SPECIAL | Ultima filă a carierei la Australian Open. Moştenirea lui Lleyton Hewitt, omul care a luat startul înaintea lui Federer, a pus presiune, dar a dispărut din povestea elveţianului

18 ian 2016 9549 afişări Comentează şi tu Tenis
SPECIAL | Ultima filă a carierei la Australian Open. Moştenirea lui Lleyton Hewitt, omul care a luat startul înaintea lui Federer, a pus presiune, dar a dispărut din povestea elveţianului Love-Hewitt. Nu Jennifer, ci Lleyton. Ultima reprezentanţie 5 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7966/14968977/2/lleyton.jpg

"A schimbat jocul în atâtea moduri, pentru totdeauna. Chiar şi în faţa celor mai buni jucători, precum Sampras sau alţii, el spunea <<Ok, vino la fileu, pentru că te voi pasa şi te voi loba, nici nu o să-ţi vină să crezi ceea ce ţi se întâmplă>>. A făcut asta ani de-a rândul. A fost cu adevărat primul care a avut un impact atât de important de pe linia de fund a terenului". Iată portretul pe care i-l face Roger Federer. Prima dată vă gândiţi la Rafael Nadal? Derulaţi rola câteva cadre, în istoria tenisului. Roger Federer s-a lovit brutal în anii de început în circuit de Lleyton Hewitt, jucătorul care a propus o schimbare, o filosofie de joc îmbrăţişată de mulţi alţii şi dusă mult mai departe, înghiţându-l şi lăsându-l în urmă pe Lleyton.

  • Lleyton Hewitt se află acum la ultimul stop al turului său mondial de retragere, început în vara anului trecut. "Aussie" trage cortina la Australian Open 2016 asupra unei cariere care se anunţa mult mai strălucitoare decât a ajuns a fi. De aceea, Hewitt este invitat pentru meciul din primul tur sub reflectoare puternice, într-o atmosferă electrizantă, în deschiderea sesiunii de noapte de pe Rod Laver Arena, marţi (de la ora 10:00, ora României), pentru duelul sută la sută australian cu mai tânărul James Duckworth.

Zilele de glorie ale lui Hewitt par la fel de antice precum Legendele Olimpului. A fost jucătorul care îi lua faţa lui Federer, a fost jucătorul cu care Federer era comparat pe vremea când ambii erau doar tinere speranţe ale circuitului şi cel care îl lăsa în urmă pe Federer, atunci când elveţianului i se reproşa pe la 20 de ani că încă nu câştigă destul - şi mai ales nu se impunea la turneele care contau. Conform biografiei oficiale a elveţianului,  "comparativ cu Hewitt, rezultatele sale deveniseră între timp slabe".

Acea epocă a tenisului a fost parcă ştearsă din amintirea multora – atât de îndepărtat este acest demult. Strălucirea jocului lui Federer şi era de glorie cu recorduri fabuloase ce a urmat te fac astăzi să ridici sprânceana când citeşti - "Federer, omul incapabil să triumfe în Grand Slam-uri", pentru că între timp a stabilit recordul în ceea ce priveşte titlurile câştigate.

Acela a fost însă timpul lui Hewitt. Lleyton Hewitt. Primul antagonist, prima “bestia nerra” pentru Federer. Astăzi, tenisul şi lumea ştie că Rafael Nadal este jucătorul anti-Federer, construit parcă de la zero pentru a strica jocul perfect al elveţianului. Hewitt, cu jocul său centrat pe matematica punctelor, a fost primul tenismen al cărui joc contrasta puternic cu cel al lui Federer. Hewitt a fost şi un precursor al lui Nadal, iubit poate de mulţi dintre fanii spaniolului: pentru ca înainte de “Vamos”-ul ibericului, tenisul a înregistrat pentru totdeauna în memoria colectivă “Come on!”-ul lui Lleyton Hewitt.

Răsfoind biografia lui Federer, "În căutarea perfecţiunii", dibuieşti rapid biografia lui Hewitt - rivalul care s-a pierdut pe drum, pentru că dacă în primele pagini numele său este introdus abrupt şi revine, de peste 15 ori, în episoade pline de emoţie pentru Federer, în a doua jumătate numele său dispare şi revine doar în enumeraţii.

Dar dacă...? Sportul nu face casă bună cu "dacă"... Dar, Lleyton Hewitt şi Roger Federer, colegi de generaţie - elveţianul fiind născut cu cinci luni şi 12 zile mai târziu decât australianul, ar fi putut fi colegi de antrenament în Australia, iar drumurile lor s-ar fi intersectat diferit. "În 1997, familia Federer s-a văzut confruntată cu o altă decizie importantă: compania Ciba i-a oferit lui Robert (n.r. - tată lui Roger Federer) o funcţie de conducere la sucursala din Australia. Iniţial, ideea de a imigra la celălalt capăt al pământului a fost primită cu mare entuziasm. Pe măsură ce consecinţele apăreau însă tot mai evidente, familia a devenit sceptică (...) nu erau siguri dacă Roger avea să beneficieze în Australia de aceleaşi şanse ca în Elveţia", dezvăluie cartea "În căutarea perfecţiunii".

Şi îl cunoaştem pe Lleyton Hewitt, prin prisma poveştii spuse de Roger Federer.

Antagonistul. "Hewitt avea însă o strategie de joc diferită, ceva mai simplistă: era foarte rapid, unul dintre cei mai mari luptători de pe terenurile lumii, care îşi intimida adversarii cu gesturi şi răcnete de războinic. Singurul său scop era să trimită mingea peste fileu o dată mai mult decât adversarul său, ceea ce şi reuşea. În timp ce Hewitt învingea adesea fără să joace extraordinar, Federer făcea exact contrariul: el îşi entuziasma publicul cu artilerie de lovituri dintre cele mai diferite şi cu o tactică agresivă demnă de un virtuoz. Federer părea să aibă posibilităţi nelimitate - cu toate acestea el pierdea mai mereu împotriva unor concurenţi de valoare inferioară, de parcă, după ce ar fi ghicit numerele norocoase la loterie, nu ar fi ştiut ce să facă cu banii câştigaţi", stă scris în cartea despre Federer.

"Una dintre cele mai nemaipomenite partide ale mele". La 19 ani, "în octombrie, lui Federer îi venise în sfârşit vremea să câştige. În faţa a 9.000 de fani adunaţi la Basel, el a apărat o minge de meci a lui Hewitt, celebrând după trei înfrângeri, prima sa victorie în faţa jucătorului australian (n.r. - 6-4 5-7 7-6/6). <<A fost una dintre cele mai nemaipomenite partide ale mele>>". Un succes-ancoră, capital pentru Federer.

  • Hewitt a ajuns primul pe poziţia 1 a clasamentului ATP, dar şi la titlul de la Wimbledon, succesul australianului din 2002 provocându-i destulă durere lui Federer, care s-a simţit îndreptăţit la trofeu, fiind el cel care, cu un an înainte, răsturna ordinea pe iarba londoneză, învingându-l pe "regele" Sampras.

"Am irosit o şansă uriaşă, iar asta doare". Hewitt era numărul unu, dar jocul nu mergea. În 2002, Federer simţea că este favorit la Turneul Campionilor de la Shanghai. "A început furios partida cu câştigătorul turneului din anul precedent, preluând conducerea cu 3-0, apoi cu 5-2. Hewitt însă aleargă bine şi luptă din răsputeri. El reuşeşte să apere cinci mingi de set, să preia conducerea cu 6-5, să mai apere alte cinci mingi de break şi să câştige primul set cu scorul 7-5. (...) După două ore, Federer avea un oarecare avantaj. La scorul de 4-3, el beneficiază de două mingi de break, pe care însă le iroseşte. Servele lui devin tot mai nereuşite. 4-5. Hewitt ajunge la a doua minge de meci, dar comite o dublă greşeală! Următorul break, 5-5. Federer foloseşte mingi noi. Acum este rândul lui să facă greşeală dublă, după care mai face una. Iarăşi se ajunge la break  şi Hewitt are o şansă să câştige meciul. Federer reuşeşte să apere şi cea de-a treia minge  de meci, dar pe cea de-a patra o trimite în out". Presei internaţionale, Federer i-a declarat - "Nu îmi reproşez nimic", dar biograful Rene Stauffer punctează că pentru jurnaliştii cunoscuţi, din Ţara Cantoanelor, Federer admite: "Norocul nu a fost de partea mea. Am irosit o şansă uriaşă, iar asta doare". În faţa lui Hewitt, jocul lui Federer, încă neperfectat, ca şi mentalul, era expus. Iar asta contrasta cu nevoia elveţianului de a-şi vedea rivalul de moment răpus. Complex? Nu. Dar o povară în plus în duelurile cu Hewitt exista, iar simptomele se regăsesc până în ziua de azi în jocul lui Federer, atunci când nemesis-ul său are un nume, un chip şi un CV bine pus la punct.

Luptătorul din arena-congelator. Hewitt este unul dintre primele nume care îţi vine în minte atunci când trebuie să numeşti rapid jucătorii cei mai încăpăţânaţi în a se agăţa de adversar, în a amâna înfrângerea până dincolo de limitele suportabilului din punct de vedere fizic. Darren Cahill explica, într-un amplu interviu, că întreaga forţă mentală şi încrâncenare din partea celui pe care l-a instalat în cărţile de istorie la rubrica cel mai tânăr număr unu din istorie se alimenta tocmai dintr-o lipsă de încredere pe care acesta o simţea venind de la cei din jur. De la liderii tenisului australian. "Înr-un fel, era Lleyton Hewitt versus restul lumii", afirma Cahill. Federer s-a ciocnit de luptătorul Hewitt, în Cupa Davis - o combinaţie supremă pentru jucătorul predispus la meciuri maraton, australianul având cele mai multe partide de cinci seturi jucate în turneele de Mare Şlem - 45! În Cupa Davis însă, Hewitt era un alt animal - mai flămând, mai determinat. A ridicat Salatiera de Argint deasupra capului în două rânduri - 1999 şi 2003, dar poveştile cu Lleyton Hewitt şi al lui sacrificiu pentru Australia sunt mult mai multe. Ca şi mesajele pe care fani din lumea întreagă i le trimit în ultimele luni: Love Hewitt.

"Duminică, o zi răcoroasă, Federer pare să domine partida cu Hewitt, iniţial jocul fiind relaxat. La scorul de 7-5, 6-2, 5-3, victoria cu numărul 11 din Cupa Davis pare de neevitat (n.r. - în contul lui Federer). Totuşi, cu două puncte înainte de a câştiga, meciul îşi schimbă direcţia. O mică scăpare a lui Federer îi e suficientă lui Hewitt pentru a reveni în joc, sub privirile a 12.000 de spectatori", pe Rod Laver Arena, acolo unde acoperişul este lăsat deschis. Şi este frig, foarte frig. Jurnaliştii se retrag în centrul de presă, pentru că scrisul devine un calvar pe Central. "Hewitt povesteşte plin de mândrie că s-a gândit permanent la felul în care Pat Cash a schimbat, la Melbourne, direcţia partidei din Cupa Davis împotriva suedezului Pernfors - mi-a rămas în minte fiecare punct din acel meci". Şi cartea atestă: Hewitt reuşise prin acel succes, 5-7, 2-6, 7-6(4), 7-5, 6-1, din start de 2003, să îl determine pe Federer să îşi spună: nu merit să fiu numărul unu în acest an.

"Furtuna perfectă" a poveştii Federer - Hewitt. În 2004, în finala US Open-ului, "Federer reuşeşte o adevărată operă de artă, nepermiţându-i jucătorului australian să obţină în 17 minute decât 5 puncte. Când, la scorul de 0-6, 0-2, Hewitt reuşeşte să câştige primul său game, publicul de pe stadionul Arthur Ashe este în picioare, aclamându-l". Roata se întorsese şi chiar dacă Hewitt revenea în set, Federer punea propteaua şi îşi păstra întâietatea, cu un 7-5. "Dacă ar fi reuşit să egaleze la seturi, meciul ar fi fost cu totul altfel", admitea Federer. Dar apoi, "orice urmă de opoziţie din partea lui Hewitt fusese spulberată". Hewitt a fost ironizat, luat la mişto, terfelit de presă, pentru că devenea doar al doilea jucător din istorie care pierdea finala US Open-ului cu două seturi albe, de 0-6. Federer işi luase prima revanşă după eşecul din frigiderul lăsat deschis de australieni în Cupa Davis, pe acelaşi teren australian, chiar de Ziua Australiei, învingându-l în Openul Vesel pe Hewitt. Cu finala de la US Open, se aduna deja un şirag cu patru meciuri luate de Federer, fiecare cu câte un set la zero. Însă spiritul lui Hewitt era înfrânt abia după US Open.

Ecuaţia fusese rezolvată. În acelaşi timp, Hewitt îmbătrânea, jocul lui fizic producea fisuri care urmau să ducă la accidentări. iar Federer absorbise şocul - un şoc pe care avea să îl resimtă peste ani, de la jucătorii care au venit cu o nouă viteză, o nouă turaţie şi ceva forţă în plus faţă de Hewitt. Precedentul fusese creat pentru Federer, însă mult mai dureros pentru Hewitt.

  • În 2005, Federer dădea o lovitură simbolică, grea: Hewitt, jucătorul care îl seconda în clasamentul ATP, rămăsese departe în zare din punct de vedere al punctelor strânse. Avea mai puţin de jumătate din zestrea de puncte strânse de Federer şi urma să fie detronat în scurtă vreme. De Nadal. Ironia sorţii? Fiul său, Cruz, pare a fi fan Nadal.

Maratoniştilor din următoarea generaţie, venită când Hewitt încă era în floarea vârstea, australianul le-a numărat începând din 2006 game-urile luate. Şase victorii strânse de Nadal, cu cel mai strâns set - un 6-4. Lui Djokovic, Hewitt i-a smuls patru seturi, dar finalurile i-au aparţinut de şase ori consecutiv sârbului. Pe Federer l-a mai învins de două ori - la Halle, în 2010 şi la Brisbane în 2014, victorii în turnee mici, surprize, care nu mai ştergeau nici măcar praful de pe un verdict dat cu ani în urmă: Hewitt este un jucător care până la urmă "a rezistat surprinzător de multă vreme asalturilor lui Roger Federer". Hewitt a eşuat, în timp, pe o listă ce îl cuprinde şi pe Roddick, a non-rivalilor lui Federer, pentru că, susţin analiştii, rezistenţa opusă de aceştia în perioada de glorie a lui Federer a fost minimă. Totuşi, Hewitt are în cărţile de istorie ale tenisului una dintre cele doar 12 domnii care a inclus un an calendaristic fără sincopă.

Şi Lleyton Hewitt s-a operat, în 2006 şi în 2012 la picior, iar în 2008 la şold. Trei operaţii plus alte zeci de accidentări "mărunte". Hewitt este şi un "continuator al artei limitării, a lui Jimmy Connors, varianta modernă - după cum susţine Heinz Gunthardt" (în care americanul considera că este un avantaj cunoaşterea unui număr limitat de lovituri, pentru că astfel problema selecţiei era eliminată). Hewitt a ieşit de patru ori din Top 100, după perioada de domnie în fruntea ATP. A revenit de trei ori, iar acum, când este numărul 308 ATP, spune adio tenisului văzut din spatele liniei de fund, pentru a-l privi de pe banca din teren, din postura de căpitan-nejucător al echipei de Cupa Davis a Australiei.

Trimis prea departe pe tablou de Federer la tragerea la sorţi pentru a spera la un ultim meci de adio la Australian Open împotriva elveţianului (posibil doar în finală), Hewitt părăseşte scena sportului alb, realizând o dată în plus saltul important înaintea lui Federer. Elveţianul mai are meciuri de jucat şi poate şi trofee importante de ridicat deasupra capului.

Hewitt, jucătorul cu inimă de leu, născut la Adelaide, se retrage cu 30 de titluri şi peste 600 de victorii în circuit. Retragerea lui, în inima unui complex a cărui arenă centrală îi aduce omagiu lui Rod Laver, împrumutându-i numele începând din anul 2000, va smulge lacrimi. Va depăşi ca intensitate momentul Flaviei Pennetta, de la US Open? Va semăna cu ultima reverenţă făcută de Andre Agassi pe Arthur Ashe stadium, în 2006? Este un pariu greu de pierdut acela că Hewitt va spune adio tenis pe Terenul Central. Fanii îi vor simţi lipsa. Când va spune adio - marţi, sau joi, sau sâmbătă... este o chestiune de timp...

http://www.prosport.ro/alte-sporturi/tenis/special-ultima-fila-a-carierei-la-australian-open-mostenirea-lui-lleyton-hewitt-omul-care-a-luat-startul-inaintea-lui-federer-a-pus-presiune-dar-a-disparut-din-povestea-elvetianului-14968977
14968977
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Mesajul tulburător al Anei Blandiana, după moartea soţului