INTERVIU | De vorbă cu omul care se ocupă de imaginea lui Nadal. O paralelă surprinzătoare între Spania, România și Elveția, abordare, mentalitate, obiective și cum a ajuns o rachetă a Simonei Halep la prietenul prietenului lui Rafa

Este nelipsit din loja lui Rafael Nadal. Are 50 de ani, iar prima incursiune în lumea sportului a făcut-o prin intermediul circuitului de viteză de la Jerez, din orașul natal. I-au plăcut întotdeauna munca și limbile străine – așa cum declara în 2017, într-un interviu pentru El Espanol. Din 1996, a început aventura în marea familie a tenisului, în tabăra opusă, a ATP-ului, recrutat de un reprezentant al firmei Dorna, care avea nevoie de un colaborator pentru turneul de la Monte Carlo. O divergență de opinie cu fostul președinte ATP, cumulată cu instalarea rutinei și a unui început de plictiseală cronică, l-a determinat pe Benito Pérez Bardadillo să lase forul tenisului mondial. El este omul pe care ProSport l-a abordat, marți la prânz, în centrul de presă de la Roland Garros.

• Într-o zi în care Rafael Nadal a avut doar antrenament, nu și meci, Benito Pérez Bardadillo a vorbit pentru ProSport despre tenis și starurile sale, din postura omului care gestionează relații cu mass-media – percepută drept un ajutor în atingerea unor obiective.

Apropiat de Carlos Moya și Carlos Costa (mentorul lui Nadal încă de la 14 ani, actualmente antrenorul ibericului și, respectiv, al doilea manager al jucătorului cu 16 titluri de Mare Șlem în palmares), Benito Pérez Bardadillo a făcut cunoștință, în 2004, cu Sebastian Nadal, tatăl puștiului care avea să cucerească tenisul și să rescrie pagini întregi din istoria sportului alb, cu pantalonii săi-pirat și maioul mulat, în culori tari. Din 2006, Benito Pérez Bardadillo este omul scut între Nadal și presă.

Cum îl remarci pe Benito Pérez Bardadillo?

Merge la fiecare conferință de presă a lui Nadal și urmărește mereu discuțiile dintre Rafa – cum îi spune de fiecare dată în timpul discuției cu ProSport – și jurnaliștii de limbă engleză. De pe scaunul aflat cel mai aproape de culoarul lateral, nici chiar din primul rând, dar nici din ultimul. Mai degrabă – la mijloc ia loc Benito Bardadillo. Se retrage discret atunci când Nadal începe să fie asaltat cu întrebări în spaniolă. Este un moment în care Rafael Nadal deține controlul total, ibericul acordând o importanță deosebită acestui segment al coferințelor de presă. Este o regulă auto-impusă în echipa sa. Ibericul este dispus să repete și să dezvolte în spaniolă orice răspuns oferit anterior în engleză, ba chiar o face și a treia oară, în mallorquí – dialectul catalan vorbit în Insulele Baleare. Dacă îl abordezi, îți răspunde. Dar te verifică mai întâi – îți dă un mini-test pentru a vedea dacă nu cumva l-ai confundat, ldacă nu -ai oprit la noroc sau dacă nu cumva îl consideri doar intermediarul ideal pentru un suvenir de la Nadal. Îți dai seama de asta, ca interlocutor.

Dar nu fuge în niciun caz de jurnaliști. Nici măcar de nou-veniți.

Cum este să lucrezi cu numărul unu într-un sport cum este tenisul?
Eu pot să vă spun cel mai bine cum este să lucrezi cu un tip ca Rafa Nadal. Este o persoană atât de specială, din toate punctele de vedere. Mai ales ca persoană. Este un privilegiu pentru mine să lucrez cu un astfel de caracter. Manageriez doar ceea ce înseamnă relația cu presa, îi stabilesc întâlnirile cu presa.

Cât de multe sunt cererile venite din partea presei?
Depinde. În funcție de perioada din an, dacă el câștigă sau pierde, dacă este un turneu de Mare Șlem sau nu. Sunt mulți factori care infleunțează numărul cererilor. Dar, evident, interesul pentru Rafa este unul constant. Și mare.

Care sunt cele mai importante trei aspecte pe care trebuie să le ai în vedere pentru a putea valorifica la maximum rezultatele sportive de pe teren, în afara acestuia?
Cu Rafa, suntem la un nivel la care deja nu ne mai propunem să obținem nimic. Treaba noastră, acum, este să îi facem pe oameni să înțeleagă mai bine cine este Rafa Nadal. Folosim rețelele de socializare, mijloacele de comunicare în masă tradiționale – TV, radio, print, pentru ca fanii, publicul să știe cine este Rafael Nadal. Cam acesta este obiectivul – să ajungem la cei care urmăresc tenisul tot anul.

Acesta nu este, totuși, un obiectiv intermediar, pe care mai apoi îl capitalizați – în sensul în care o imagine bună în rândul fanilor înseamnă contracte bune, oportunități și, până la urmă, bani?
Cred că acest lucru se întâmplă la începutul unei cariere. Dar, când ajungi la nivelul la care este Rafael Nadal, toată lumea știe cine este el, pe această piață. Sigur, eu nu negociez cu brandurile, o fac pentru alți jucători, precum Kristina Mladenovic. Evident, ceea ce apare în presă poate fi folosit pentru a direcționa campaniile cu anumite branduri partenere.

Pentru că tot a apărut în discuție Kristina Mladenovic, care este diferența între a lucra cu un jucător din ATP și o jucătoare, la nivel WTA?
Mai mult decât diferența dintre ATP și WTA contează poziția în clasament. Personalitatea. Este, desigur, diferit să lucrezi cu o jucătoare, față de un jucător. Este diferit, sportul în sine este diferit, dar, pentru noi, vestea bună este că jucătoarele de tenis sunt mult mai aproape de jucătorii de tenis decât ar putea fi vreodată în cazul fotbalului sau în multe alte sporturi. În tenis, sunt multe asemănări și nivelul chiar este apropiat. Există diferențe, dar nu pentru că unul este bărbat, cealaltă este femeie. În principal – sunt persoane diferite, rezultate diferite, țări diferite. Și disponibilități diferite.

Cât de mult contează țara din care vii?
Enorm. Este cel mai important lucru. Vorbim de numărul unu mondial. Îl las pe Rafa. O luăm exemplu pe Simona Halep. Dacă ar fi fost o sportivă a Statelor Unite, sau măcar sportivă de limbă engleză, sau din Franța, sau din Germania… ar fi fost o jucătoare mult mai mare decât fiind din România, Spania, Argentina sau Cehia. Pentru că piața lor este mult mai mare. Și asta împinge mult mai mulți bani, mai ales acolo unde se vorbește engleza. Sunt piețele care pompează cu adevărat mulți bani și, de aici mai departe, factorii diferă.

De ce apare Spania pe lista acestor piețe mici?
Spania a fost întotdeauna o piață mică din punct de vedere al sponsorizărilor pentru tenis.

Da? Deci, teoretic, acum, Garbine Muguruza ar trebui să fie cam la acealși nivel cu Simona Halep?
Nu, pentru că Spania s-a schimbat în ultimul timp. Totul a început cu Ferrero, Moya, Ferrer și, apoi, Rafa. Acum, brandurile au realizat că, deși este o piață mică, este o investiție profitabilă. De aceea, în acest moment, Spania este o țară mai bogată în ceea ce privește tenisul decât alte țări, dar și decât era în urmă cu – să spunem – zece ani. Brandurile au început în Spania să creadă mai mult în sport, însă încrederea și interesul acordat tenisului sunt în mod special mai mari acum. Totul – datorită succesului pe care l-am avut cu Rafa, Ferrero, Moya, Arantxa. Dar, nu poți merge mai mult de atât înapoi în timp. De aceea, acum, se vorbește despre tradiție în Spania. Multe dintre aceste lucruri i se datorează lui Rafa. Personalității lui. Altfel, Spania a fost întotdeauna o piață mai mică din punct de vedere al sponsorizărilor. Vă dau un exemplu: uitați-vă, săptămână de săptămână, pe circuit, câți ziariști spanioli sunt prezenți la turnee? Aici, la Paris, sunt într-adevăr mulți. Pentru că este turneu de Mare Șlem, dar mai ales pentru că este Roland Garros-ul. Dar, dacă privim o săptămână normală din circuit, aproape că nu ai pe nimeni alături. La Roma, un turneu important, foarte important, au fost doar doi-trei jurnaliști. La Monte Carlo, un alt turneu mare și foarte important – un singur jurnalist spaniol. Însă – francezii, britanicii, germanii – cu Zverev acum, sunt mult mai mulți și mereu prezenți. Contează mult cine merge, unde merge. Doar prin ei, Rafa ajunge la oameni.

Germania a revenit…
Da. Germania este superioară. A fost superioară și, acum, din nou, este foarte puternică pe această piață, din cauza lui Zverev. Eu mereu aduc următorul argument – lui Roger Federer i-au trebuit ani de zile pentru a pune cu adevărat mâna pe contracte solide, pentru că vine dintr-o piață mică – Elveția – o piață, e adevărat, bogată, foarte bogată. Cu potențial foarte mare.

Ecranul telefonului lui Benito Bardadillo se luminează. Este Maria Isabel, sora lui Rafa Nadal. Se scuză pentru că trebuie să facă pauză. Remarci cu ușurință cât de rapid manevrează telefonul, dar și că are de rezolvat ceva. A transmis infornația, pune telefonul jos, însă este și pregătit de a pune punct. Nu se ridică însă și pleacă, ci mai rămâne pentru o ultimă întrebare.

Așadar, în acest peisaj complex în care contează toți acești factori, pe Simona Halep cum o percepeți, din dubla postură pe care o aveți în circuitele ATP și WTA?
Este o jucătoare incredibilă. Am avut posibilitatea de a descoperi puțin personalitatea ei, pentru că eu îl cunosc pe antrenorul ei, Darren Cahill. O apreciez, așa cum îl apreciez și pe Darren. Și pot să vă spun și o poveste, care m-a impresionat. A făcut un gest cu adevărat frumos. Un prieten al lui Rafa avea un prieten român, stabilit în Mallorca. Acest prieten l-a rugat pe prietenul lui Rafa să îi facă rost de un obiect de la Simona. Eu am vorbit cu Simona și cu Darren, iar ea imediat a fost de acord să ofere o rachetă. Nu îl știa, dar mi-a oferit-o pe loc, fără ezitare, să i-o dau lui Rafa, care să i-o dea prietenului său, care să o dea mai departe prietenului său. A fost un gest frumos. Și neașteptat, până la un punct.

Mulțumesc!
Numai bine.