O nouă zi, soare în loc de ploaie, un cu totul alt aspect al meciului dintre Rafael Nadal și Diego Schwartzman (cap de serie 11). Deținătorul trofeului continuă cursa pentru apărarea trofeului de la Roland Garros, după o victorie întinsă pe două zile, în sferturi, în fața argentinianului Diego Schwartzman, scor 4-6, 6-3, 6-2, 6-2. Cumulat, cele trei reprize dinstincte de joc au totalizat 2 ore și 42 de minute de dispută efectivă.
Joi, puțin înainte de ora locală 14:00, Rafael Nadal sărea sus în aer. O explozie sinceră de bucurie, în apropierea fileului, intensă, pe arena celor mai dulci victorii ale carierei, Philippe Chatrier. Era vorba doar despre o calificare în semfinale, însă ibericul știa că i-a trecut glonțul pe la ureche. Și-a umflat însă mușchii la timp și a avut reflex.
Foto: Cezara Paraschiv
Diego Schwartzman, un jucător de doar 1,70 m, dar care, văzut din tribună, mai ales de la nivelele superioare te face să te întrebi dacă ajunge măcar la 1,50 m, l-a buimăcit pe Nadal, într-o după-amiază târzie, mohorâtă și umedă de miercuri. Argentinianul părea un extraterestru din celebrul serial Farscape: un minion cu energie brută în braț, cu lovituri ucigătoare și accelerări ireale. Cu picioare puternice, care se încăpățânau să rămână la baseline sau dincolo de ea, cu o abilitate fantastică de a ajunge dintr-un loc în altul, de parcă teleportarea s-ar fi inventat deja pentru el. Sau măcar tenișii cu rachete încorporate. Dreptele lui Diego, jucător pe care Nadal îl știe bine, pentru că îl ceruse special la antrenamente la Roma, în zile consecutive, i-au ciuruit reverul cu două mâini al lui Nadal, iar forehandul spaniolului părea și el inert în fața laserelor trimise de jucătorul cu ascensiune colosală, până pe locul 12 ATP.
Rafael Nadal a fost defensiv, miercuri. Prea defensiv. Nu putea contracara de pe linia de fund, în schimburile lungi, dar nici pe ruperile de ritm ale unui argentinian în transă. Care și când rata, radia instant amintirea greșelii și își continua neperturbat tactica agresivă. A pierdut primul set și rămăsese la break în urmă și în start de set doi.
A venit ploaia. Și efectul a fost același ca în finala de la Roma, cu Zverev. Nadal a revenit de la cabine conștient că are nevoie de mai multă agresivitate. A adunat trei break-uri la rând, înainte ca ploaia să dea din nou stop-joc, în momentul în care numărul unu mondial era la două puncte de câștigarea setului doi. Jucătorii, arbitrii, fanii, jurnaliștii au așteptat, dar, până la urmă, deși ploaia se oprise la Paris, organizatorii au decis la 19:20 să trimită pe toată lumea acasă. Pentru că întunerciul nu ar fi permis finalizarea meciului.
Joi la prânz, Rafael Nadal a plecat ca din tun în fața îndemânaticului Schwartzman. La 4-6, 5-3 și 30-15, a câștigat prompt, două puncte scurte pe serviciu. Ibericul a fost mai agresiv de la primul punct.
Iar forehandul său a început nu doar să reziste, ci să îl domine pe al lui Schwartzman. S-a schimbat și poziționarea relativă pe teren, cu argentinianul mai departe de linia albă, de pe fundul terenului și Nadal mai în față. Mai calm, mai senin, dublând numărul de lovituri câștigătoare față de primele două seturi și eliminând erorile majore. Dacă primul set l-a încheiat cu un 4-14 raportul winners / unforced errors, în setul trei, Nadal a evoluat spre un 8-10 și, apoi, un 18-13 în al patrulea.
Chiar și frumoasele scurte ale argentinianului au primit, joi, răspunsul just de la Nadal – mingi returnate în picioare, imparabile. În plus, cursele spre fileu ale jucătorului cu zece titluri la Roland Garros s-au înmulțit.
Ultimele două game-uri ale meciului au fost însă echilibrate. A servit mai întâi Diego, și Rafa a avut minge de meci. Argentinianul a urcat din nou nivelul cu două turații și i-a dat de furcă, din nou lui Nadal. Îl hărțuia acum pe soare. Nadal a vrut să evite emoțiile. A vrut break, dar nu a găsit breșa. I-a fost greu și pe serviciu, de la 40-15. Piticul atomic al tenisului se transforma din nou în extraterestrul acela incredibil din Farscape. A ajuns de trei ori la minge de break.
Dar Nadal se imunizase. Învățase. Era pe baricade. Și a luat a patra minge de meci. Și a sărbătorit, un Grand Escape.
La părăsirea arenei, au fost învingători. Pentru că nici nu se terminase încă bine clipa învingătorului, că deja, spectatorii, în picioare, i-au scandat numele gladiatorului de buzunar. „Die-go, Die-go!”
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER