italiei, el s-a plâns de culoarea echipamentului de rezervă al Spaniei și i-a interzis chiar lui Raul să mai apară la antrenament îmbrăcat în galben! Aragones a fost la un pas de a declanșa un scandal diplomatic în 2006, la Campionatul Mondial, când a refuzat cadoul primit din partea gazdelor din Dortmund: un buchet uriaș de trandafiri galbeni! Nici nu este de mirare că Aragones n-a avut mare succes apoi pe banca lui Fenerbahce, club a cărui culoare oficială este… galbenul.
Cămila și mielul, victime colaterale
Jucătorii echipei turce de ligă secundă Karșiyaka au fost șocați atunci când s-au prezentat la o ședință a clubului organizată în luna august, chiar înainte de începerea campionatului. Fotbaliștii au fost duși pe un câmp de lângă terenurile de antrenament și, alături de alte câteva sute de fani, au asistat în direct la sacrificarea unei cămile (foto jos), într-un ritual menit să sporească șansele clubului de a promova în prima ligă! Rând pe rând, jucătorii au fost unși pe frunte cu sângele animalului sacrificat, evenimentul petrecându-se în uralele fanilor turci. Însă macabra inițiativă a conducerii nu pare să fi avut mare efect: după 12 etape, Karșiyaka are doar două victorii și se află pe locul 14 în clasament. Bulgarii de la Lokomotiv Plovdiv au avut o inițiativă asemănătoare la începutul anului 2011, când și-au uns barele porților cu sânge de miel sacrificat pentru a alunga spiritele rele.
Cruyff îi freca barba portarului
Devenit un antrenor de succes, marele Johan Cruyff (64 de ani) crede că „nu te poți baza pe un fotbalist care se lasă dominat de superstiții”. Dar mulți dintre colegii săi din Ajaxul anilor 70 susțin că Johan avea o mulțime de fixații aducătoare de noroc! El insista să rămână singur în vestiar timp de 30 de secunde înainte de fiecare meci, astfel că îi dădea mereu afară din încăpere pe coechipierii săi. Mai mult, înainte de fluierul de start, fostul „Balon de Aur” își scuipa guma de mestecat în jumătatea adversă de teren, iar din vestiar nimeni nu avea voie să-i atingă ghetele în afară de Ton Pronk. Un alt ritual aducător de noroc era frecarea bărbiei portarului Gert Bals, care rememorează: „Dacă nu-l lăsam, era convins că nu va reuși să marcheze!”. Evident, lăsând însă toate astea la o parte, Cruyff nu era deloc un tip superstițios. Înaintea începerii sezonului 2011-2012, oficialii lui Lokomotiv Plovdiv au găsit un mod ciudat de a-și atrage norocul: au sacrificat un miel și au uns barele porților cu sângele lui
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER